INTERVIU cu profesoara Nicoleta Căinap: „Nu poți fi director pentru simplul fapt că ai câștigat un concurs. Funcția nu este un trofeu“

0
2511


Câți dintre noi știm că Mihai Viteazul mergea la război cu caleașca? Sau că această caleașcă există și acum, fiind expusă la muzeul Hofburg din Viena? Ei bine, nici eu nu știam toate acestea, dar le-am aflat în timp ce stăteam de vorbă cu profesoara de istorie Nicoleta Căinap. Știe așa de multe despre trecut și îi place așa de mult să citească și să vorbească despre fapte, oameni și locuri, încât pasiunea sa devine molipsitoare! Iar pe mine m-a prins!
Profesoara Căinap a absolvit Facultatea de Istorie Alexandru Ioan Cuza din Iași, promoția 1995. Asta după ce a urmat cursurile Liceului Unirea din Focșani. De când a terminat facultatea și până acum, lucrează în învățământ și predă istoria și cultura civică la clasele de gimanziu. Ar fi putut să aibă o carieră în relații internaționale, dar îmi spune că nu s-a ivit ocazia pentru a practica o astfel de meserie. „Am făcut studii aprofundate în relații internaționale la aceeași universitate, pe care le-am absolvit un an mai târziu, în 1996. Așa se făcea pe atunci, un an. Din 1996 predau istoria în Focșani. Nu mi s-a oferit ocazia să aleg o carieră în domeniul relațiilor internațioanle! M-aș fi văzut în domeniul cercetării, dar nici aici nu mi s-a oferit oportunitatea! Ca o paranteză, nu aș fi vrut să lucrez într-un muzeu.. aș fi arătat ca exponatele (râde)! Învățământul este mai dinamic, iei contact cu mulți copii, căci eu am predat și la liceu, și la gimnaziu”, spune profesoara Căinap.
Este specialistă în mentalități medievale și imagologie. Lumea medievală, spune, este baza lumii contemporane, din perioada medievală moștenim foarte multe lucruri. „Societatea între tradiție și modernitate… înseamnă să studiezi istoria mentalităților, care se află la granița cunoștințelor din istorie, literatură, filosofie, sociologie, psihologie despre individ și popor. Te poți transpune în epoca respectivă. Poți vedea cu adevărat eternul uman și să distingi specificul perioadelor între ele. Istoria este actuală”, îmi spune cu zâmbetul pe buze, dar și cu înflăcărare.
Potrivit profesoarei, atunci când lucrezi cu copiii îți retrăiești propria copilărie. „Fiecare vârstă are specificul ei, care te încântă într-un anume fel. Retrăiești propria adolescență cu fiecare copil! Eu, în niciun caz, nu aș fi putut profesa în domeniul științelor exacte. Mie îmi place istoria, îmi place să citesc, îmi place literatura de factură nouă! Pe mine m-au făcut să iubesc istoria profesoarele Eliza Lefter și Lăcrămioara Paloșanu. Când eram în clasa a VIII-a am făcut o vizită la Iași și atunci m-am decis că voi face facultatea la Iași. Mi-a plăcut foarte mult ca oraș!”, a adăugat profesoara.

Preferă manualele deschise pentru dezbatere

Și-a început activitatea didactică la Școala nr. 2 din Focșani, unde a profesat un an, nefiind titulară. S-a mutat apoi la Școala 6, unde deja era titulară pe post, școală care s-a comasat cu Liceul Pedagogic, unde a predat mai mulți ani. A plecat de la liceu, având ore apoi la Școala Ștefan cel Mare și Școala Duiliu Zamfirescu din Focșani. Acum, o regăsim profesoară doar la Școala Ștefan cel Mare, unde predă din 2012 istoria și cultura civică. „De la Liceul Pedagogic am amintiri plăcute și mai puțin plăcute… este o problemă de raportare la realitate”, a afirmat aceasta.
În opinia sa, trebuie făcute schimbări în învățământ, iar directorii, după ce câștigă concursurile de numire în funcție, trebuie să aibă o activitate managerială eficace. Câștigarea unui concurs nu este un trofeu, nu poți fi director doar pentru că ai câștigat un concurs, funcția aceasta presupunând și altceva. „Concursurile pentru directori trebuie urmate de o activitate managerială eficientă. Această activitate dă măsura calităților pe care le au (directorii-n.r.)! Nu poți fi director pentru simplul fapt că ai câștigat un concurs. Funcția nu este un trofeu, ci deschide o cale pentru a realiza ceva pentru școala pe care o conduci. Percepția unora este că dacă au câștigat un concurs, au rezolvat tot. În realitate, răspunderea este mai mare dacă ai o funcție, trebuie să te preocupi de oamenii cu care lucrezi, și de cei care te plac, și de cei care nu te plac. A fi manager este mai mult decât a fi director”, îmi spune profesoara, care a făcut și cursuri de management. Nu pentru a accede într-o funcție de conducere, ci pentru a se „deschide”! „Le-am făcut pentru că e nevoie să faci astfel de cursuri periodic, conform legislației. E bine să le faci, te mai deschizi. Nu mai făcusem de mult timp și simțeam nevoia. Nu sunt obligatorii, dar se dau credite”, completează.
Atunci când își alege manualele de pe care urmează să predea, le alege pe cele deschise pentru dezbatere, care îi fac pe elevi să înțeleagă ființa umană, în niciun caz pe cele bazate pe date. „Este greu să spargi tipare, dar copiilor le plac poveștile despre lupte, le stârnesc curiozitatea. Eu la cei de clasa a V-a le dau să citească Iliada și Odissea și să facă rezumate. Le plac luptele, descoperă calitățile eroilor, îi văd cu plusuri, cu minusuri. Copiii înțeleg istoria făcută de oameni, pentru că nu sunt zei, au fost oameni chiar dacă au făcut anumite fapte. Există o tehnică împrumutată din teatru, hot seat, pe care o aplic. Un elev este așezat pe un scaun, având rolul unei anumite persoane, iar ceilalți îi pun întrebări. Eu am lucrat personajul Hitler… Elevii sunt fascinați și foarte pregătiți… așa se formează valorile, se formează competențele”.

Cu căruța la Viena pentru a deveni farmacist

Singură la părinți, s-a născut și a crescut în Focșani, deși numele Căinap este cel puțin ciudat atunci când îl auzi pentru prima dată. Și m-a lămurit. E singurul din România. „Eu sunt născută și crescută în Focșani, dar părinții nu sunt de pe aici. Tata era din Ardeal, iar mama din Bîrlad. Iar bunicii (din partea mamei-n.r.) au venit tocmai din Cernăuți. O parte din familie încă mai locuiește acolo. Pe vremea lui Ceaușescu era foarte greu să ținem legătura. Acum e ceva mai ușor. Dar au probleme în continuare în Ucraina, care nu prea acordă drepturi minorităților”, mă lămurește.
De-a lungul timpului, a încercat să afle ce înseamnă numele pe care îl poartă, care îi sunt originile. Nu a aflat însă nimic. A făcut cercetări, inclusiv în limba romanes, dar fără rezultat. Cu toate acestea, este un nume vechi, fiind menționat prin secolele XIII-XIV. „Numele este menționat în dicționare vechi, dar doar atât. Nu este indicată nicio origine. Tatăl meu era din comuna Hălmagiu Mare, din Munții Apuseni, un centru intelectual. Tata lucra în construcții, iar un unchi a fost profesor universitar de economie la ASE, în Cluj. Un avocat a făcut la un moment dat o cercetare și a aflat că familia Căinap este una dintre cele mai vechi din acel sat, din secolele XIII-XIV. Erau producători de alcool, ajungând chiar în punctul de a deține cârciumă. Au dat faliment, apoi s-au apucat de cojocărie. Mie mi-a plăcut enorm de mult acolo. Satul este aproape de Muntele Găina și, în adolescență, chiar am urcat de sărbători pe munte. Așa este tradiția. Tata a fost singurul care a trecut munții (în Moldova-n.r.), iar un frate de-al mamei a lucrat la Târgu Mureș, unde a fost inginer chimist”, povestește profesoara Căinap.
Despre bunicul din partea mamei îmi spune că a fost de meserie farmacist și că și-a făcut studiile la Viena. Nu a plecat spre capitala Austriei cu avionul, cu trenul sau cu mașina, cum am fi noi obișnuiți, ci cu căruța! A ajuns la timp și a și terminat facultatea! „Bunicul meu a fost farmacist cu studii la Viena. În 1918 a plecat la studii cu căruța și a făcut facultatea! Când a terminat-o, s-a întors la Cernăuți, iar prin 1924-1925 a venit în România”, a precizat Nicoleta Căinap.
Tatăl său a jucat fotbal de performanță și așa a ajuns la Focșani. A crezut că va rămâne aici puțin timp, împreună cu soția, dar temporarul a devenit permanent.
Profesoara de istorie Nicoleta Căinap iubește să citească, nu este căsătorită și nu are copii. Îi plac cărțile de toate genurile, din toate timpurile, dar și să revadă locurile dragi. Nu a ieșit din România niciodată. „Nici în România nu am vizitat tot ce mi-aș fi dorit!”, îmi spune.

FLASH INTERVIU

Cartea de pe noptieră: Taiye Salasi – Înapoi în Ghana 
Bărbatul ideal: Frumos, deștept și cu bani :). Inteligent, amuzant, fără prejudecăți. 
Copiii: Copilăroși, generoși, deschiși.
Politica: Socială, de stânga. Intelectualii ar trebui să fie de stânga!
Vacanța: Ideală cu o carte în mână și multă liniște. 
Filme/seriale/emisiuni: Filme de calitate. Regizor preferat Andrei Tarkovski. Seriale polițiste.
Frumusețe: Frumusețea interioară.
Putere: Stă în decizii, în profesionalism.
Televiziune/Radio/Ziare/Internet: Ziare pe internet. Internet pentru informare. Tv pentru filme. 

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here