O legătură de peste un sfert de veac care, din păcate, nu a contat și nu reprezintă mare lucru nici pentru focșănenii de astăzi! Este vorba de familia Saligny, despre care documentele aflate la Serviciului Județean Vrancea al Arhivelor Naționale consemnează, printre altele, că în registrul de botezați ai bisericii romano-catolice din Focșani, pe anul 1854, este trecut cu numele de botez Leon Anghelus de Saligny, fiul lui Alfred de Saligny și Maria Zorska. De fapt, nașterea a avut loc la Șerbănești, în fostul județ Tecuci, azi Galați, într-un han în care părinții săi se adăpostiseră deoarece o ploaie torențială i-a oprit în drumul către Focșani, unde fuseseră chemați de boierii locului pentru a deschide un pension destinat instruirii odraslelor lor.
Povestea spectaculoasă a primelor ore din viața viitorului inginer a fost relatată de nenumărate ori și e posibil să fie mai aproape de legendă decât de adevăr. Se zice că în noaptea petrecută la han, apele Siretului au crescut așa de mult, ajutate de potopul dezlănțuit, încât au intrat în odaia micuțului și au luat pătuțul acestuia pe sus, fiind salvat în ultima clipă. Indiferent de autenticitatea acestui moment, mitul respectiv l-a ajutat în carieră, parcă dinadins Anghel Saligny ajungând un redutabil constructor, în special de poduri, printre care cel de la Cernavodă uimește și azi, la peste 120 de ani de la inaugurare.
În ceea ce privește hanul în care a venit pe lume, aflăm unele detalii despre locul nașterii lui Anghel Saligny din lucrarea semnată de prof. dr. Ion Cioroiu și de dr. Adrian Pohrib, în ultimul număr al revistei „Confluențe geografice – revista profesorilor de Geografie din județul Galați”. Cităm: „Recent, la Serviciul Județean al Arhivelor Naționale Galați a fost descoperit un dosar care cuprinde o serie de documente, majoritatea din anul 1966, referitoare la demolarea unui imobil”. Era casa în care s-a născut Anghel pe 15 mai 1854 (stil vechi), în sat Åžerbănești, azi cuprins în Liești, unde tatăl și mama însărcinată au fost surprinși de potopul unei ploi torențiale. Modestă, aproape precum staulul în care s-a născut Iisus, căsuța din paiantă (lut pe furci), construită în 1853, cuprindea numai două odăi de 179 mp, un chiler și o magazie. Casa „acoperită cu tablă neagră, cu șarpantă din lemn, tavan din scândură, podele din lut”, cu prispă joasă spre șosea, cu stâlpi din lemn, era așezată în centrul Lieștiului, la DN 25, aproape de biserică.
Naționalizată în 1948 de la Dumitru Secan, locuită apoi de chiriași, s-a părăginit. Autoritățile au decis demolarea ei și, foarte rapid, pe 4 august ‘66 ea era deja demolată, cu tot cu istoria sa, deasupra construindu-se în loc poșta, devenită apoi frizerie, croitorie etc.; recent, magazin. Important: în dosar s-au descoperit trei fotografii ale casei din ‘66, una având măcar pe spate scris, cu cerneală albastră, că acolo se născuse „marele geniu al ingineriei românești”…
Revenind la firul vieții din Focșani a lui Anghelus, îl găsim elev la Gimnaziul Unirea în anul școlar 1868-1869 cu rezultate care nu anunțau tocmai pe marele specialist de mai târziu, fiind evaluat cu media 6,7, iar despre fratele său, Alfons Saligny, se menționează că a părăsit această instituție școlară încă din luna decembrie 1868. Părinții celor doi, care cumpăraseră o casă la Focșani în anul 1861, de la Ștefan și Gheorghe Ignat, sunt amintiți în documentele timpului că au deschis și o școală privată de fete, dar calea copiilor către învățătura cea înaltă i-a obligat să-i urmeze, așa încât pe 15 septembrie 1872, cu petiția nr. 2161 către primarul orașului Focșani, fac cunoscut că își schimbă domiciliul la Berlin.
Așadar, atunci, familia Saligny a părăsit Focșaniul, iar în anul 1878 a luat sfârșit ultima legătură cu orașul nostru, la acea dată vânzând cu act autentificat la Tribunal sub nr. 413 – luna aprilie, casa din strada Săpunaru, pe care în anul 1975 mai multe instituții locale au identificat-o și au inclus-o sub noua adresă poștală, anume strada Simion Bărnuțiu nr. 9, în lista monumentelor istorice datorită faptului că edificiul are o valoare memorială deosebită, aici locuind Anghel Saligny, unul din cei mai de seamă promotori ai progresului tehnic în țara noastră și fondatorul școlii de poduri și șosele din București.
Și tot acum 4 decenii, autoritățile respective se lăudau că vor ridica un bust de bronz marelui inginer, dar după cum se cunoaște, acest lucru nu s-a realizat până în prezent. E bine, în schimb, că imobilul în care a locuit cel mai mare inginer român din toate timpurile s-a păstrat, chiar dacă nu amintește în niciun fel de personalitatea lui Anghel Saligny, dar poate cândva se va rezolva și acest lucru.
Florin DÎRDALÄ‚
Arhivele Naționale Vrancea
