GALERIE FOTO: Are cineva niște „jăcălii” pentru Paulică?

0
29145


A fost odată ca niciodată, că dacă n-ar fi, nu v-aș povesti… A fost odată, și mai este și astăzi, o căsuță ascunsă-n tăinicia foșnitoare a pădurilor Jitiei de Jos. O căsuță modestă, cu pridvor, cu uși și ferestre vopsite verde, cu pereți azurii și cu o curte plină de sârme întinse de la un pom la altul, pe care flutură mai mereu, rufele puse la uscat… În cele două odăi, câte are această căsuță, au crescut rând pe rând, alături de mama și tatăl lor, copiii. Șase la număr, din care doar doi mai bucură, cu veselia lor, sălbăticia zonei… Cei mari au plecat care-ncotro, după ce au terminat școlile. Unul prin Italia, zice mama lor, Maria Boinegri, altul „la Focșani, lucrează la un restaurant. Alt băiat de-al nostru e plecat cioban la oi, la cineva…Și unul a murit”, spune femeia, lăcrimând fără să vrea la amintirea micuțului care s-a dus prea devreme la îngeri, rupându-i inima. S-a întâmplat acum patru ani când băiețelul avea doar trei anișori. Trupul lui micuț a fost sfârtecat de-un câine. „A murit la spital. N-au mai avut ce-i face doctorii”, a explicat trist, tatăl acestuia, Gheorghe Noapteș. Un bărbat acum în vârstă de 52 de ani, ce pare că poartă-n privire, pe chip, în toată ființa lui, o durere ascunsă… Această durere. Fiindcă, știți… oricât de greu i-a fost, oricât de mult au trebuit să lupte amândoi pentru a-și vedea urmașii mari și sănătoși, altă dorință mai mare n-au avut acești oameni. Și nici altă avere… „Mai sunt acasă doar doi dintre copii. Cristina Georgiana, care are 9 ani și este în clasa a treia. Mulțumim lui Dumnezeu că e sănătoasă, merge bine cu școala. Și Paul, care are trei ani jumate”, spune Maria, arătând spre prichindelul cu sclipici în priviri, care pare c-a fost trimis de Dumnezeu în viața lor ca să le umple iar casa de veselie.
    Că n-ai cum să nu te-nveselești, numai privindu-l! Iute ca argintul viu, mititelului nici că-i pasă că hăinuțele de pe el sunt vai de mama lor, că odaia în care trăiește are nevoie de îmbunătățiri, că papuceii i se rup prea repede, că nămolul din curte face deseori ca deplasarea să fie o reală provocare de echilibristică sau că grădinița la care se duce este cam departe… Pentru Paulică, mediul în care trăiește este lumea lui, singura pe care o cunoaște și singura în care-și trăiește din plin, copilăria!

Jucării = o coașcă de mașinuță, o tastatură spartă și-o sticluță roșie

    Uneori i-ar plăcea să mănânce și el ceva dulce și bun, ce mai vede pe la ceilalți copii de la grădiniță. La grădinița la care-mi spune că-i place tare mult să se ducă, să se joace cu „jăcăliile” frumoase de pe-acolo. „Am și acilea jăcălii!”, mi-a spus dintr-o dată și, dezlipindu-se de piciorul mamei, a dat fuga să scoată, de sub maldărul de hodrobele de după pat, o coașcă de mașinuță galbenă pe care mi-a întins-o, victorios. „Tata mi-a adus-o”, mi-a zis, cu inocența pură pe care numai un copil o poate avea. „Am găsit-o pe undeva și i-am adus-o”, a completat și tatăl, stânjenit. N-are bani să-i cumpere băiețelului ceea ce poate și-ar dori. Dintr-un ajutor social și două alocații trebuie să se drămuiască și să trăiască toată luna, mai ales acum, iarna, când muncă cu ziua nu prea mai este. De aceea, omul s-a bucurat la fel de mult ca și Paulică în momentul în care o doamnă i-a dat acestuia în dar un tanc cu luminițe! Un tanc cu luminițe care îi face ochii prichindelului să strălucească și să râdă, vorba ceea, cu gura (știrbă) până la la urechi! „Sunt nevoi multe, trebuie să avem grijă și de fetița care este la școală, că are și ea nevoie de rechizite, de pachet, de încălțări… Dar le luăm pe rând pe toate, că trebuie să ne descurcăm, n-avem ce face”, a spus Maria, mama copiilor.

„Zi-i lui Moș Clăciun să-mi aducă jăcălii”

    L-am întrebat pe Paulică de Moș Crăciun. Dacă știe că se apropie timpul când trebuie să vină. L-am întrebat dacă l-a văzut… Se uita la mine tăcut, cu ochii mari și curioși, cu toată fețișoara încadrată în căciulița subțire și afumată, legată sub barbă ca la copiii mici. Se uita stând nemișcat, lângă soba pitică, înnegrită și ea de fum, cu veșnicele ceaune puse pe plită. Cu un început de zâmbet, a aruncat o privire întrebătoare către mama, apoi către tata… Moș Crăciun?! „Da, știu că vine! Să-i zici să-mi aducă jăcălii! Și mașinuțe! Și buboane!”, a spus mititelul, râzând plin de speranță, ridicându-și mânuțele în sus, într-o izbucnire de bucurie copilărească. Și i-aș mai șopti totuși, lui Moș Crăciun, că Paulică și surioara lui au nevoie de ghetuțe călduroase: el, mărimea 25 și fetița, mărimea 36.
    Așa că, dacă doriți să umpleți tolba lui Moș Crăciun cu „jăcălii” și nu numai, pentru acest băiețel și surioara lui, vă așteptăm la sediul redacției noastre! Dar grăbiți-vă, pentru că pe 16 decembrie Moșul își va încărca darurile în mașinile cu mulți reni-putere ale lui Marius Constantin și ale prietenilor săi, și vom porni împreună să le ducem!

Să dăruim din nou, de Crăciun! Haideți să aducem bucurie!

    Pe Paulică l-am cunoscut acum câteva zile când, împreună cu Marius Constantin, am plecat în zona Jitia-Vintileasca să vedem către cine ne-am putea îndrepta anul acesta, tradiționala noastră campanie, „Dăruim de Crăciun”. Am bătut drumurile tăiate în peisajul de basm al zonei conduși de ghizii noștri din Jitia, Valentin Săraru și fetele sale inimoase, Denisa, elevă în clasa a XI-a la Colegiul Național „Alexandru Ioan Cuza” din Focșani, și Teodora, elevă în clasa a VIII-a la Școala din Jitia. Fără ei, cu siguranță că ne atingeam ținta mult, mult mai greu, motiv pentru care le mulțumim!
    Poveștile celorlalți oameni pe care i-am întâlnit vi le voi spune în edițiile viitoare ale cotidianului nostru. Și credeți-mă! Ei chiar ne așteaptă! Pentru că la unii dintre aceștia n-a venit niciodată, dar niciodată Moș Crăciun. Așadar, haideți alături de noi, „Să dăruim din nou, de Crăciun!”. Haideți alături de acești oameni mai puțin norocoși, cu tot ce credeți că puteți să le dăruiți: de la alimente neperisabile, la articole de igienă, detergenți, dulciuri, articole de îmbrăcăminte și încălțăminte (pe care vă rugăm să le spălați, să le sortați și împachetați pe sexe și vârste), jucării, rechizite, ghiozdane și tot ce credeți că le-ar aduce bucurie și le-ar face viața mai prietenoasă și Sărbătorile de iarnă cu adevărat luminoase!
    Pe toate acestea le puteți aduce, până pe 15 decembrie, la sediul redacției „Monitorului de Vrancea” din strada Tinereții nr. 1 Focșani, vizavi de Școala nr. 10, sau la Marius Constantin, pe care-l puteți contacta pe Facebook. Grăbiți-vă, pentru că pe 16 decembrie vom pleca să le ducem darurile!

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here