Să îi creezi copilului senzația de competiție nu este un lucru negativ, dar să te apuci tu să concurezi cu toate mamele din scara blocului, atunci se numește… (completați pe linia punctată 🙂 )
De când sunt mamă, primesc tot felul de „întrebări”, unele mai siropoase, altele mai indiscrete și altele de-a dreptul stupide. E în funcție de vârstă, cele care aveți copiii încă mici, nu îmi săriți în cap, stați să ajungeți cu ei pe la 12 ani și după mă contraziceți :)))
Când te întâlnești cu altă mămică nu este important numele copilului? Dacă e sănătos? Cum îl cheamă? Primul lucru când te întâlnește un cunoscut este să îți spună clar, tare și răspicat: că seamănă cu ta-su, de parcă nu era evident! Alo, păi nu am cum să mă înegresc de supărare, pe bune, cu el l-am făcut. Cu cine să semene, cu nea Mitică de la măcelărie?! Pe bune?! Chiar era cazul să semene cu ta-su, să nu aibă copilul linie în certificat.
Când avea vreo 4 luni, se încăpățâna să stea în pătuț, aproape toate mămicile cu care mă întâlneam aveau niște super eroi purtători de pampers, unii se târau, alții mergeau de-a bușilea, ceilalți „alergau” după biberon…al meu își molfăia picioarele, încă o face… a stat și al meu singur în șezut, pe la 6-7 luni, dar era prea „bătrân” să mă mai laud cu realizarea lui
Pe la 9-11 luni, toți alergau, unii s-au ridicat și au fugit direct, pe alții nu i-au mai prins mamele prin parc, al meu iar era în urmă…
Se ridica la marginea canapelei calm, fără să se obosească cu mai mult de doi pași și se așeza la loc. Am zis că-i începutul, la următoarea vizită în supermarket sigur îl voi pierde printre rafturi de cât de repede fuge, să știți că mi-a fost îndeplinită dorința, bine, prin jurul vârstei de 2 ani, dar se mai pune ? 🙂 acum vreau doar să se așeze.
Acum suntem la capitolul vorbit, zice orice, mai puțin cuvinte în limba română, bine că și mie în ultima perioadă îmi scapă numai înjurături, la supermarket, în trafic, când ascult știrile, săracul copil, vrea să fie educat, decât să înjure, preferă să nu vorbească.
Dar oricum, felicitări tuturor mămicilor, ai căror copiii au recitat Luceafărul la 2 ani… Revin după ce scăpăm de scutece și de tras câinele de coadă.
Dragi mămici, copilul meu nu este perfect, dar știți ceva, nici eu nu sunt, așa că hai să ne iubim copilașii așa cum îi avem și să admirâm geniile altor mămici.
