Când avem de încasat o anumită sumă de bani în baza unui contract încheiat în formă scrisă sau a unei facturi de exemplu, iar termenul de plată a trecut fără ca acela care ne-o datorează să facă plată de bună voie, avem la dispoziție o procedură simplă de recuperare a banilor în instanță cunoscută sub numele de ordonanța de plată.
Nu toate creanțele care îndeplinesc condițiile menționate mai sus pot fi astfel încasate, această cale neputându-se urma atunci când în privința debitorului s-a deschis procedura de insolvență.
Întreaga procedură de recuperare a banilor începe cu o somație trimisă către debitor în anumite condiții expres prevăzute de lege. Prin intermediul acestei avertizări i se pune în vedere celui care ne datorează bani să achite suma restantă în termen de 15 zile de la primirea somației.
Dacă debitorul este cooperant și plătește suma restantă, totul se termină aici. Dacă nu plătește în termenul menționat anterior, atunci creditorul poate introduce cererea privind ordonanța de plată la instanța competentă pentru judecarea fondului cauzei în primă instanță, atașând la aceasta înscrisurile ce atestă cuantumul sumei datorate și orice alte înscrisuri doveditoare ale acesteia, precum și dovada comunicării somației. Dacă nu se atașează această dovadă, cererea va fi respinsă de judecător.
Creditorul poate solicita și dobânda legală penalizatoare calculată potrivit dispozițiilor legale în vigoare, precum și daune – interese suplimentare pentru toate cheltuielile pe care le-a făcut pentru recuperarea sumelor de la debitorul care nu și-a executat la timp obligațiile asumate.
În instanță, creditorul se poate lovi de mai multe situații. În cazul în care acesta declară că i s-a plătit suma care i se datora, instanța închide dosarul pronunțând o hotărâre definitivă. Dacă cele două părți care se judecă ajung la o înțelegere în privința plății, instanța ia act de aceasta, pronunțând o hotărâre definitivă care constituie titlu executoriu.
Există situații în care debitorul contestă creanța, spunând de exemplu că a plătit datoria sau a intervenit compensarea cu o altă sumă de bani, în cazul în care există datorii reciproce între cele două părți litigante. Într-o astfel de situație, instanța va verifica în ce măsură cele afirmate sunt adevărate având în vedere înscrisurile aflate la dosar și explicațiile și lămuririle părților. Dacă cele invocate de debitor în apărarea sa se confirmă, atunci instanța va respinge cererea creditorului.
Există situații când apărările de fond ale debitorului presupun folosirea altor probe decât inscrisurile, cum ar fi martorii, expertiza, interogatoriul, astfel că recuperarea creanței respective se va face pe calea dreptului comun cu o procedură mult mai amplă, cererea creditorului privind ordonanța de plată fiind astfel respinsă.
Dacă instanța, verificând cererea pe baza înscrisurilor depuse și a declarațiilor părților, constată că pretențiile creditorului sunt întemeiate, va emite o ordonanță de plată, în care se precizează suma și termenul de plată care va fi situat între 10 zile și 30 de zile de la data comunicării ordonanței.
Debitorul poate fi de acord sau nu cu această ordonanță de plată. Dacă nu este de acord poate formula cerere în anulare, care în funcție de actele depuse la dosar și de motivația părții care face cererea, poate fi admisă ori respinsă.
Dacă instanța învestită admite cererea în anulare, va pronunța o hotărâre definitivă prin care va emite ordonanța de plată.
Avocat Florea Manuela
