Buchiniștii din Paris vor să fie incluși în patrimoniul UNESCO

0
270


    Buchiniștii sau anticarii stradali din Paris, care formează ”cea mai mare librărie sub cerul liber din lume”, intenționează, cu sprijinul primăriei, să înainteze o petiție Ministerului Culturii pentru a fi incluși în patrimoniul UNESCO, informează vineri AFP. ”Librari săraci care nu posedă mijloacele materiale de a administra o prăvălie, nici de a vinde lucruri noi, și care își etalează cărțile vechi pe Pont Neuf, de-a lungul cheiului” – definiția termenului buchinist din dicționarul Furetiere, din 1960, pare să fie valabilă și astăzi. Peste 1.000 de tarabe se întind pe o distanță de patru kilometri de-a lungul Senei, dintre care două treimi pe malul stâng, partea însorită. Tarabele, toate în aceeași nuanță de verde, au devenit un simbol al capitalei franceze.
    Nu plătesc chirie pentru aceste spații acordate de municipalitate, însă trebuie să respecte câteva reguli: să țină deschis cel puțin trei zile pe săptămână, iar doar o tarabă din patru deținute de un titular poate să vândă suvenire sau obiecte vechi. Buchiniștii doresc o formă de ”recunoaștere”. ”În contextul crizei librăriilor, concurenței produselor multimedia și al unei inculturi din ce în ce mai pronunțate, vrem să atragem atenția asupra noastră… Pentru turiști, suntem la fel de importanți ca și Turnul Eiffel”, explică Jérome Callais, președintele asociației culturale a buchiniștilor din Paris, care reunește peste 80% dintre cei 226 de anticari.
    Este vorba despre ”una dintre ultimele meserii tipic pariziene”, susține Gildas Bouillaud, buchinist cu o vechime de doi ani. ”Noi diseminăm cunoștințe, avem o diversitate fenomenală, temperamente uimitoare, avem aproape un rol filosofic în oraș. Trebuie să fim protejați pentru binele umanității”, spune anticarul. ”Nu putem renunța la tarabele cu suvenire”, spune Jérome Callais, pentru că îi ajută pe mulți să se descurce financiar. ”Primăria ar trebui să ne plătească, suntem un fel de animatori”, spune amuzat și Mathias Grandis, în vârstă de 67 de ani. Turiștii se opresc în fața tarabelor, frunzăresc volumele, însă pleacă deseori cu mâinile goale. ”Din 100 de clienți, doar doi sau trei cumpără”, spune Mathias.
    Printre clienții celebri ai buchiniștilor se număra și fostul președinte François Mitterrand, căruia îi plăcea să se plimbe pe chei pe jos, în drumul spre domiciliul său de pe strada Bievre, însoțit de două gărzi de corp. ”Facem parte dintre vestigiile orașului, dar plătim prea scump libertatea: este o meserie solicitantă din punct de vedere fizic”, spune Michelle Huchet-Nordmann, un anticar care se află de 30 de ani pe chei, lângă Academia Franceză. ”Sunt pasionați de cărți”, subliniază Olivia Polski, funcționar în cadrul primăriei din Paris, dar ”modelul economic după care funcționează reprezintă o problemă”. ”În contextul în care situația cărții este foarte sensibilă, au nevoie să se facă cunoscuți”, a adăugat aceasta.
    Pentru a fi incluși pe lista patrimoniului cultural imaterial al umanității, buchiniștii trebuie să convingă Ministerul Culturii să le prezinte candidatura la UNESCO. Formalitățile pentru acest demers vor dura ”cel puțin trei ani”, subliniază Isabelle Chave, expertă în conservarea patrimoniului în cadrul ministerului. Cheiurile Senei, locul unde buchiniștii își desfășoară activitatea, este deja recunoscut ca patrimoniu material mondial din anul 1991.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here