Copilul are nevoie de părinţi copilăroşi şi adultul de suflet de copil

0
2945


Război, ură, stres, infidelități, crime, suicid, accidente, proteste, divergențe în politică….e trist să trăim așa în ziua de azi, nu? E greu să schimbăm noi lumea pe care tot noi am creat-o într-un mod conștient, inconștient sau manipulați. Din păcate nu deținem nici o baghetă magică prin care am putea face să dispară toate lucrurile, întâmplările, gândurile, planurile astea diabolice, dar poate că totuși am putea face ceva….. Nu credeți?
De exemplu, tu, cel care citești acum acest text, dimineața când te-ai îndreptat spre serviciu sau școală, ai observat toți pomii de pe marginea drumului sau din curțile oamenilor? Te-ai oprit să miroși o floare abia înflorită? Ai salutat cu „bună dimineața iubirea mea / mama mea frumoasă / copilul meu iubit / vecinule” ? Ai mulțumim doamnei de la chioșc care ți-a vândut ziarul sau covrigul pe care l-ai cumpărat? Ai privit cu atenție un răsărit sau un apus și să simți cum te încarcă pozitiv acea priveliște minunată? Ai ajutat-o pe vecina care se chinuia să urce la etajul 3 cu sacoșele pline? Ai trecut cu vederea neatenția unui conducător auto care nu te-a văzut când ieșea din parcare? Până la ora asta de câte ori ai zâmbit? Înainte să pleci de acasă ți-ai făcut planul pentru ziua în curs sau te lași în voia sorții apoi tot tu îți reproșezi că nu ai reușit să îți duci la bun sfârșit toate treburile?
Hai să nu mai arătăm spre cei din jur, să nu mai așteptăm de la alții ce noi nu oferim, să nu cerem ce nu merităm, să nu așteptăm să pice din cer ce ne dorim. Hai să nu mai fim triști de dimineață, să nu mai fim stresați din prima secundă în care „am făcut ochi”. Haideți să ne bucurăm de lucrurile mici, pentru că ele sunt cele mai importante, cele care într-adevăr contează pentru împlinirea noastră sufletească. Despre asta vreau să vă vorbesc azi, doar că introducerea a fost cam lungă.
Sâmbătă am participat la un eveniment al prietenei mele și anume botezul copilului ei. Printre adulții frumos îmbrăcați, crispați, reci, erau doi copii. O fetiță cam de vreo 9 ani și un băiat de vreo 6 ani. Au stat un pic liniștiți la masă, până când fata s-a ascuns după o masă și l-a speriat pe băiat. A început jocul. Fără telefoane, fără jucării, fără să fie certați sau reținuți de părinți, au alergat printre mese, s-au jucat de-a v-ați ascunselea, s-au băgat pe sub mese….și n-au răsturnat nimic, credeți-mă! Nu s-a împiedicat nimeni de ei, nu au rănit pe nimeni, nu au căzut, nu și-au spart capul. Erau în lumea lor. Nimeni nu mai făcea parte din jocul lor. Atunci stăteam și mă gândeam. Oare cât plătește un adult să simtă bucuria lor? Fericirea lor? Cât ar plăti încât să facă ceva ce le atrage complet atenția și într-adevăr să se simtă bine? Poate câteva sute sau mii de lei să plece în vacanțe, câțiva zeci de lei sau câteva sute încât să achite un bilet la film și băuturi plus mâncare, sau intrarea la un club și o șampanie bună, sau mâncarea și băuturile pentru  o ieșire la picnic sau un grătar.
Dar oare făcând toate astea și plătindu-le o să fim fericiți? Cât de fericiți suntem dacă stăm în club cu telefonul în mână, încercând toată noaptea să facem o poză frumoasă pentru a o distribui tuturor? Cât de fericiți suntem dacă în acea vacanță scumpă nu ne jucăm cu copilul și nu îi facem pe plac ci stăm la televizor în cameră pentru că au aer condiționat sau toată ziua ne pregătim ținuta pentru plimbarea de seară spre o terasă? Atunci când ești la mare cu copilul și te roagă să stai lângă el să facă un castel din nisip, de ce îl refuzi spunându-i că acest joc este doar pentru copii și că te duci pe șezlong să nu fure careva gențile? De ce nu te pui și tu jos lângă el, chiar dacă ai 40, 50 de ani și îi faci un castel mare și frumos? De ce nu poți să sari coarda lângă el? E comod oare să te duci după serviciu la sala de fitness și să-l lași acasă pe cel mic, cu tableta în mâna ?
Mie mi se pare ciudat că părinții se plâng de faptul că nu-și pot dezvăța copiii de tableta, deși chiar ei le-au dat-o ca să stea liniștiți atunci când aceștia își rezolvă treburile prin casă sau vor ca cel mic să stea liniștit la restaurant. Oare câți părinți sâmbăta dimineața s-au așezat la nivelul ochilor copilului și l-au întrebat ce își dorește el să facă în acea zi? Ah, nu ….că sâmbătă este una din cele două zile libere pe săptămână când mamele fac treburi casnice și tații spală mașina și se uită la meci. Dar oare copilașul înțelege aceste lucruri sau el doar simte indiferența părinților?

Să învățăm de la copii să fim copii!

    Avem foarte multe lucruri frumoase și interesante de învățat de la cei mici. Am învăța să iubim fără să cerem ceva în schimb, să râdem din orice, să ne jucăm cu o minge o zi întreagă, să simțim aerul rece atunci când ne dăm în leagăn. O amintire frumoasă din copilăria mea a fost când am primit prima bicicletă. Oare se mai bucură un copil în ziua de azi dacă primește o bicicletă? În jocurile de pe tabletă sunt mașini care se transformă în roboți…. de ce ar mai fi interesantă o bicicletă?
    Mi-aș dori să fim copii în timpul liber. Mi-aș dori ca oamenii mari să-și ia copiii de mână și să se lase conduși de ei acolo unde vor. Åži să facă ce vor copiii! Cum ar fi ca un tătic să fie învățat de copil să meargă cu rolele? Foarte amuzant! Cum ar fi ca o mămică să înoate cu colac și pernuțe la mâini într-o piscină de copii? Cum ar fi ca ambii părinți să-și deseneze mustăți pe față și să se plimbe așa prin parc, intrând într-o poveste imaginară încât cel mic să creadă că sunt două personaje din desene animate?
    Acum un an de zile au venit niște prieteni de familie la noi acasă și am fost nevoită să mă duc la magazin cu fetița lor de 5 ani…cum credeți că am mers până acolo? Ca iepurașul… țop țop țop…adică practic până la magazin am țopăit alături de Ioana, fără să-mi fie rușine de cei din jur. Trecerea de pietoni tot țopăind am trecut-o. Åži cum era Ioana? Maxim de fericită! Consider că i-am oferit un moment drăguț, un joc plăcut. Sunt multe jocuri educative, prin care copiii învață și lucruri importante, dar e mai plăcut să cauți pe internet „rochii damă elegante” decât „jocuri în familie pentru copii”.
    E chiar așa plictisitor să învățăm copiii să joace șah? Sau e chiar așa scump să ducem copilul la balet sau karate? Cei care aveți copiii, profitați de aceste momente, trăiți-le din plin și încercați să mențineți în casă buna dispoziție! Alături de ei, fiți și voi copii în timpul liber. Ah, am uitat! Câți din părinți au făcut o cazemată în cameră sau afară, din scaune și pături și ați dormit măcar două ore cu copilașul acolo? Câți le acordați copiilor din timpul vostru liber? Nu sunt psiholog, dar tare mult mi-ar plăcea!
    Lumea mea e frumoasă, este veselă, optimistă și încărcată cu momente deosebite. Am copilărit într-o familie copilăroasă…acum vine rândul meu să fiu mama și soția copilăroasă prin care pot aduce zâmbetul pe buzele tuturor la care țin mult. Îmi doresc ca toți părinții să aibă timp pentru copii și să se joace cu ei, pentru că cei mici asta caută, asta își doresc!
    În articolul următor o să vă prezint mai multe modalități de a vă juca cu copilul vostru, indiferent de vârsta acestora. Jocuri educative și distractive în același timp. Până atunci, lăsați-vă conduși de ei și fiți măcar o zi, copii, alături de ei. Have fun!

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here