Avocatul Poporului a promovat la Înalta Curte de Casație și Justiție un recurs în interesul legii pe Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, în sensul de a stabili dacă descrierea insuficientă a faptei echivalează cu lipsa mențiunilor privind fapta săvârșită, atrăgând astfel nulitatea absolută a procesului-verbal de contravenție, sau echivalează cu neîndeplinirea cerinței de descriere a faptei contravenționale și atrage nulitatea relativă. Solicitarea Avocatului Poporului privește art. 16 și art. 17 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, modificată și completată.
În opinia Avocatului Poporului, insuficienta descriere a faptei în procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției atrage incidența art. 16 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 – nulitatea relativă.
”Promovarea recursului în interesul legii s-a datorat faptului că în practica judecătorească au existat orientări jurisprudențiale diferite. Unele instanțe au apreciat că cerința agentului constatator de a realiza o descriere în concret a acțiunii sau inacțiunii autorului faptei săvârșite are o natură imperativă, întrucât, în lipsa unei descrieri corespunzătoare a faptei, instanța nu poate exercita controlul de legalitate și temeinicie a procesului-verbal, rațiunea instituirii ei fiind aceea de a permite instanței de judecată cercetarea legalității actului constatator, prin stabilirea faptelor materiale și verificarea încadrării juridice”, se arată într-un comunicat al Avocatului Poporului transmis miercuri.
Prin urmare, în lipsa mențiunilor privind fapta săvârșită se înțelege și descrierea insuficientă a faptei, care permite verificarea aspectelor de legalitate și temeinicie supuse controlului judecătoresc, respectiv stabilirea faptelor materiale și verificarea încadrării juridice pe care acestea au primit-o și a justeții sancțiunii aplicate, spune Avocatul Poporului, care precizează că pentru aceste considerente instanțele de judecată au anulat procesele-verbale de contravenție.
În opinia altor instanțe, descrierea insuficientă a faptei contravenționale reținute în sarcina petentului echivalează cu neîndeplinirea cerinței privind descrierea faptei contravenționale și atrage nulitatea relativă a actului sancționator, condiționată de producerea unei vătămări ce nu poate fi înlăturată, în temeiul art. 16 din OG nr. 2/2001, cu modificările și completările ulterioare, astfel cum acesta a fost dezlegat prin Decizia nr. XXII din martie 2007 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție într-un recurs în interesul legii, menționează sursa citată. ”S-a susținut că nulitatea absolută, necondiționată de existența vreunei vătămări, intervine în temeiul art. 17 numai atunci când mențiunile cu privire la faptă, descrierea acesteia sau prezentarea ei lipsesc cu desăvârșire, în timp ce nulitatea relativă, condiționată de vătămare, este incidentă în temeiul art. 16 atunci când prezentarea faptei este deficitară, neputându-se stabili, de exemplu, elemente din care să reiasă gravitatea faptei sau forma de vinovăție a contravenientului”, explică Avocatul Poporului.
Având în vedere considerentele care au stat la baza Deciziei nr. XXII/2007 a ÎCCJ, Avocatul Poporului apreciază că situațiile în care nerespectarea anumitor cerințe atrage întotdeauna nulitatea actului întocmit de agentul constatator al contravenției sunt strict și limitativ determinate în cuprinsul art. 17 din OG nr. 2/2001 – lipsa mențiunilor privind numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, iar în cazul persoanei juridice lipsa denumirii și a sediului acesteia, a faptei săvârșite și a datei comiterii acesteia sau a semnăturii agentului constatator.
Regimul nulității absolute este unul particular, aceasta fiind sancțiunea aplicabilă în cazul încălcării unor norme legale care protejează interesul general al societății, iar aplicarea ei presupune o vătămare prezumată absolut și care nu poate fi înlăturată decât prin anularea procesului-verbal de contravenție, arată sursa citată. Datorită efectelor juridice drastice, legiuitorul a redus mult situațiile în care aceasta este incidentă, mai spune Avocatul Poporului. ”În toate celelalte cazuri de nerespectare a cerințelor pe care trebuie să le întrunească un asemenea act, aici intrând și descrierea faptei contravenționale, cu indicarea datei, orei și locului în care a fost săvârșită, precum și arătarea tuturor împrejurărilor ce pot servi la aprecierea gravității faptei și la evaluarea eventualelor pagube pricinuite, se sancționează cu nulitate relativă, petentul trebuind să facă dovada unei vătămări ce nu poate fi înlăturată decât prin anularea actului. În caz contrar, omisiunile pot fi acoperite direct în fața instanței de judecată, care va putea reindividualiza sancțiunea aplicată, când sesizează circumstanțe faptice diferite de cele succint prezentate în procesul-verbal”, menționează Avocatul Poporului.
Potrivit sursei citate, actul de constatare și sancționare a contravenției se bucură de prezumția de legalitate, însă, atunci când este formulată o plângere împotriva acesteia, este contestată chiar prezumția de care se bucură. În acest caz, instanța de judecată competentă va administra probele prevăzute de lege, necesare în vederea verificării legalității și temeiniciei procesului-verbal, precizează Avocatul Poporului.
