Disidenta anticomunistă Doina Cornea a murit, în cursul nopții de joi spre vineri, în locuința sa, la vârsta de 88 de ani.
Doina Cornea era bolnavă de mai mult timp.
Vestea morții sale a fost confirmată pentru AGERPRES de Leontin Iuhas, fiul Doinei Cornea.
* * *
Doina Cornea – traducătoare, publicistă și disidentă anticomunistă – s-a născut la 30 mai 1929 la Brașov.
A fost asistentă universitară (limba franceză) la Facultatea de Filologie a Universității ‘Babeș-Bolyai’ din Cluj-Napoca.
În anul 1980 a distribuit clandestin, prin rețele de prieteni, volumul fabricat manual ‘Încercarea labirintului’ de Mircea Eliade. Au urmat alte patru traduceri-samizdat din limba franceză, cărora le-a scris note și prefețe din: Pr. Petru Gherman (Ieremia Valahul), Lao-tse (‘Tao to king’), Gabriel Marcel (‘Dreptate și Adevăr’), Åžtefan Lupașco (partea de Trialog din ‘Omul și cele trei etici ale sale’).
Ulterior, între anii 1982-1989 a difuzat câteva zeci de materiale și proteste la radioul Europa Liberă. În 1983 a fost destituită de la Universitatea din Cluj-Napoca și supusă unor anchete. Împreună cu fiul ei, Leontin Iuhas, a răspândit, în 1987, manifeste de solidaritate cu muncitorii din Brașov, ambii fiind arestați pentru cinci săptămâni, în perioada noiembrie – decembrie.
Până în decembrie 1989 a avut domiciliu forțat, fiind în permanență supravegheată de Securitate.
După 22 decembrie 1989, a fost cooptată în Consiliul Frontului Salvării Naționale, organism din care și-a dat demisia la 23 ianuarie 1990.
Mai apoi a făcut parte dintre fondatorii Forumului Democrat Antitotalitar din România, înființat la 6 august 1990, la Cluj-Napoca, din care s-a format mai târziu Convenția Democrată din România. A fost membră fondatoare a Grupului pentru Dialog Social, a Alianței Civice și a Fundației Culturale Memoria.
A semnat peste 100 de articole în ziare și reviste (’22’, ‘România liberă’, ‘Vatra’, ‘Memoria’ etc.). A ținut conferințe în țară și străinătate, multe dintre ele publicate în volume colective.
Dintre volumele de publicistică publicate de Doina Cornea menționăm: ‘Liberté? Entretiens avec Michel Combes’ (1990), ‘Libertate?’ (1992), ‘Scrisori deschise și alte texte’ (1991), ‘Fața nevăzută a lucrurilor (1990-1999). Dialoguri cu Rodica Palade’ (1999), apărută în 2000 și la Paris (La face cachée des choses’), ‘Puterea fragilității’ (2006).
Printre traducerile publicate se numără: Mircea Eliade, Încercarea labirintului. Convorbiri cu Claude-Henri Rocquet (1990, reeditată în 2007), ‘Gânduri pentru zilele ce vin’, în colaborare cu Viorica Lascu (1995), Vladimir Ghika, ‘Ultimele mărturii’ (1997, reeditată în 2006), Vladimir Ghika, ‘Fragmente postume’ (2003). La 31 iulie 2009, a fost lansat volumul ‘Jurnal. Ultimele caiete (1988-1989)’ (Editura Fundației Academiei Civice, 2009), semnat de Doina Cornea.
A primit pentru activitatea sa Premiul ‘Thorolf Rafto’ (Norvegia, 1989), titlul de Doctor Honoris Causa al Universității Libere din Bruxelles (1989); a fost decorată cu Legiunea de Onoare, în grad de Ofițer, cel mai înalt ordin al Republicii Franceze (2000), cu Ordinul ‘Steaua României’ în grad de Mare Cruce, decorație oferită de președintele Emil Constantinescu (2000), și Steaua de Merit a Ungariei din partea fostului președinte ungar Ferenc Madl.
În anul 2003, ca urmare a deciziei Papei Ioan-Paul al II-lea, Doina Cornea a devenit Cavaler al Ordinului Sfântul Papă Silvestru. În octombrie 2009 a fost decorată de regele Mihai I cu ‘Crucea Casei Regale a României’ și de ambasadorul Franței la București, Henri Paul, cu ‘Legiunea de Onoare’ în grad de comandor.
Pe 10 septembrie 2008, Doina Cornea a suferit un accident vascular cerebral, cu paralizie pe partea dreaptă. Ea a fost tratată la Spitalul Militar din Cluj, după care a făcut recuperare la Cluj, București și la o clinică din Franța, unde a fost dusă de către fiica sa Ariadna Combes.
Are doi copii, Ariadna Combes și Leontin Horațiu Iuhas.
