GALERIE FOTO: Profesorul Ștefan Opincă, o viață ca-n filme dedicată artei cinematografice

0
1113


    Profesorul Ștefan Opincă de la Bătinești și-a dedicat viața artei cinematografice și a pregătit sute de copii în cineclubul Danubius din Galați. Viața lui Ștefan Opincă se suprapune cu perioada regimului comunist, fiind martor la evenimentele din ultimii 80 de ani. Născut la Bătinești în 1935, Ștefan Opincă a terminat cursurile Liceului Unirea din Focșani după care a cunoscut minele de uraniu de la Ciudanovița, lângă Oreavița, unde a petrecut cei doi ani de armată. Au urmat anii de facultate la Iași și apoi mutarea la Galați, unde a plecat pentru un post mai bine plătit. „La facultate m-au făcut utecist. Dacă refuzai, nu puteai să dai concurs, să ai catedră și atunci am fost comunist de nevoie și a trebuit să am note bune tot timpul. Am avut tot timpul bursă pentru că de acasă nu puteau să îmi trimită niciun ban, era CAP-ul atunci. După ce am terminat facultatea, au scris într-un ziar de la Galați că se caută profesor cu studii superioare în materie de geologie și am fugit repede acolo, am plecat de la Bătinești și am devenit pedolog, ne ocupam cu studiul pământului. Ne-au dat salariu mai mare decât aveam ca profesor, aveam diurnă și ne-am mai căpătuit. Lucram la Oficiul de Sistematizare a teritoriului Galați. Aveam laborator, făceam studii pentru agricultură. Făceam lucrări pentru suprafețele de teren folosite, Insula Mare a Brăilei, erau zone foarte frumoase și acolo făceam lucrări. Analizam humusul, PH-ul”, povestește Ștefan Opincă.
    La Galați a făcut cunoștință cu arta cinematografică, întâlnire care i-a schimbat viața. Era perioada înființării de cinecluburi în orașele țării, iar Galațiul nu a făcut excepție. Profesorul povestește că limbajul cinematografic l-a învățat singur, în perioada în care a lucrat ca documentarist la Casa Corpului Didactic. „Există o regulă a filmului. Când te deplasezi, ca scrisul, de la stânga la dreapta, trebuie să rămâi o clipă ca să termini cadrul. După aceea ai voie să treci la alt cadru. Dar nu trebuie să faci tot timpul așa, dacă ai făcut stânga – dreapta, următorul plan de ansamblu trebuie să fie dreapta – stânga iar între timp să pui prim plan, plan mijlociu. Trebuie să lucrezi cu aceste elemente. Bagi un prim plan ca să mai electrizeze. Sunt lucruri care țin de cinema”, explică Ștefan Opincă.
    Primul film de scurt metraj a fost la o grădiniță din Galați, în care a surprins copilăria micuților. Aparatul de filmat era un sovietic Krasnogorsk, pe 16 mm. „Era perioada în care a început mișcarea de cinema amator în țară. Mi-a spus atunci doamna director Focșa de la Casa Corpului Didactic dacă nu putem să facem noi un film, pentru că aveam un aparat pe care proiectăm filme. Am spus «hai să facem, dar cu ce să începem. Hai să facem la grădinițe». Primul documentar pe care l-am făcut a fost «Copilărie fericită în orașul de la Dunăre». Am pus mâna pe aparat, un aparat sovietic Krasnogorsk, pe 16 mm. Filmul apoi a luat premiul la «Pasiuni pe 16 mm». Am făcut filmul, eram cu educatoarele, e cea mai frumoasă meserie, cea cu copiii. Cineva mi-a spus că trebuie să te joci cu copiii, am filmat din genunchi, din picioare, nu puneam becuri, până când am auzit vocea unui copil de grădiniță care a spus „hai să facem ce spune ăsta cu becuri că nu mai mâncăm astăzi”. Puneam prim plan, gros plan. Sunt lucruri pe care le citisem când eram documentarist. Mi-a plăcut. Ne-am prezentat cu filmul și am luat medalia de aur. Bob Călinesc a zis „Băi Opincă, tu ai făcut gros planurile alea? Ai apropiat copilul, ai spart ecranul cu copilul. Cum ai reușit?”. I-am spus că am stat acolo până am prins unghiul respectiv. Pe urmă am continuat să facem și alte filme. Am făcut cred că o sută de filme cu copii și apoi am trecut la cei mai mari, la Liceul de marină, la construcții. Atunci au început să facă cinecluburi în Galați”, își amintește Ștefan Opincă.

Peste 150 de filme de scurt metraj

    Au urmat peste douăzeci de ani de activitate la Cineclubul Danubius, Școala Populară de Artă din Galați. A inițiat sute de copii în ABC-ul cinematografic și a realizat peste 150 de filme, cu o tematică diversă. De la filme pedagogice la documentare, reportate, ficțiune sau de prezentare a activității combinatului Sidex din Galați. Lucrările sale au obținut medalii de aur la concursuri naționale și internaționale. În 1979, trei dintre filmele sale, Copilărie fericită, Jocurile copiilor și Jocul, au fost selectate pentru expoziția de jocuri și jucării organizată la Paris cu prilejul Anului internațional al copilului și a Conferinței UNESCO.
    După ce plecat din sistemul de învățământ, a lucrat în TV Galați, primul post de televiziune din orașul de pe Dunăre, până în 1998, când s-a pensionat pentru limită de vârstă. „Cred că au fost două sute de copii, mă mai sună și acum să îmi spună ce mai fac. La televiziune am pregătit reporteri, redactori. Cine a avut ambiție a învățat mult mai mult decât ABC-ul de la mine, ei au avut avantajele aparatelor moderne. Noi lucram empiric, nu aveam nici mese de montaj”, spune Ștefan Opincă. Profesorul își amintește despre diferite experimente încercate în peliculele realizate și povestește despre relațiile cu Geo Saizescu sau Bob Călinescu.
    După 40 de ani își amintește cum a pierdut o participare la un festival din Cuba unde trebuia să prezinte o peliculă despre poluare. „Două filme mi-au rămas în amintire. Fluturi de toamnă este filmul care a luat premiul întâi la Moscova și iar Habitat, filmul care a mers în Cuba, despre poluare. Am făcut elemente de macrofilmare, cu două destinații, Combinatul Siderurgic, cu declanșarea gazelor la toate secțiile și un tână care era doar gros plan, numai capul. L-am filmat de aproape și ieșeau toate gazele, scântei. M-am jucat numai cu fața lui, cu temperamentul lui. Era speriat că el se va face așa cum sunt norii pe cer. Îmbinarea, modul cum se închidea ecranul până rămânea foarte mică imaginea, ca la un obturator, descria ce ne poate aștepta. În concurs a mai fost un film simplu, de la Oțelul Roșu iar delegat în Cuba a fost cel de acolo. Au spus «lasă băi Opincă că tu ai mai multe, să se ducă altcineva» iar la Moscova nu am vrut să mă duc eu”, povestește profesorul.

    După pensionare, Ștefan Opincă s-a retras împreună cu soția la Bătinești unde s-a dedicat apiculturii. Din păcate, acum un an a pierdut toate albinele din cauza pesticidelor folosite de un fermier din zona Tecuciului. Acum, profesorul a început să își refacă stupina și se pregătește de reîntâlnirea cu foștii colegi din generația de la Liceul Unirea.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here