Actrița franceză Juliette Binoche a mărturisit, duminică seară, că, atunci când era copil, a admirat-o foarte mult pe Nadia Comăneci și că a sunat inclusiv la ambasada României pentru a afla adresa sportivei, iar după ce i s-a spus că aceasta locuiește „în Carpați”, artista a dorit mereu să ajungă în locul respectiv. „Așa că, iată-mă!” a spus, cu umor, Binoche, la finalul conferinței de presă pe care a susținut-o la București, după proiecția filmului „Polina”, de Valérie Müller și Angelin Preljocaj, din distribuția căruia face parte și care a fost proiectat în cadrul Festivalului Național de Teatru (FNT). Binoche este prezentă în România și pentru spectacolul „Să trăiești orice ar fi (Barbara)”, ce a fost prezentat ieri, în ultima zi a FNT.
Actrița franceză a vorbit despre ce o motivează ca artistă, cum a reușit să interpreteze o coregrafă, în „Polina”, și despre cum a „tras cu urechea” la discuțiile între regizorii filmului. Pentru ea, filmul „Polina”, ce are ca personaj central o balerină care încearcă să își clădească o carieră, este o poveste despre căutare. „Când eram tânără mă simțeam așa. Eram pierdută, nu știam încotro mă îndrept. Este experiența oricărui om, dar este o experiență care este simțită mai acut de către artiști”, a spus ea. Pentru a stăpâni limbajul coregrafilor, ea a fost ajutată, în anumite momente, de o cască, în care i se șopteau indicații. Dar, la un moment dat, a povestit ea, casca a rămas deschisă în timp ce regizorii Valérie Müller și Angelin Preljocaj discutau detalii despre film. „Am simțit complicitatea lor, felul serios în care se raportau la ideea de a face cinema. La un moment dat, Angelin și-a dar seama că aud și a închis microfonul”, a povestit Binoche.
Personajul său din film este definit, într-o mare măsură, de exigența și duritatea lumii coregrafilor, a subliniat actrița, care a adăugat că, deși, a făcut „o grămadă de greșeli”, Angelin Preljocaj a fost „foarte răbdător” cu ea. Ea a vorbit despre cât de delicată este munca artistică și a recitat versurile cântecului „Perlimpinpin”, al cântăreței Barbara, căreia îi aduce un omagiu, cu spectacolul de luni. Cu răbdare, a pronunțat încet cuvintele cântecului, pentru traducătoarea de la București și a explicat sensul textului. „Practic este vorba de această nevoie de transparență pe care o avem în noi, pe care trebuie să o facem să apară în noi și nu putem face asta decât traversând toate emoțiile, toate pasiunile și mișcările interioare, dar această transparență este cea care ne ajută să comunicăm unii cu alții și să nu rămânem izolați fiecare în turnul lui de fildeș”, a spus Binoche.
Pentru final, actrița a păstrat un mic omagiu pentru cea care i-a fost idol în copilărie — Nadia Comăneci. „Când eram mică, am admirat-o foarte mult pe Nadia Comăneci, m-a inspirat. Eram fanul a două persoane: un actor de care eram îndrăgostită și Nadia Comăneci. O imitam deseori când eram la piscină”, a mărturisit ea. Pasiunea sa pentru sportiva română a făcut-o să facă adevărate investigații. „Chiar am sunat la ambasada României în Franța. Mama m-a încurajat să sun. Voiam să îi aflu adresa. Mi s-a spus că locuiește în Carpați. Mereu am vrut să merg în Carpați. Iată-mă!”, a spus ea, mărturisind că în copilărie avea camera „tapetată” cu postere cu Nadia.
La rândul său, Preljocaj a spus că misiunea lui este să scoată artiștii cu care lucrează din zona de confort. De altfel, a povestit el, în „Polina”, Binoche a avut „generozitatea” de a lucra cu dansatori care nu aveau experiență de actori. „Tot ce face Juliette în film este făcut de ea”, a adăugat el, referindu-se la faptul că nu au fost folosite dubluri pentru momentele de dans profesionist. „Din corp reiese ceva din substanța unei ființe, ceva ce nu poate fi falsificat”, a punctat coregraful. Selecționerul FNT, Marina Constantinescu, a spus că Nadia Comăneci o admiră, de asemenea, pe Binoche și că au existat eforturi de a aduce sportiva română la spectacolul actriței, de luni.
Spectacolul „Să trăiești orice ar fi (Barbara)” va fi prezentat luni seara, la Sala Studio a Teatrului Național. Proiectul artistic îi reunește pe Juliette Binoche si Alexandre Tharaud (pian), cei doi aducând un tribut cântăreței Barbara, cu o selecție de muzică și texte pe care au realizat-o împreună.
