Ideea acestui subiect pe care îl dezbatem împreună astăzi, mi-a venit în urma unei conversații cu verișoara mea care are 28 ani și care mi-a spus: „De ce să mă mai căsătoresc? Crezi că relația mea constă într-o hârtie? Oare după căsătorie o să se întâmple un miracol și îmi va pica din cer un apartament în care să locuim?” Cred că mi-ar fi luat aproximativ o oră să-i expun punctul meu de vedere… și tot nu aș fi reușit să o conving că am dreptate când spun că da… îndemn tinerii să se căsătorească! Da, te ține un act! Da, te ține o cununie religioasă! Da, odată ce ai făcut acest pas, parcă tot universul te ajută să poți reuși ceea ce tu și perechea ta vă propuneți. M-am gândit că e mai bine să cer părerea unei persoane care, prin prisma meseriei, cu siguranță îi înțelege pe acei tineri și de ce nu, încearcă să-i ajute.
Am stat de vorbă cu Angelica Marin, psiholog clinician, care mi-a oferit câteva răspunsuri la întrebările mele și poate ale multor părinți îngrijorați că fiica sau fiul lor refuză ideea de a se căsători. „Tot mai mulți tineri încep să privească sceptic căsătoria, calificând-o drept o formalitate ce poate transforma viața de cuplu în rutină, pe când alții încă mai consideră concubinajul un soi distractiv de relație care adesea este însoțită de instabilitate”. Mulți tineri se tem să semneze actul care îi leagă oficial și preferă o variantă mai libertină, care le permite să spună stop, oricând, fără nici o obligație. Se pare că în general, bărbații ar fi cei care evită să facă pasul acesta, ei preferând concubinajul, adică să locuiască în aceeași locuință cu persoana iubită, să se comporte ca soț-soție, dar fără să fie un document oficial care îi leagă.
Visătoare sunt fetele, care și-au desenat încă din băncile școlii rochia de mireasă pe care și-ar dori să o îmbrace în acea zi unică, au exersat singure în casă mișcări din valsul miresei sau au căutat ore în șir melodia de deschidere a nunții. „În general bărbații sunt cei care preferă concubinajul. Statutul de „căsătoriți” contează mai mult pentru femei, fiecare din ele râvnind, mai devreme sau mai târziu, la o nuntă desprinsă din basm. Concubinajul ar putea fi o fază inițială, care precede căsătoria, dar asta nu înseamnă că, în cazul în care un cuplu se află în statut de concubinaj, aceștia se vor căsători neapărat, este o alegere pe care o ia fiecare cuplu în parte”, mai spune Marin Angelica, psiholog clinician. Se pare că o mare importanță în luarea acestei decizii, o are și familia. Exemplul dat chiar de părinți sau faptul că mariajul părinților nu a rezistat, totul vine ca un model pentru copiii. Mai sunt și cazuri paradoxale, să le spun așa….când un copil care provine dintr-o familie cu părinți divorțați și recăsătoriți, luptă cu orice preț ca situația lui să nu fie asemănătoare atunci când vine vorba de a-și întemeia o familie, dar de cele mai multe ori, copiii ajung să imite ce au văzut în familie, în mediul în care au crescut. O să spuneți, păi nu mai sunt copiii acum dacă sunt majori. Au fost la școală, au auzit diferite cazuri, au învățat și au văzut și alte exemple… de ce să ia ca exemplu tot familia lui? Pentru că au crescut ani și ani în acel mediu… au văzut numai o parte a lucrurilor, doar o parte din viață le-a fost expusă și ajung să creadă că așa e viața. Anumite momente, vorbe spuse, fapte…toate aceste amintiri rămân undeva întipărite în minte și nu mai poți face diferențe și comparații ca o persoană care nu a trecut prin ele. „În mare măsură are influență familia. Marea majoritate a copiilor și a tinerilor fac ce văd în familie. Însă în ultima perioadă de timp, tinerii, contrar celor văzute în familie, încearcă să-și creeze modele proprii și aleg să conviețuiască o bună perioadă de timp în relații de concubinaj” a adăugat psihologul Marin Angelica.
Eram curioasă să aflu ce sfaturi primesc tinerii, de la un specialist psiholog. Consider că iubirea nu este la orice pas, iubirea apare o dată, la momentul oportun. Dacă nu o vezi atunci, se pierde. Apoi începi să cauți ce ți-ai dori să aibă partenerul de lângă tine, nu mai cauți iubirea. Åži ce sens mai are căsătoria atunci? De ce să te căsătorești dacă nu iubești? Dacă eu mi-aș fi întâlnit soțul la momentul nepotrivit, acum nu eram femeia cea mai fericită, dar Dumnezeu mi l-a oferit atunci când trebuia. Poate acei tineri din ziua de azi care nu vor să se căsătorească, încă își caută sau speră la iubirea pierdută cândva, sau așteaptă să găsească pe cineva asemănător. Iubirea e pionul principal în acest joc al căsniciei. „Sfaturi….greu de spus. Cine mai are timp să asculte sfaturi?! Să învețe să se certe cu măsură, să comunice unul cu altul, să folosească buna dispoziție pentru a evita izolarea și monotonia. Viața în doi este frumoasă și ușoară. Căsătoria este o legătură care trebuie construită și consolidată în timp” , le-a transmis tinerilor, psihologul Marin Angelica.
Riscă și vei câștiga
Am stat de vorbă cu un cuplu care mi-a spus că după căsătorie, totul s-a consolidat, și-au găsit liniștea, se iubesc mai mult, se respectă și se ajută mai mult ca înainte. „Ne cunoaștem de 7 ani, dar căsătoriți suntem de 2 ani. Ne pare rău că nu am făcut acest pas mai devreme, pentru că după căsătorie, toate merg mai bine. Sunt mai apropiați, nu ne mai certăm din toate prostiile, ne iubim mai mult și chiar ne face bine căsnicia. Fiecare știe ce are de făcut. Fiecare își face treaba în casă și considerăm că s-au așezat toate la locul lor după nuntă. Comunicăm mult mai bine, totul este la comun. Ce este al meu este și al lui și invers. Nu există nimic rău în căsătorie. Nu are ce, cât timp este iubire”, mi-au spus Oana și Darian din Focșani.
Problemele financiare și cariera, chiar o problemă sau doar o scuză?
Oficializarea relației este uneori percepută ca o barieră în dezvoltarea pe plan profesional. Mulți tineri spun că se vor căsători după ce ambii vor avea un loc de muncă stabil. Sau dacă se vor căsători, unul din parteneri nu va putea să-și ducă mai departe planurile de viitor în ceea ce privește cariera. Cine-a zis asta? De ce să se creadă asta? Ne căsătorim pentru că iubim și din iubire simțim să ne ajutăm, să ne sprijinim, să ne completăm. În urma unei discuții cu Mara și Ionuț, mi-am dat seama cât de fricoși sunt tinerii din ziua de astăzi în ceea ce privește căsnicia. Oare de ce? Oare într-adevăr e așa greu și cazul meu a fost unul fericit sau sunt doar simple motive? „Suntem de 3 ani împreună. Nu e cazul de o căsătorie acum, pentru că amândoi câștigăm puțin, stăm cu chirie și ne-ar fi la fel de greu dacă ne-am căsători. Vrem să strângem mai întâi bani să ne cumpărăm o locuință și apoi să facem acest pas. Nu avem curaj să facem pasul acesta pentru că nu stăm bine financiar”, au spus tinerii îndrăgostiți.
Îndrăgostiți oare? Ei știu mai bine! Dar oare e o regulă că trebuie să ai bani să te căsătorești? Dacă ei își știu posibilitățile, le acceptă, în fața cui vor să impresioneze luându-și o locuință? Că stau cu chirie sau nu, are importanță într-o căsnicie? Revin și susțin ce am scris mai sus… Dacă dragoste nu e, nimic nu e. „Bineînțeles, această „debusolare” este într-o oarecare măsură și rod al faptului că sunt căldicei în credință. Ar trebui să fie mai cu luare aminte la modelele pe care le propune familia tradițională. Să se uite la părinții lor, la bunicii lor care poate erau mai în lipsuri decât ei dar care nu s-au dat la o parte de la angajamentul de a-și întemeia o familie și astfel au învins greutățile vieții și au făcut casă bună, purtați fiind în special de credința în Dumnezeu. De partea cealaltă, am derulat multe programe dedicate tinerilor și sincer vă spun, chiar mă simt foarte apropiat de ei; stăm de vorbă, râdem, glumim însă simt de multe ori că oricât m-aș chinui să îi învăț, parcă de unii nu se lipește. Poate sunt unii în căutări, au unele aspirații de carieră sau urmăresc o stabilitate socială si din acest motiv, după modelul occidental amână nejustificat momentul căsătoriei, însă la toate aceste aspirații dacă nu-L pui pe Hristos tovarăș de drum… cam greu e să răzbești de unul singur” a spus preotul Cristinel Muscalu.
Imaturitate
Sunt studii făcute de psihologi renumiți care au demonstrat faptul că majoritatea oamenilor se consideră maturi abia după vârsta de 30 de ani. Până la acea vârstă, vor doar să experimenteze și nu vor să-și asume riscuri, fiindu-le frică de eșec. Mulți tineri nu se consideră pregătiți pentru căsnicie. Sunt prea tineri, prea mici de vârstă. Ei susțin că abia sunt capabili să aibă grijă de ei înșiși, dar să mai aibă grijă și de altcineva? Pentru că așa e…. când spui da, îți iei oarecum angajamentul că ai grijă de cel de lângă tine la bine și la rău.
Am cunoscut-o pe Maria, are o relație de 5 ani, lucrează amândoi și au și un cățeluș. Maria zilnic se trezește la 6 dimineața, duce cățelușul afară, apoi se pregătește să plece la serviciu. Se machiază, se aranjează, se îmbracă frumos, pleacă și revine la ora 18, când termină serviciul. Alin pleacă pe la 8 și vine cam odată cu Maria. Dar fiecare e cu treaba lui, fără să fie răspunzător pentru celălalt. Maria mi-a spus că îi este greu să aibă grijă de ea, dar să mai aibă grijă și de Alin. „Dacă ne căsătorim o să am mai multe responsabilități de care voi răspunde. Adică îmi iau un angajament serios. Acum Alin nu se supără pe mine dacă nu am timp să-i calc o cămașă sau să-i pregătesc ciorbă, pentru că nu am nici o obligație la el. Nu ne leagă nimic și e mai bine așa. Fiecare face ce simte. Altfel, dacă aș fi căsătorită, cred că o să mă mustre conștiința că nu-i fac, că nu-i dau, că nu mă ocup de el așa cum ar trebui. Nu sunt destul de matură să mă implic mai mult. Îmi e greu cu mine, dar și cu el”, mi-a spus Maria oftând.
Se pare că tinerii nu au exemple frumoase, care să-i îndrume către o viața de familie. Plus că în ziua de astăzi este nevoie de mulți bani pentru a putea avea o nuntă ca-n povești, că doar apoi…vorbește toată lumea. Dar de fapt, nu vorbește, se bârfește mai precis. Nu trebuie neapărat să asociem nunta cu petrecerea aceea fastuoasă de care să se scrie în ziare, ci cu adevăratele valori – cununia civilă, cununia religioasă și verighetele…atât ar trebui. „Aș putea răspunde „sec”: din laxitate religioasă. Dar, ca unul care am o relație foarte bună cu tinerii din parohia unde păstoresc, căci am avut și am implementat mereu fel de fel de activități dedicate lor, în aproape zece ani de păstorire, mulți dintre ei fiind acum în prag de căsătorie, chiar au crescut sub ochii mei, pot spune că nu au curaj pentru că, după părerea mea, tinerele vlăstare sunt cele mai debusolate persoane din societate. Mass-media, moda sau tehnologia avansată pe care o folosesc nu le oferă niște modele certe și viabile care să-i îndrume spre întemeierea în chip responsabil a unei familii. Nu au un loc stabil de muncă, mulți emigrează din țară în căutarea unui trai mai bun, și, mai mult decât atât, nunțile în ziua de azi au devenit niște evenimente foarte costisitoare, pe care mulți nu și le permit dar pe care cu toții și le doresc. Ori, nunta nu trebuie făcută musai cu fală și cu cheltuieli inutile, ci ea trebuie să fie socotită mai mult un eveniment care aduce bucurie și stabilitate mirilor”, a precizat Preotul Cristinel Muscalu.
De ce nu mai cred în Dumnezeu și în taina cununiei?
Eu am crezut! Cred cu tărie că o cununie civilă nu are nici o valoare fără de cea religioasă. Până la urmă, căsătoria în asta constă, în acea slujbă religioasă care îți dă fiori de bucurie dacă o asculți cu atenție. Acea slujbă e plină de sfaturi ce te vor ajuta în viața de cuplu și dacă într-adevăr vrei să simți că din acel moment ești căsătorit, trebuie să trăiești acea clipă, în care vi se pun verighetele și preotul vă spune să vă țineți de mână până la sfârșitul slujbei. Dacă ai trăit acel moment încărcat de emoții, nu ai cum să nu ai o viață echilibrată și fericită….pentru că în orice moment nefericit care va apărea, pentru orice tristețe sau necaz, tu vei închide ochii, îți vei reaminti acea senzație din biserică și vei privi totul cu tărie și curaj. Åžtii că Dumnezeu o să vă ajute dacă voi credeți în EL și în iubirea voastră. „Vedeți, Sfânta Scriptură spune: „Duh este Dumnezeu”, astfel că într-o lume materială și materialistă cu greu se poate face simțit glasul lui Dumnezeu. Marea majoritate a tinerilor se căsătoresc atât civil cât și religios, nu cred că sunt mulți cei care au o problemă cu săvârșirea Tainei Cununiei. Rugăciunea Bisericii – spunea un profesor de la facultate, este idealul la care noi trebuie să ne ridicăm. Noi nu suntem măsura cultului (a slujbelor), ci cultul (slujba) Bisericii este unitatea de măsură cu care noi suntem măsurați. Trebuie să conștientizăm cu toții că avem nevoie de slujbele de binecuvântare ale Bisericii. Acolo se revarsă harul lui Dumnezeu asupra noastră. Acolo ne este binecuvântată căsnicia. Sfântul Ciprian al Cartaginei spunea că în afara bisericii nu este salvare. Dacă vrem să ne salvăm relația de iubire pe care o purtăm celui drag trebuie să cerem ajutorul lui Dumnezeu, care să ne sfințească căsnicia. De partea cealaltă, cât privește cununia și relevanța ei, știți cum e: totul ține de credință, or Pavel zice evreilor: „credința este încredințarea celor nădăjduite și dovedirea lucrurilor celor nevăzute. Prin ea, cei din vechime au dat buna lor mărturie”. Dacă nu ai credință nu îți e de nici un folos Taina Cununiei, că de aceea se numește „taină” fiindcă prin rugăciunile preoților se varsă harul lui Dumnezeu asupra mirilor, „încununându-i” ca pe regi cu o cunună nevăzută dar veșnică spre a fi biruitori în viața de familie” , a mai spus preotul Cristinel Muscalu.
Unii spun că nu îi ajută un act și nici faptul că fac cununia religioasă. Mulți cred că nu are nici o relevanță asta! Dar eu cred că îi ajută pe cei care se iubesc și vor să fie împreună toată viața. „Cei care spun „la ce mă ajută un act” aceia cu siguranță sunt ignoranți. Păi actul de la primărie îi ajută, pentru că având un certificat de căsătorie sunt socotiți ca fiind o familie în fața legii și au anumite drepturi. Poate vor să facă și să crească copii, poate vor să facă un credit la bancă pentru o casă etc., un asemenea act îi scutește de fel de fel de acte notariale sau de piedici. Iar dacă ai temere să închei un asemenea act cu persoana pe care zici că o iubești și alături de care probabil stai, înseamnă că acolo nu este o iubire adevărată și profundă, ci e doar o relație conjuncturală. În cazul acesta mai bine termin-o cu relația și nu te mai chinui”, a transmis preotul Cristinel Muscalu. „Nu știu dacă sunt eu cel mai în măsură să dau acele sfaturi pline de încărcătură duhovnicească, dar îi îndemn să aibă mereu încredere în Bunul Dumnezeu, punând cât mai repede posibil început bun căsniciei lor”, a încheiat preotul Muscalu Cristinel, de la Bordeștii de Jos.
Până la urmă, fiecare este liber să facă ce crede că este mai bine pentru el. În final îmi susțin părerea că cei care nu se căsătoresc, n-o fac pentru că nu se iubesc! Când există iubire și încredere în Dumnezeu, toate se vor așeza așa cum e normal. Iubiți-vă, respectați-vă și …alegerea vă aparține!
