Cititorii acestei rubrici știu că sunt gurmandă. Mâncarea pentru mine este una dintre plăcerile vieții, o sursă de amintiri savuroase, de la plăcintele cu mere coapte în rola din soba bunicii la heringul devorat la marginea Amsterdam-ului. Mâncarea este energie, este plăcere, este bucurie. Mâncarea este însă toate astea doar atunci când e preparată cu ingrediente naturale, de calitate, de oameni cărora le face plăcere să gătească, să frământe, să combine ingredientele, să toace, să amestece, să caute cele mai proaspete produse. Gătitul și mâncarea sunt pasiune! Și tot ceea ce e făcut cu pasiune și dăruire e bun.
Și bună e prăjitura de casă cu mere de la Simigeria Rustic din Focșani! Cu mâncarea trebuie să faci precum cu vinul. Trebuie să vezi culorile, să simți textura, să miroși încercând să ghicești aromele și abia apoi sunt pregătite papilele gustative să se bucure cu adevărat. Mmm, zahărul pudră ca o zăpadă fină pe creste de Kilimanjaro, blatul pufos, aerat, stratul de mere din mijloc, mirosul de vanilie și scorțișoară, de cuptor ce coace doar bunătăți, și apoi gustul fin, mii de particule de dulce ce-mi alunecă spre stomac și spre suflet și mă duc cu gândul la o dorită dimineață în balconul unui apartament din Paris. Amintiri trăite și netrăite, dorințe ascunse într-o bucată de prăjitură.
Când am ajuns la Simigeria Rustic l-am găsit pe patron în mijlocul angajaților cărora le explica cum trebuie să țină aluatul, să-l treacă printr-o mașinărie astfel încât rezultatul să fie perfect. M-am uitat în jur. Merele așteptau într-o cutie să-și împlinească destinul: umplutură pentru prăjituri și plăcinte. Pe rafturi, borcane mari cu miez de nucă și cacao. În frigider, lapte, brânzeturi, ouă. În saci, făină. O bucurie pentru un gurmand. Deja mă gândeam la învârtita cu nucă pe care abia așteptam s-o mănânc, cu acel gust ce-mi amintește de baclava, dar totuși unică prin forma de Cale Lactee, prin modul în care se desface în gură și nu se topește atât de repede ca foile desertului turcesc, ci îți lasă timp să te gândești cum i-a bătut Ștefan cel Mare pe otomani și cum șapte mândri feciori au primit în dar șapte munți. „E inventată de mine, inspirată din învârtita tradițională moldovenească”, mi-a spus Adrian Andreoaia.
Alături de soția sa, a deschis Simigeria Rustic și în aproximativ o lună vor deschide și zona de pizza. „Acum avem doar pizza Rustic la vânzare, întreagă sau la felie, dar vom veni cu mai multe sortimente, cu un meniu”. Nu trebuie să vă mai spun că nu m-am putut abține, așa că mi-am cumpărat și o pizza. „E singura pizza pe care pot s-o mănânc și rece”, spune colega Diana, căreia cu greu i-am cedat o felie. Cum trebuie să fie o pizza? Italiană. Sau nu. Pizza este o operă deschisă. O turtă pe care țăranii din peninsulă puneau ce ingrediente aveau și o mâncau. De aceea, lasă loc imaginației celui care o creează, iar pizza pe care am cumpărat-o e… rustică. Ai putea foarte bine să o mănânci pe un ștergar, așezat pe iarbă verde în vârful unui deal, privind în jur la case cuminți și meditând la transhumanță. Și, la fel de bine, ai putea s-o înfuleci alături de o halbă de bere, strigând la jucătorii de fotbal care se mișcă încoace și încolo pe un ecran plat.
„Produsele noastre sunt fără E-uri, fără conservanți, fără amelioratori, sunt naturale, preparate zilnic, nu se vând de pe o zi pe alta, cele rămase seara se retrag de la raft. Sunt lucruri foarte importante, la care țin foarte mult”, mi-a spus Adrian Andreoaia, în timp ce ochii mei ochiseră o tavă cu negresă. Într-un sat din Olanda cu mori de vânt, fiecare adiere mirosea a cacao, iar localnicii te lăsau să-ți prepari laptele cu cacao din boabele măcinate acolo. Cacao…Ciocolată…Negrese… Pufoșenie dulce și prietenoasă, pe care mamele noastre o așezau în mijlocul mesei acoperită cu față albă din bumbac. Priveam cu jind și abia așteptam ca după felurile principale să le îndesăm în gură, cu pofta neostoită de dulce și de ciocolată a copiilor.
„Este o locație nouă, la vedere, cu tehnologie, utilaje, cuptoare italiene, de ultimă generație, toate sunt noi. Personalul este calificat. Iar multe din produsele de patiserie sunt preparate după rețete tradiționale”, mi-a mai spus Adrian Andreoaia.
În vitrină mă așteptau poale-n brâu, colțunași, rulouri, covrigi simpli, covrigi umpluți, cogridogi, cornuri, plăcinte… Răbdare, dragelor. Mă voi întoarce și, pe rând, vă voi savura. Și orice iubitor de mâncare bună o poate face, trecând pe la Simigeria Rustic, situată atât de convenabil pe Bulevardul Unirii nr.44 (fostul Helios).
Poftă bună!
