Cinci descântece pentru DEOCHI de la bunica Vetuța de la Dumitrești

Auzim de multe ori despre deochi, oameni deochiați, descântece și parcă în mediul rural orice problemă de sănătate ar avea o persoană sau orice stare de rău, pleacă de aici….de la deochi. Probabil vi s-a întâmplat să fiți deochiați sau să vă roage cineva să-i spuneți de deochi. Nu v-a fost dat să vă întâlniți cu cineva pe stradă și imediat să simțiți că o stare de rău generală vă cuprinde? Ei bine, mie mi s-a întâmplat de multe ori și cred că din momentul în care începi să crezi în asta, tot mai des parcă ți se întâmplă. Dar până la urmă, ce este deochiul ? Dacă vom căuta în DEX, deochiul are ca semnificație „o putere magică atribuită unor oameni, de a îmbolnăvi pe cei asupra cărora își fixează privirea cu răutate, invidie, admirație”. Oare există cu adevărat acest fenomen ca urmare a unei priviri „otrăvitoare”?
    Deochiul este considerat de multă lume fiind o superstiție, un furt de energie, o vorbă de a face rău omului, un farmec sau chiar vrăjitorie. Se crede însă că poți scăpa de deochi printr-un anumit procedeu și anume descântecul de deochi. Adevărul este că, deocamdată, nimeni nu știe ce este cu adevărat doar că mulți cred în el, asociind cu ușurință o stare de rău, apărută brusc, acestui fenomen ciudat. Am vrut să aflu părerea unei persoane în vârstă și din mediul rural, gândindu-mă că acolo aș putea afla chiar și descântecele folosite. Dacă aș fi întrebat persoane tinere, cu siguranță mi-ar fi spus că deochiul este un furt de energie, adică te întâlnești cu persoane denumite de ei vampiri de energie și pac…..îți fură toată energia ta și te lasă fără puteri.

    Așa că am plecat într-o după-amiază pe Valea Râmnicului, la Dumitrești și m-am oprit la bunicuța Vetuța. Pentru că aveam în cap ideea cu deochiul și nu mai aveam răbdare, am început să o întreb câte-n lună și în stele, cam ce ar ști ea despre deochi. Culmea, bătrânica a început să povestească fără reținere, tot ce i-a fost dat să pătimească de pe urma deochiului, dar și binele pe care l-a făcut ea descântând pe unul și pe altul, salvându-i, în opinia ei, de la moarte. Stând pe prispa casuței sale, unde soarele dogorea încet a toamnă, acum în luna lui brumărel, bătrânica, trăgându-și basmaua de pe ochi, m-a invitat să stau lângă ea și să o ascult cu atenție.
    „Eu știu să zic cinci deochiuri: «Pasăre albă codalbă», «La o salcie răsădită», «Tatăl Nostru», «Fugi deochi dintre ochi» și «Vine o vacă neagră în coarne să te spargă».
    «Fugi deochi dintre ochi/ Din creierii capului/ Din fața obrazului/Din sfârcul nasului/ Din inimă/ Din borjogi/ Din rânză/ Din încheieturi». Pe asta o știu de la mama mea, aveam vreo 17-18 ani atunci și ea a o știa de la mama ei. Cam așa este regula: să învețe copiii de la părinți și tot așa să ducă mai departe tradiția.
    Pe ăsta cred că îl știi și tu, dar poate nu îl știi așa: «Tatăl nostru/ Care ești în ceruri/ Sfințească-se numele Tău/ Vie împărăția Ta/ Facă-se voia Ta/ Precum în cer așa și pre Pământ/ Pâinea noastră cea de toate zilele/ Dă-ne-o nouă astăzi/ Și ne iartă nouă greșalele noastre/ Precum și noi iertăm greșiților noștri/ Și nu ne duce pre noi în ispită/ Ci ne izbăvește de cel rău/ Că a Ta este împărăția/ Slava și puterea/ În numele Tatălui/ Al Fiului/ Al Sfântului Duh/ Amin/Să rămână ( persoana deochiată ) curată».
    Acum îți spun altul: «Pasăre albă codalbă/ Sus te suiși/ Inima ți-a plesnit / Plesnească ochii deochetorilor/ Cine a râmnit/ A plesnit/ Și a rămas curat/ Curat luminat/ Ca argintul strecurat/ Descântecul meu/ Leacul i-l dă Dumnezeu».
    Un alt descântec pe care nu mi-l amintesc prea bine, parcă este așa: «Vine-o vacă neagră/ În coarne să te spargă/Cu limba să te lingă/ Iar capul cel deocheat/ Să rămâie luminat și curat/ De boală scăpat».
    Aflu că cel mai des folosit descântec este: «La o salcie răsădită/ Două fete împodobite/ Cu un ochi de apă și-unu de foc/ Nu stinge focu, stinge deochiu/ Să rămâie curat și luminat ( persoana deochiată )». Ä‚sta l-am învățat de la un rudar, adică un țigan bătrân care vindea coveți, linguri, fuse. Aveam aproape 30 de ani atunci. Am cumpărat de la el niște coveți frumoase și a rămas la noi peste noapte că era de departe. Atunci l-am întrebat dacă nu cumva știe de deochi, că aveam doi copii și se deochiau mereu”, a spus bunica Vetuța.

    Uite așa bătrâna îmi povestește pățania ei cu cei doi copii care se deochiau mereu și ca să-i scape de starea de rău prin care odraslele treceau destul de des, a apelat la „serviciile” rudarului, venind în completare cu obiceiurile știute de ea. „Cei doi copii ai mei, Dorina și Neluș, când erau mici, se deochiau în fiecare zi. Pe el îl purtam cu fontă albastră și pe Dorina cu fontiță roșie. Le mai legam la căciuliță o panglicuță mică sau dimineața le făceam câte un zbenghi în frunte. Din gura sobei sau a plitei, se ia funingină și se face un zbenghi așa în frunte. În timp ce îi dai cu degetul pe frunte spui: «Cum nu se deoache plita și soba/Așa să nu se deoache (numele persoanei)»”. În afară de aceste descântece, mai sunt și câteva practici ascunse și de puțini știute, cum ar fi cărbunii descântați din foc și spuza din sobă. „Cel mai puternic descântec este să pui într-un pahar cu apă 9 bucăți mici de cărbuni încinși. Sau dacă nu ai cărbuni, poți face cu 9 bețe de chibrituri pe care le aprinzi pe rând. Lași bățul să ardă aproape până la capăt și îi bagi în paharul cu apă. Bețele de chibrit trebuiesc aprinse deasupra paharului cu apă și cât timp ard, faci semnul crucii cu ele. Se spune că dacă  se lasă la fund cărbunii atunci ești deochiat. Doar că astea nu le ai mereu la îndemână și durează mai mult”,  a mărturisit în șoaptă bătrânica.
    „Deochetorii” de profesie, după spusele bunicuței, ar fi persoanele care sunt „întoarse de la țâță”. Un exemplu sugestiv în acest sens ar fi chiar fiica sa. „Fata mea a supt 9 luni, apoi o perioadă am fost internată în spital că m-am operat de apendicită și când am venit acasă, i-am dat sân iar” , și-a mai amintit bunica Vetuța. Ca deochiul să aibă leac, există un secret! Vetuța zice că trebuie să îi zici de deochi unuia mai mic decât tine ca să îi treacă. Dacă spui la cineva mai în etate decât tine, îi zici degeaba, că descântecul nu se prinde. „De exemplu, eu să spun la o femeie mai mare decât mine, nu pot! Trebuie să spun la cineva mai mic, cineva după mine. Doar așa ai leac. Nu poți să spui la cineva mai mare decât tine pentru că nu se spune, așa e tradiția”.

 „Cu deochiul nu-i de joacă !”

    Bătrânica îmi spune că nu e de joacă cu deochiul și că persoana poate muri dacă nu este descântată la timp. „Mai mult de o zi cu deochiul nu poți rezista. Trebuie să te duci neapărat la cineva să îți spună sau să îți zici tu singur, că altfel poți muri. Dacă e deja pătruns la burtă,  nu reziști mult. Sau dacă ești deochiat și ai adormit cu deochiul, poți muri în somn. Nici nu știi când îți iese sufletul. Și apoi toată lumea se întreabă ce s-a întâmplat și de ce a murit. Uite că de la deochi. Dacă o persoana e deochiată și nu îi spui de deochi, moare. Se pune la inimă și de la aia se învârtește ca un cărbune la burtă și imediat mori. Poate să îți facă sute de injecții, degeaba. Trebuie să spui vorbele astea de deochi, că ele te ajută. Până la urmă, tot Dumnezeu le-a lăsat și pe astea”. Despre fenomen se spune că este menționat și în Biblie. „Nu mânca pâinea celui ce se uită cu ochi răi și nu pofti bucatele lui.” (Pildele lui Solomon, 23:6); „Căci dinăuntru, din inima omului, ies cugetele cele rele, desfrânările, hoțiile, uciderile; adulterul, lăcomiile, vicleniile, înșelăciunea, nerușinarea, ochiul pizmaș, hula, trufia, ușurătatea – toate aceste rele ies dinăuntru și spurcă pe om”. (Marcu 7:21-23). „Eu eram internată la Dumbrăveni la spital și îmi amintesc că a murit o fată de deochi. Avea 18 ani spre 19 și era de la Dealul Lung. Nu avea nici rândurile pe ea, adică menstruația, era deochiată și nu s-a știut mai din timp ca să îi spună de deochi. Au adus-o la spital aproape moartă și până la urmă a murit de deochi”, mai povestește bunica Vetuța.

Simptomele deochiului

    În mare parte le știu și eu pentru că le-am resimțit de multe ori, dar parcă bunicuța le spunea prea cu îngrijorare. „Simți că se învârte ceva la burtă, ca și cum merge o roată în burtă și se învârtește. Amețești, te doare capul, caști, nu știi ce-i cu tine, nu ai poftă de mâncare. Eu știu astea, că am fost deochiată de 9 ori până acum. Èšin minte că o dată m-am deochiat la o croitoreasă din Giurcari. Am făcut o rochie frumoasă roz cu niște biluțe albe pe ea și când am tras-o pe mine, am picat jos din picioare cu rochie cu tot. M-a deochiat croitoreasa. De atunci eu îmi zic mereu singură de deochi.”

Cum se ia deochiul și „scutul” împotriva lui

    Să nu aveți impresia că deochiul are vreo hartă în mână sau bagă adresa pe GPS și ajunge la „destinatar”. Se pare că se transmite prin curenții de aer, așa spune Vetuța, dar până la urmă, din spusele ei și imaginația mea am concluzionat că de fapt se transmite prin gând. Și cum puterea gândului este mai rapidă decât viteza sunetului, vă dați seama ce repede ajunge la „destinatar”. „Deci ori te deochi tu singur, ori te deoache persoana de lângă tine sau aproape de tine, dar deochiul mai poate ajunge și prin vânt, de la distanță mare. Când cineva se gândește la tine, poate trimite prin vânt deochiul”. După aproape o oră de stat la povești, parcă un pic m-a pus pe gânduri și eram foarte curioasă să știu cum mă pot pune la adăpost, eu și familia mea, din calea răului. „Trebuie să fii curată în fiecare miercuri și vineri, să tămâi casa o dată pe săptămână,  să te dai cu mir dimineața și mirul te va proteja de deochi până seara, nu mai mult”.
    Ce știu eu, că o altă formă de apărare ar fi scuiparea asupra celui lăudat și mirat ceea ce însemnă că îi redai apa pe care, altfel, ar fi în pericol s-o piardă din pricina deochiului. Dar, cea mai clasică și des întâlnită la noi, ba chiar din prima zi de naștere, este să se poarte panglicile ori șnururile de culoare roșie. Ca încheiere, sincer vă spun, că la început nu dădeam o mare importanță deochiului, însă, după experiențele întâmplate și povestirea bunicuței Vetuța, nu e de glumit și ar trebui să vă protejați serios.