Copiii sunt lumina vieții, spunea odată un înțelept. Te bucuri de fiecare clipă petrecută cu ei, de fiecare cuvânt nou pe care îl rostesc, de fiecare pas pe care îl fac, de fiecare lucru nou pe care îl învață. Unii adulți își doresc un copil, dar nu îl pot avea. Sau au copii, dar își mai doresc încă unul. Pentru toți aceștia există soluția adopției. Procedura adopției nu este simplă; ea presupune o mulțime de etape și nenumărate condiții, dar când în sfârșit copilul a ajuns în sânul familiei, părinții adoptivi se vor simți cu adevărat împliniți.
În continuare vă prezentăm câteva aspecte care trebuie luate în calcul dacă v-ați hotărât să mergeți pe această cale.
Un prim aspect de care trebuie să țineți seama este că adopția se va încuviința doar dacă acest lucru este în interesul superior al copilului; dacă nu este în interesul său, atunci toată munca este în zadar.
Ca regulă, copilul poate fi adoptat până dobândește capacitate deplină de exercițiu. Există însă și posibilitatea ca o persoană care a dobândit capacitate deplină de exercițiu, să poată fi adoptată dacă a fost crescută cât timp a fost minoră de către cel care dorește să o adopte.
Nu orice familie care dorește un copil îl poate adopta automat. Condițiile sunt destul de restrictive, familia adoptatoare trebuind să ofere garanții morale și să aibă condiții materiale pentru creșterea și educarea micuțului.
Legea impune anumite interdicții peste care nu se poate trece. Astfel, sunt interzise adopțiile între frați, adopția a doi soți sau foști soți de către același adoptator sau familie adoptatoare, precum și adopția între soți sau foștii soți. Persoanele care nu au capacitate deplină de exercițiu, precum și persoanele cu boli psihice și handicap mintal nu pot adopta. De asemenea, două persoane de același sex nu pot adopta împreună.
Diferența de vârstă între adoptator și copil trebuie să fie de cel puțin 18 ani, pentru motive temeinice instanța de tutelă putând încuviința adopția chiar dacă diferența de vârstă dintre adoptat și adoptator este mai mică, dar nu mai puțin de 16 ani.
Adopția nu se poate încheia fără consimțământul anumitor persoane și anume: părinții firești ori, după caz, tutorele copilului; copilul care va fi adoptat dacă a împlinit 10 ani; adoptatorul sau, după caz, soții din familia adoptatoare, când aceștia adoptă împreună; soțul celui care adoptă, cu excepția cazului în care lipsa discernământului îl pune în imposibilitatea de a-și manifesta voința. Dacă unul dintre părinții firești este necunoscut, este mort, este declarat mort, precum și dacă se află în imposibilitate de a-și manifesta voința, este de ajuns dacă există consimțământul celuilalt părinte. Când amândoi părinții se află în una dintre aceste situații, adopția se poate încheia fără consimțământul lor. Părintele sau părinții decăzuți din exercițiul drepturilor părintești ori cărora li s-a aplicat pedeapsa interzicerii drepturilor părintești păstrează dreptul de a consimți la adopția copilului. Persoana căsătorită care a adoptat un copil trebuie să consimtă la adopția aceluiași copil de către soțul său.
În urma finalizării intregii proceduri, adoptatorul are față de copilul adoptat drepturile și îndatoririle părintelui față de copilul său firesc, iar copilul are față de adoptator drepturile și îndatoririle pe care le are orice persoană față de părinții săi firești. Prin adopție încetează raporturile de rudenie între adoptat și descendenții săi, pe de o parte, și părinții firești și rudele acestora, pe de altă parte.
Cei interesați de mai multe detalii pe acest subiect pot obține relații prin intermediul adresei de email a ziarului Monitorul de Vrancea – redactie@monitorulvn.ro.
Avocat Florea Manuela
