Nu-i iadul pe pământ, dar nu-i nici liniștea de acasă! Este însă o experiență unică în carieră, având conștiința unei datorii bine făcute în slujba unui popor. Oricare ar fi el! Vorbim aici de militarii românii care pleacă în teatrele de operații, locuri deloc accesibile și total necunoscute pentru civilii care le văd numai la televizor, sau citesc despre ele. Acomodarea unui militar aici, în Afganistan, nu este tocmai ușoară. Furtunile de nisip, aerul extrem de uscat și diferențele colosale de temperatură între zi și noapte se resimt din plin.
M-am încăpățânat să scriu în fiecare săptămână de aici, din Afganistan, m-am încăpățânat să le spun celor de acasă despre viața noastră, a militarilor cu inima neinfricată, care reușesc de fiecare dată să dea dovada maturității profesionale și nu numai, să dea în cele din urmă dovada atitudinii de învingător. De fiecare dată am încercat să văd dincolo de cotidianul zilelor și al misiunilor, care, vorba cuiva, „ne ocupă tot timpul”. Fiecare militar din compunerea acestui batalion are o poveste cu mai multe subcapitole de viață, odată este povestea lui și a doua oară este povestea celui din jurul său, ca o completare sau mai bine zis ca o condiție sine qua non a conviețuirii într-un teatru de operații.
Vorbim aici și de unitatea echipei, a plutonului a companiei într-un cuvânt de realizarea uniunii generale…
M-am încăpățânat să scriu despre poveștile și trăirile acestor feciorei ai Tudorei Vrâncioaia, chiar dacă unii provin din alte structuri militare aflate în țară. Am vrut, și nu știu dacă am reușit, să vă aduc mai aproape de emoțiile și trăirile lor, de gândurile care-i macină, aici, departe de cei dragi. Și asta pentru simplul motiv că militarii în general sunt privilegiați în fața riscului și a morții, respectându-și jurământul față de țară. O mai face oare cineva?
Încercați un exercițiu de imagine și fi-ți alături de noi cam de pe la orele 20.00 până la 23.00 în Campul Bradley, locul, unde vă spuneam cu ceva timp în urmă, sunt cazați militarii batalionului. Nu este colț de camp, camera, bancă, unde să nu-l vezi pe camaradul meu, indiferent de grad, cu telefonul în față, cu căștile în urechi vorbind cu cei dragi. Pentru o clipă, fiecare își apropie sufletul de ecranul telefonului încercând să îmbrățișeze ce a lăsat acasă. Răzbat vocile stridente ale copiilor, sfaturile în taină și grijulii ale părinților, neputințele rezolvării problemelor casnice…toate într-un amalgam de încurajare și cuvinte frumoase. Este o feerie online în fiecare seară și parcă totul este din altă poveste. Am rătăcit prin campul românesc și la un moment dat m-am apropiat de doi militari pe care îi observasem la plecarea în misiunile de patrulare pe locul top-cover-ului. Era caporalul Lungu Romeo din Compania 2 Wild Dogs și fruntașul Crăciun Dragoș din Compania 1 Dragon Wolves. Nu eram pregătit să fac o înregistrare la acea oră, dar ceva îmi spunea că nu ar fi rău să pornesc reportofonul. Le-am spus de intenția mea și am început să discutăm. La început mai de o misiune, mai de o situație din aria de responsabilitate, mai de un meniu la sala cu mese, dar simțeam că parcă nu despre asta vroiau să vorbească. Vroiau să spună depre misiunea lor în cadrul plutonului, despre ceea ce fac pe timpul misiunii. Deși la structuri diferite, îi apropie atât prietenia cât și similitudinea misiunii ce o aveau de executat. Dar să încep prin a vă spune ce este un top cover
Top-cover-ul este militarul care supraveghează din turela vehiculului de luptă. De acolo, din turela MRAP-ului, acesta intră primul în contact direct cu mediul operațional, este primul care vede și aude tot ceea ce se întâmplă în jurul său, fiind și cel care își informează comandantul direct despre acțiunile care se desfășoară în zona de proximitate a patrulei. Supranumit și ochii și urechile comandantului, el are un rol important în siguranța desfășurării misiunii de luptă din aria de operații. Această funcție este încadrată cu militari rezistenți la efortul psihic și fizic, la condiții grele de mediu, capabili să cunoască psihologia umană pentru a interpreta corect orice acțiune în teren. De calitățile acestor militari depinde, într-o mare măsură, succesul îndeplinirii fiecărei misiuni în teatrul de operații din Afganistan.
Fruntaș Crăciun Dragoș, Compania 1 Dragon Wolves: „A fi top-cover înseamnă să ai o mare responsabilitate, pe care ți-o asumi până la capăt, indiferent de condițiile meteorologice, dacă este zi sau noapte. Noi suntem ochii și urechile patrulei, primii care reacționăm în cazul unui incident. Pentru aceasta, toate echipamentele trebuie să fie în perfectă stare de funcționare, iar top-coverul trebuie să posede o serie de calități. Pe lângă atenția distributivă excelentă, el trebuie să fie capabil să selecteze și să aprecieze rapid amenințările posibile din teren, să interpreteze corect orice mișcare suspectă pentru a o transmite rapid, în vederea desfășurării acțiunii de întregul echipaj, în siguranță, în conformitate cu procedurile standard de operare ale forțelor de coaliție. Comunicarea rapidă și corectă este punctul forte al echipei pentru buna desfășurare a întregii misiuni.
Este foarte important să transmit orice informație către comandantul de echipaj sau de patrulă. De asemenea, comunic permanent cu șoferul MRAP-ului atât pe timp de zi, cât și pe timp de noapte, atunci când vizibilitatea este scăzută și îngreunează deplasarea patrulei. Un flux de comunicare există și între noi, top-coverii, mai ales când este o distanță mai mare între vehiculele de luptă atât în deplasare, cât și în staționare. Menținem comunicarea prin semne și semnale bine stabilite, dar intuiția noastră este importantă, deoarece anticipează mișcările fiecăruia și conduce către o sincronizare a acțiunilor noastre. Gândind subiectiv, top-coverul este primul expus în contactul direct cu intemperiile. Acestea nu trebuie să diminueze în niciun fel capacitatea noastră de reacție”.
Caporal Lungu Romeo, Compania 2 Wild Dogs: „Top-coverul este cel care dă undă verde membrilor de echipaj când se poate debarca sau îi atenționează pe aceștia când trebuie să se îmbarce în cazul unui pericol iminent. Suntem cei care putem face diferența dintre o misiune de succes și o misiune de prezență. O mare responsabilitate pentru o misiune reușită ne aparține și nouă, deoarece trebuie să facem legătura cu mediul operațional și să transmitem către echipaj, în timpul cel mai scurt, conform conceptului celor 4D (distanța, direcția, denumirea și descrierea) informații despre țintele sau obiectivele observate. De asemenea, trebuie să înțelegem rapid și să interpretăm corect orice acțiune sesizată de noi, și aici mă refer la acțiunile populației sau ale vehiculelor care se deplasează prin aria de operații. Un top-cover este primul care intră în contact cu acțiunile insurgenților, fie că sunt cu focuri de armament ușor de infanterie sau atacuri complexe. De reacția lui imediată depinde soarta unui echipaj sau a unei întregi patrule”.
Un exercițiu de alarmare, prin care ni se repetă modul de acțiune în anumite variante de atac și care s-a auzit la stația de amplificare a bazei, ne-a scos din starea de poveste. Preț de câteva minute toți ascultăm indicațiile deja cunoscute… A uitat să spună concluzia finală…STAY ALIVE…
Ne-am despărțit fiecare gândindu-se la ale lui. Mâine dimineață urmau să plece în misiune în aria de responsabilitate. Unul în districtul Dand, altul în districtul Daman, dar fiecare cu aceiași misiune comună.
Cam atât din Afganistan. Ne pregătim pentru o săptămână plină de misiuni și câte vor mai fi… însă povestea inimilor neînfricate va continua.
Locotenent colonel Toni Ene
