Punct de vedere. „Bolile tinerilor sănătoşi“, atrase de noi înşine

0
1907


    În ultima vreme am tot auzit sau chiar cunoscut persoane tinere, cu probleme de sănătate destul de grave. Din păcate, toți avem o cunoștință, un prieten sau o rudă despre care am aflat că i s-a pus un diagnostic îngrijorător și automat ne întrebăm: „Ce a făcut de a pățit asta?”. „Ce a făcut sau ce nu a făcut?”. Åži de aici, pleacă sute de întrebări pe care ni le punem noi înșine sau le discutăm cu cei apropiați. Poate chiar noi suntem într-o situație de genul ăsta și stăm și reflectăm la ceea ce ni se întâmplă, încercând să găsim niște răspunsuri care să ne mulțumească. La aflarea unui diagnostic pe care în acel moment nu îl înțelegi, nu cunoști ce urmări va avea asupra ta și nu îți puteai închipui că tu îl vei avea, prima dată încerci să cauți greșelile… Greșelile venite din partea ta…poate am greșit că nu am consumat zilnic lichide și astfel unul din rinichi nu mai funcționează, poate că am fumat prea mult și m-am pricopsit cu un cancer pulmonar, poate că am consumat alcool în exces și mi s-a depistat o ciroză hepatică sau multe alte întrebări pe care ni le punem în acel moment.
    Da, sunt boli pe care ni le facem cu „mâna noastră”, dar ce să mai credem despre cele care vin așa….pur și simplu, ca o bombă? Ce să ne mai întrebăm în momentul în care noi știm că avem o viață destul de echilibrată, știm că nu facem excese, vârsta ar trebui să ne ajute și totuși medicul ne spune că avem o problemă de sănătate foarte gravă? Atunci pe cine mai dăm vina? Aici apare în mintea noastră Dumnezeu. Și începem să croim în alt mod întrebările. De ce mă pedepsește Dumnezeu așa? Am fost bun, am făcut fapte bune, am încredere în Dumnezeu și tot sunt pedepsit? Eu lucrez și în domeniul medical și am auzit toate aceste întrebări.
    De multe ori pacienții află aceste vești când vin la medic fără a fi însoțiți de vreun membru din familie sau o persoană cunoscută. Ajung pe holul clinicii cu foaia în mână pe care scrie acel diagnostic și nu știu ce să facă în următoarea secundă. Este dureros. Vă puteți închipui ce este în mintea și sufletul acelui om? V-ați gândit că poate atunci are nevoie de un sprijin și poate nu-l are? Sunt persoane puternice care din acel moment își conștientizează boala și se pregătesc de luptă cu tot ce pot….se lasă ajutați, ba chiar se ajută ei înșiși. Dar sunt alte persoane, care se decid foarte greu să lupte pentru că îi macină sutele de întrebări. Destin, greșeală, neatenție, plata pentru păcate, ghinion…..ce este? Mi s-a întipărit un caz în minte.
    O bătrânică de 78 ani din satul Gologanu, care venise să facă o radiografie la coloană. Abia putea să meargă de durere. Intrând în vorbă cu ea cât timp o pregăteam pentru examinare, la un moment dat mă apucă de mână și îmi spune: „Fetiță dragă, să nu-ți fie milă de mine, plătesc pentru greșelile mele! Îmi merit soarta! Merit mai rău de-atât! Când avem vârsta de 30 ani și 3 copii, am rămas din nou însărcinată și am făcut avort. Nu aveam bani și ajutor pentru 4 copii, așa că am renunțat la sarcină. Åži de atunci mă chinui. Nici mie nu îmi este milă de mine. Merit și asta îmi e crucea”. Așadar, majoritatea oamenilor au instinctul de a-și asuma vina, greșeala sau a învinovăți pe cineva. Cazuri de învinovățire sunt multe. Că medicul i-a pus de la bun început un diagnostic eronat și practic bolnavul a fost condus pe un drum greșit, un medic i-a greșit intervenția sau multe alte situații. Åži mama mea a trecut printr-un caz de învinovățire.
    În urma unei operații pentru fibrom uterin, din neatenția medicului rezident, lăsat nesupravegheat, ureterul de partea stângă a fost afectat și așa a rămas o pacientă tânără, fără unul din rinichi. Oare care a fost întrebarea mamei în momentul în care medicul nefrolog i-a spus că de acum înainte o să trăiască doar cu un singur rinichi din vina unui medic? Nu știu, dar cu siguranță nu a fost o singură întrebare în mintea ei, ci multe.. și multe răspunsuri până când a zis:”așa mi-a fost dat să fie”. Într-un moment de meditație referitor la situațiile din ziua de astăzi privind „bolile tineretului sănătos”, am primit mesaj de la o prietenă, care mi-a trimis în format electronic o carte. Cartea este scrisă de Jacques Martel, iar titlul „Marele dicționar al bolilor și afecțiunilor. Cauzele subtile ale îmbolnăvirii”.
    Ei bine, cartea asta te face să reflectezi la gândurile și sentimentele arătate sau nu față de diferite persoane întâlnite pe parcursul vieții, trăirile, amintirile, suferințele, dezamăgirile, tot ce face parte din tine, din mintea și sufletul tău…”Sănătatea se termină acolo unde începe dizarmonia, conflictul cu tine însuți și cu ceilalți, frica, neîncrederea, necredința, vinovăția, resentimentul, uitarea iubirii”, un fragment de început al cărții. Foarte interesantă această carte și foarte adevărat dacă vrei să crezi în ceea ce scrie acolo. Curioasă, nu am avut răbdare să citesc de la început, așa că m-am dus repede la pagina 246 și am citit despre greață. Inițial, îmi închipuiam că voi găsi acolo boli ce au acest simptom, investigații sau tratamente naturiste.
    Ei bine, surprinzător, am găsit altceva. „Greața se definește ca un spasm nervos, care precedă vărsăturile. Am un sentiment de durere față de o realitate care provoacă un deranjament în viața mea și pe care aș vrea să o pot evita. Este un semn că simt un dezgust sau simt o aversiune față de un lucru, o persoană, o idee, o situație sau o emoție, deoarece nu mă simt în siguranță…….trăiesc o furie care „îmi rămâne în stomac”. Trebuie să conștientizez că am absorbit ceva, care a creat dorința de a-l exprima imediat. Dacă nu mă exprim prin cuvinte, îl voi manifesta prin greață” sunt doar câteva rânduri despre acest simptom, greața…. Åži să nu credeți că nu există și tratament pentru asta. „Îmi redobândesc liniștea și accept să îmi diger emoțiile și conflictele, pe care acest eveniment le produce în viața mea. Învăț să accept fiecare parte a personalității mele. Întotdeauna am libertatea de a alege. Când fac ce îmi place, nu e nevoie să opun rezistență. Las să vină spre mine toate lucrurile frumoase pe care viața mi le oferă”, acesta este o parte din răspunsul-tratament scris în această carte.
    Atunci când nu știm ce să mai credem despre o boală pe care am dobândit-o pe parcursul vieții, toată lumea se „agață” de o explicație. Se găsește o motivație logică pentru acea persoană și astfel, va trăi cu acea impresie pe tot parcursul vieții, în paralel cu boala sa. Oare ne face bine să știm că de fapt bolile noastre, le atragem noi? Oare așa să fie? Să influențeze faptul că din teama de a nu te înșela partenerul de viață, dorința de a fi mama perfectă, încât pruncul tău să fie mulțumit de tine, ideea că sânii tăi nu au forma perfectă sau că mă judec prea aspru, o să ajungi să faci cancer la sân? Așa scrie în acea carte! Tot ce simți, corpul tău resimte. Nu cred că este genul de carte negativistă, ba chiar consider că ne ajută să ne iubim așa cum suntem, să ne acceptăm, să știm să ne cunoaștem, să ne înțelegem și ajutăm. Să avem încredere în Dumnezeu, să spunem ce avem de spus, să fim sinceri, să ne iubim, să dovedim ce știm și să nu ne ascundem când nu știm. Să avem curajul să fim noi înșine.  Åži mai departe….viața va vorbi. Dumnezeu, soarta, destinul, noi, alții…nu cred că știm exact cine e vinovat pentru ceea ce ni se întâmplă.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here