Liceeni din Vrancea au participat ieri, la sediul Inspectoratului de Poliție Județean (IPJ), la o activitate, ce s-a desfășurat în contextul Zilei Poliției Române, sărbătorită în fiecare an la data de 25 martie. Astfel, elevi ai Colegiului Tehnic „Edmond Nicolau”, ai Colegiului Tehnic „Ion Mincu”, Colegiului Economic „Mihail Kogălniceanu”, ai Liceului Pedagogic „Spiru Haret”, ai Liceului Teoretic „Duiliu Zamfirescu” Odobești, dar și reprezentanți ai Direcției de Sport și Tineret Vrancea, au luat parte la o impresionantă lecție, despre ceea ce înseamnă meseria de polițist. Lecția le-a fost oferită tinerilor de Monica Manolache, comisar în cadrul Compartimentului Analiza și Prevenirea Criminalității, colonel în rezervă Marian Cîrjică, fost șef al Serviciului de Investigații Criminale, colonel în rezervă Costel Băluță și comisar-șef Viorel Damian, șef Serviciul pentru Acțiuni Speciale.
Prin art. 50 din Legea nr. 218 din 23.04.2002, data de 25 martie a fost desemnată Ziua Poliției Române. Alegerea acestei date este legată de simbolul creștin al Bunei Vestiri aflat pe primul steag al Marii Agii, simbol ce a fost preluat și pe actualul drapel al Poliției Române. În anul 1822, domnitorul Grigore Dimitrie Ghica i-a înmânat Marelui Agă Mihăiță Filipescu (șeful poliției din acele timpuri) drapelul pe care este cusută sigla Steagului Agiei. Alături de siglă se află o ghirlandă din aur în interiorul căreia este prezentată Maica Domnului, înaintea îngerului ce-i aduce vestea cea bună (Buna Vestire).
În cadrul activității, elevii au fost invitați mai întâi să vizioneze un film despre admiterea și viața în școlile de poliție. Apoi, colonelul în rezervă Costel Băluță le-a adresat câteva vorbe tinerilor. Mesajul acestuia, plin de înțelepciune, a punctat criteriile de bază ce trebuie respectate de cei care-și doresc să fie buni polițiști „Această profesie de polițist este grea și trebuie să faceți sacrificii deosebite, pentru ea. Dacă sunteți dispuși să faceți aceste sacrificii, veniți în poliție, dacă nu, nu veniți, că nu are nici un rost să faceți o meserie care nu vă place sau pentru care vă împing de la spate părinții. Trebuie să renunțați la multe lucruri. În primul rând trebuie să vă feriți de droguri, de alcool, relații dubioase și altele”, a spus colonel în rezervă Costel Băluță.
O lecție absolut deosebită le-a fost oferită elevilor de colonel în rezervă Marian Cârjică, omul care a luptat cu infractorii toată viața. Fost șef al Serviciului de Investigații Criminale, el a fost omul care a avut grijă, timp de mulți ani, ca Vrancea să nu înregistreze fapte grave și deosebit de grave cu autori care să rămână necunoscuți și nepedepsiți. El le-a împărtășit tinerilor din bogata sa experiență de lucru cu infractorii și a încercat să-i încurajeze pe aceștia să urmeze o carieră în poliție, dacă acest drum îi atrage. „Am fost absolvent al Liceului Nr. 1, actualmente Colegiul Tehnic „Edmond Nicolau”. Mă mândresc cu faptul că am avut profesori foarte buni acolo. De acolo a pornit pentru mine impulsul de a mă face polițist. Pe timpul acela nu prea existau locuri de distracție în Focșani. Era o singură discotecă la Casa de Cultură a Sindicatelor, iar posibilitățile de distracție erau puține. Într-o seară, în timp ce mă întorceam de la o petrecere, pe la 21:00, am văzut pe strada 1 Decembrie o bătaie între niște tineri, care nu aveau tangențe cu cei aflați la petrecere. Victima era căzută la pământ, iar vreo alți doi, trei inși îi trăgeau picioare în cap. Ceea ce am simțit în acel moment m-a determinat să vreau să devin polițist. Existau niște condiții obligatorii pentru a candida în cadrul Școlii Militare de Ofițeri Activi ai Ministerului de Interne, gândite foarte bine, zic eu, de acei comuniști care au condus țara până în 1989. Fiecare trebuia să știe de unde pleacă și ne-au cerut, înainte de a candida pentru școală, să muncim cel puțin doi ani. A trebuit să muncesc la ISH doi ani și patru luni, iar în ultimul an am renunțat la orice distracție și am dat examen la Școala Militară de Ofițeri Activi ai Ministerului de Interne. Am luat examenul din prima.
A fost cea mai fericită zi din viața mea. În cadrul acestei școli am beneficiat de cea mai bună pregătire, am avut cei mai buni profesori. La ora actuală, în Academia de Poliție, sunt profesori la fel de buni. În anul III de Academie trebuia să alegi pe ce linie vrei să pleci: Judiciar, Economic, Circulație, Criminalistic, etc. Mie mi-a plăcut foarte mult domeniul Judiciar, iar înainte de a pleca în vacanța dintre anii II-III ni s-a spus să completăm un formular și să trecem trei opțiuni. Când am completat acel formular, am scris Judiciar, Judiciar, Judiciar. Foarte mulți s-au ferit de această meserie. Este cea mai grea, aș putea spune, din cadrul formațiunilor Poliției Române, dar și cea mai frumoasă. La noi la Judiciar ne confruntam aproape sătpămânal cu infractori prinși și băgați la pușcărie. După ce am terminat Academia de Poliție am fost repartizat la Poliția Municipiului Focșani, Biroul Judiciar. La început a fost destul de greu, pentru că trebuie să urmeze o perioadă de acomodare, în care orice ofițer începător trebuie să lucreze cu un alt ofițer cu experiență.
Nu trebuie să vă speriați, primii doi ani sunt mai grei, dar pe urmă vă veți acomoda! Munca de poliție este destul de grea, în sensul că suportă și o cantitate de stres. Dar stresul nu este suportat de toți polițiștii. Avem foarte multe locuri în poliție unde nu există stres. E mai greu pentru cei care se confruntă cu cazuri grave și mai ales când sunt autori necunoscuți, adică să te duci la o cercetare la fața locului, unde vezi un om cu capul spart de topor, iar la coada toporului nu este nimeni. Am avut un astfel de caz la Panciu, într-un punct al unei ferme, în care un paznic, care trebuia să asigure paza tuturor bunurilor de acolo, a fost găsit omorât, iar pe o rază de 1 km și jumătate nu exista nici o altă casă, sau obiectiv, de la care să poți culege o informație. Era un punct izolat. Am beneficiat întotdeauna de polițiști foarte bine pregătiți, iar în ziua respectivă am reușit să aflăm autorul, un individ foarte periculos din Dorohoi.
Există cazuri la care poți lucra luni de zile, sau chiar ani. Atunci suporți o încărcătură de stres mai mare. Munca de poliție înseamnă și sacrificii, în sensul că uneori ești pus să lucrezi peste orele de program, dar în ziua de astăzi există legi care îți permit să recuperezi acele ore, sau să-ți fie plătite. Muncești în plus, câștigi mai mult, totul este să fii serios. În poliție există un cod deontologic, trebuie să respecți anumite condiții. Poliția nu are nevoie de persoane care au probleme cu alcoolul, sau cu drogurile. Trebuie să fii cinstit, onest, loial instituției în care lucrezi. Recunosc că mi-a fost greu la început, până mi-am intrat în mână, iar după trei ani de zile am început să stăpânesc această activitate. Ulterior, după vreo nouă ani de muncă, am fost promovat de către șefi.
Înainte, promovările în funcții de conducere se făceau prin numire, iar părerea mea este că era mult mai corect așa. Înainte chiar IGPR-ul știa cine este cel mai potrivit pentru a fi promovat în funcție de șef. Timp de 12 ani în poliție am lucrat pe linia de muncă „Minori și tineret”. Să știți că poliția acordă o foarte mare importanță minorilor și tinerilor, pentru că dumneavoastră însemnați generația de mâine! Un infractor, dacă a apucat să fure o dată și să nu fie prins, nu se mai oprește.
Am văzut bătrân de 70 de ani, prins furând din buzunare în Piața Moldovei. Mi-a mărturisit că nu poate să se lase. Din păcate sunt foarte mulți tineri, care sunt receptivi mai mult la ce este rău: țigări, alcool, consum de droguri. În cei 12 ani am intermediat legătura între instituția noastră și licee și școli generale. Noi căutam să obținem o situație cu elevii problemă. Mă interesau în mod special elevii violenți, predispuși la infracțiuni cu violență și cei care aveau multe absențe nemotivate. Principalul meu scop era ca acești copii să nu ajungă în pușcărie. După 12 ani am fost promovat în cadrul Serviciului de Investigații Criminale, unde am lucrat mai întâi sub comanda fostului meu șef, Movileanu, care după câțiva ani a văzut cum mă descurc și m-a promovat pe o funcție mare la Omoruri. Am lucrat acolo șase ani.
În toată poliția vrânceană, doar doi ofițeri se ocupă de omoruri. În ultimii ani s-au deschis granițele țării, iar infractorii noștri fugeau în afară și a trebuit să ne adaptăm situației, a apărut legislație în acest sens, trebuia să ne facem pregătire în domeniul Schengen, trebuia să știm să colaborăm cu polițiile altor state. De-a lungul carierei mele am fost trimis și la specializare. Academia de Poliție, sau Școlile de Agenți, îți asigură o fundație trainică, dar ceea ce vrei să construiești, construiești după ce termini școala și ești repartizat. Prima dată am fost trimis la un curs de specializare pe delicvență juvenilă, apoi, când lucram la Omoruri am fost trimis să mă specializez pe această linie de muncă, pe marea violență, după aceea a venit o noutate pentru noi referitoare la cercetarea criminalistică la locul faptei și am fost trimiși să facem specializare pe genetică judiciară. Atunci când faci o cercetare criminalistică, trebuie să știi foarte multe lucruri, pe care noi până atunci nu le știam. Am făcut și o pasiune din asta și am studiat mult despre genetică.
Genetica a venit cu ceva în plus la zicala „Nu există crima perfectă”, pentru că fiecare persoană are un profil genetic unic. Asta ne-a ajutat pe noi foarte mult să putem identifica autori doar în cazurile grave, sau foarte grave, pentru că expertizele genetice nu se fac în toate cazurile. În 2006, prin concurs, am ocupat funcția de șef Serviciu Investigații Criminale, unde am rămas timp de 10 ani, până la pensionare. În această perioadă m-am confruntat cu foarte multe cazuri grave și foarte grave. La majoritatea le-am făcut față cu succes, am avut foarte multe satisfacții în cariera mea de polițist. Simți o mare satisfacție, atunci când te duci la un caz, în care o persoană, sau un grup de persoane, au suferit prejudicii mari și nu știi cine este autorul, iar după o muncă asiduă, cu ore suplimentare chiar și pe timpul nopții, reușești să prinzi autorul, să mai recuperezi și din prejudiciu și să dai satisfacție cetățenilor. Noi suntem în slujba cetățeanului la orice oră din zi și din noapte. Este o muncă foarte plăcută, pentru cei care o fac cu pasiune și cu profesionalism, care-ți dă și foarte mari satisfacții”, le-a spus tinerilor colonelul în rezervă Marian Cîrjică.
Și comisar-șef Viorel Damian, șef Serviciul pentru Acțiuni Speciale le-a vorbit liceenilor despre momentul în care a decis să urmeze Academia de Poliție. Acesta i-a sfătuit pe tineri să-și considere părinții cei mai buni prieteni și să asculte de ei. „Plăcerile mele din copilărie erau mașinile și armele. Am terminat matematică-fizică și am vrut să dau la Drept. În anul în care mă pregăteam pentru admitere, cu trei, patru luni înainte, stând și învățând, la un momentdat am zis: Cred că mie nu-mi place să mă duc la un tribunal. Atunci le-am spus părinților că vreau să dau la Academia de Poliție. Ei m-au considerat ca și picat încă de atunci, pentru că mai aveam foarte puțin timp la dispoziție, pentru pregătirea necesară. Dar determinarea și voința mea, pentru că mi-au plăcut armele și domeniul ăsta, m-au făcut să mă mobilizez și să iau examenele. La vârsta adolescenței nu poți ști sigur ce o să-ți placă să faci în viață, dar vă spun că trebuie să-i aveți pe părinții voștri drept cei mai buni prieteni și să ascultați de ei”, a spus comisar-șef Viorel Damian, șef Serviciul pentru Acțiuni Speciale.
Astăzi, la sediul IPJ Vrancea, tot cu ocazia Zilei Poliției Române, vor avea loc avansări în grad, pentru mai mulți lucrători din cadrul poliției vrâncene. În acest sens, au fost propuși pentru avansare 39 de agenți de poliție și 26 de ofițeri.
