VIDEO şi GALERIE FOTO: „Pe aicea nu se trece”, IMNUL VRÂNCENILOR, compus de interpretul Alin Stoica

0
5255


     Interpretul de muzică populară din Vrancea, Alin Stoica, în vârstă de 24 de ani, originar din comuna Ploscuțeni, dar stabilit în Focșani, a lansat zilele acestea o piesă dedicată eroilor ce și-au sacrificat viața pe câmpul de luptă de la Mărășești. „Pe aicea nu se trece” este o încununare a efortului depus de toți cei care au răspuns afirmativ inițiativei lui Alin de a compune o piesă de muzică populară, care să se identifice cu județul Vrancea și care să aducă un omagiu etern celor ce ne-au apărat meleagurile, cu prețul vieții lor. În orice colț al lumii s-ar afla, fiecare român ce va asculta această piesă, va simți cu siguranță mai multă emoție și mai multă dragoste față de glia strămoșească.
    Alin Stoica și-a dorit să compună o melodie pentru cei care și-au jertfit viața pe câmpul de luptă și, deși nu a avut parte de prea mult sprijin, fiind propriul său sponsor, acesta a realizat ceea ce nici un alt artist din Vrancea nu a mai realizat până în prezent. Piesa „Pe aicea nu se trece” a fost lucrată în aproape un an de zile, iar interpretul Alin Stoica mărturisește că-și dorește ca toți cei care o vor asculta să nu uite niciodată de suferința eroilor noștri, care au murit pe front. Videoclipul piesei este, de asemenea, un omagiu adus eroilor, filmările desfășurându-se la Mausoleul din Mărășești și în Crângul din Petrești, la muzeul etnografic. Clipul video al piesei prezintă amărăciunea unui soldat aflat pe câmpul de luptă. Rolul soldatului a fost interpretat de actorul focșănean Florin Cucu. În videoclip, soldatul aflat pe front își scrie gândurile, dar din păcate nici scrisoarea și nici el nu mai ajung acasă.
    Alin a început să-și manifeste pasiunea pentru cântat de la vârsta de șapte ani. „În familia mea mai am un verișor care cântă și doi unchi. Mama a fost cea care m-a îndrumat spre muzică. Îmi plăcea foarte mult, ascultam casete cu muzică populară de mic. Èšin minte că odată eram la banchetul de clasa a IV-a, în școala de la Ploscuțeni, iar colegii mei ascultau la casete manele. Eu, fiind pasionat de muzică populară, mă enervam. M-am dus acasă, avea tata vreo trei casete cu muzică populară și am adus la banchet muzica populară. În acea perioadă soțul unei învățătoare mi-a vorbit despre Sofia Vicoveanca și chiar am căutat casete multe și am ascultat foarte multă muzică populară de a sa”, povestește Alin Stoica.
    După terminarea școlii generale la Ploscuțeni, deși și-ar fi dorit să studieze la Liceul de Arte din Focșani, Alin a fost îndrumat de părinții săi, oameni modești, de la țară, să meargă la școala de mecanică „Gheorghe Balș” din Adjud. „Îmi doream foarte mult să ajung la liceul de muzică din Focșani. I-am spus mamei să mă lase să mă duc la liceul de muzică, dar nu s-a putut atunci și doi ani de zile am stat la școala de mecanică de la Adjud. La școala de mecanică nu-mi găseam locul, nu-mi plăceau deloc motoarele, eu eram pasionat de muzică. Nu poți să faci ceva ce nu-ți place. Am muncit și pe câmp, împreună cu bunicul meu. Luam calul, prășitoarea și mergeam cu bunicul pe câmp. Înainte de liceu, la 14 ani, am muncit o vară întreagă, să-mi pot lua două boxe, ca să mă pot apuca de cântat. Am muncit o vară întreagă și am reușit să strâng vreo 700 de lei. M-am dus acasă și i-am spus mamei că mă duc la Focșani să cumpăr boxe. Nu erau de prea bună calitate, dar am reușit în acea vară să-mi cumpăr două boxe și am început să cânt, a început să mă cunoască lumea pe la mine prin sat, dar nu eram destul de apreciat”.
    În anii copilăriei, când încă nu făcuse nici o oră de canto și nu-l învățase nimeni cum să cânte la vreun instrument, Alin Stoica a început să cânte la orga unchiului său, după ce l-a implorat pe tatăl său să i-o aducă acasă. La acea vreme publicul său era format doar din mama sa, ea fiind și cea care l-a încurajat pe Alin să  să cânte și cu vocea. „Când a plecat unchiul meu în Italia a lăsat o orgă acasă. L-am rugat pe tata să facă cumva ca să mi-o dea mie și până la urmă mi-a dat-o. Am așezat-o la mine în dormitor și am început să cânt. Fără nici o pregătire. Prima melodie pe care am cântat-o a fost „Mândră floare trandafir”. Mama, auzindu-mă din camera cealaltă, m-a întrebat de ce nu încerc să cânt și cu vocea și m-a încurajat. Așa am început să cânt și cu vocea. Am găsit un profesor la Adjud, m-a mai învățat și el la pian, apoi am făcut lecții de canto la Bacău, un an de zile. După terminarea clasei a X-a m-am transferat la Liceul de Arte din Focșani, a fost dorința mea să fac ultimii doi ani aici. Apoi, ușor, ușor, am început să cânt. Acum cânt în formația Symbol din Focșani, sunt solistul formației. De doi ani cochetez cu ei. Am și compoziții proprii. Am înregistrat cu orchestra „Ciprian Porumbescu” din Suceava două piese, tot compozițiile mele”.
    Alin Stoica are în repertoriul său, până la acest moment, cinci piese, compoziții proprii, și mărturisește că nu este ușor, din punct de vedere financiar, să realizezi un negativ cu orchestra. „Una dintre piese este despre străinătate, mama a fost plecată și de multe ori m-a cuprins dorul de ea. Am compus apoi o piesă de dragoste „Hai, mândruța mea, la joc!”, o piesă etno, una de petrecere, apoi una dedicată primarilor. După aceste piese am compus piesa dedicată eroilor și Centenarului”, spune Alin.

    Imnul vrâncenilor, așa cum îi place lui Alin să spună, când se referă la piesa  „Pe aicea nu se trece”, a înmugurit în mintea și în sufletul său, în toamna lui 2017. Atunci, după vizionarea unui film românesc, Alin s-a gândit că ar trebui să compună o piesă dedicată eroilor. „Anul trecut, în 2017, în luna septembrie, mă uitam la un film românesc despre război. La finalul filmului, cânta o piesă patriotică. Auzind acea piesă patriotică m-am gândit ce ar fi să compun un imn pentru Vrancea, pentru eroii noștri de la Mărășești. Știam că nu este o astfel de piesă, dedicată eroilor care s-au jertfit pe aceste meleaguri și m-am gândit să o compun eu. Cred că timp de trei luni am muncit la piesă, la linia melodică. Inițial am luat legătura cu Nicolae Botgros, l-am sunat pentru a orchestra melodia, dar din păcate acesta nu m-a putut ajuta, fiind foarte ocupat. Am sunat apoi la frații Advahov, nici aceștia nu au putut, apoi la frații Ștefăneț, dar nici aceștia nu au putut să mă ajute. În cele din urmă l-am sunat din nou pe maestrul Botgros, să mă ajute cu o orchestră care este liberă. Astfel am ajuns să lucrez cu o orchestră foarte bună din Chișinău, „Busuioc Molodovenesc”, condusă de Mihai Amihalachioaie. I-am trimis acestuia linia melodică și i-a plăcut foarte mult. M-a întrebat cine mi-a făcut versurile, că sunt foarte frumoase și m-a felicitat pentru linia melodică. Orchestra a muncit cam o lună de zile la piesă, apoi m-a chemat la Chișinău să înregistrez vocea”, povestește Alin.
     Versurile piesei „Pe aicea nu se trece” au fost compuse de colonelul Vasile Voicu. „Îi mulțumesc domnului colonel Vasile Voicu, pe care l-am cunoscut printr-un coleg de al meu. I-am vorbit despre ideea mea de a compune o piesă dedicată eroilor, iar dumnealui, fiind pasionat de istorie și de armată, a fost foarte încântat. S-a apucat de versuri imediat, iar după o săptămână mi le-a trimis. Dorința mea este ca piesa asta să intre în sufletul tuturor, să ajungă în inimile oamenilor, pentru că eu cred că merită”.
    Vrânceanul Alin Stoica l-a avut ca idol pe regretatul Ion Dolănescu, în prezent fiind un mare admirator al fiului acestuia, Ionuț Dolănescu. Un alt idol al lui Alin este Ion Paladi, interpret de muzică populară din Chișinău, de asemenea, tot de la Chișinău, Alin îl mai apreciază pe Igor Cuciuc. Pe scenă, vrânceanul nostru poartă cu mândrie costume populare, confecționate chiar în Vrancea. „Vrancea pentru mine este un loc minunat. Chiar dacă este săracă în muzică, pentru că nu prea avem interpreți de muzică populară, este bogată în multe alte privințe. Avem primari care s-au descurcat și au realizat foarte multe. Chiar la mine, la Ploscuțeni, îl apreciez foarte mult pe domnul primar, pentru că a făcut foarte multe. Avem un parc foarte frumos, cum nu au alte comune”.
    Pentru Alin Stoica muzica înseamnă totul. „Nu pot sta fără muzică, tot timpul trebuie să fredonez ceva, sau să ascult o melodie. În străinătate suntem primiți foarte bine, exact așa cum spunea maestrul Botgros; la tine în sat nu ești apreciat. Ca să fii un artist apreciat, trebuie să fii punctual și să-ți respecți cuvântul. Un artist adevărat trebuie să aibă în primul rând seriozitate, să știe să cânte bine, să aibă un costum frumos și să știe să se facă plăcut. Nu am vrut niciodată să renunț, de la 14 ani am început să cânt la evenimente și chiar dacă se simte oboseala, niciodată nu am renunțat. Au fost zile în care cântam de joi până luni dimineață, dar niciodată nu m-am lăsat. Nu mă plâng, merg înainte orice ar fi. În viitor îmi doresc să cânt pe marile scene și să scot un album cu maestrul Nicolae Botgros”.
    Interpretul vrâncean de muzică populară a participat la diferite concursuri de muzică, la mai multe festivaluri și chiar a cântat cu orchestra lui Nicolae Botgros în România. Deși cântă și muzică ușoară, sufletul său rămâne folclorul românesc. „Îi mulțumesc lui Aurelian Ivan pentru videoclip și pentru scenariu! Mulțumesc orchestrei „Busuioc Moldovenesc”, din Chișinău, condusă de Mihai Amihalachioaie! Îi mulțumesc domnului Vasile Voicu, pentru versuri! Îi mulțumesc colegei mele de scenă, Iulia Zavate și copiilor ei, care au apărut în videoclip!”.
    Alin Stoica poate fi găsit pe contul său de youtube https://www.youtube.com/user/alincantaretul și pe pagina sa de facebook https://www.facebook.com/AlinStoicavrancea/

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here