Tigrii siberieni, cu denumirea științifică Panthera tigris altaica, trăiau cândva în Extremul Orient rus, nordul Chinei și peninsula coreeană. Habitatul tigrului siberian este limitat acum la lanțul muntos Sihote-Alin din provinciile Primorski și Habarovsk din Extremul Orient rus, în zone mici de la frontiera cu China și posibil în Coreea de Nord, această specie reprezentând cea mai mare populație de tigri nefragmentată din lume.
Până în anii ’40, vânătoarea a adus specia în pragul extincției — nu mai mult de 40 de exemplare rămânând în sălbăticie. Subspeciile a fost salvate atunci când Rusia a devenit prima țară din lume care a acordat tigrului protecție completă, informează organizația World Wildlife Found (WWF). În anii ´80, populația de tigri siberieni a crescut la aproximativ 500 de exemplare. Deși braconajul a crescut după prăbușirea Uniunii Sovietice, continuarea eforturilor de conservare și împotriva braconajului de către mulți parteneri — inclusiv WWF — au ajutat populația să rămână stabilă la aproximativ 540 de exemplare. Tigrul siberian este clasificat în prezent ca specie în pericol de dispariție.
Amenințarea imediată la adresa supraviețuirii tigrilor siberieni o reprezintă braconajul ce vine în întâmpinarea cererii de produse de tigru pe piața neagră. Experții spun că a apărut o categorie nouă de braconieri care urmăresc tigrii din Extremul Orient rus. Deseori având legături internaționale, acești vânători moderni sunt mai bine înarmați, mai bine organizați și mai rapizi decât predecesorii lor.
În 2010, presupuși membri ai unei bande chineze de braconaj au fost reținuți de autoritățile ruse după ce s-au strecurat într-un sanctuar de tigri de lângă graniță. Unul dintre suspecți târa după el doi saci mari în care, potrivit poliției, erau două piei de tigru adult și oasele unui pui de tigru. Tigrii siberieni au cel mai întins habitat dintre toate subspeciile de tigru, deoarece trebuie să caute pe suprafețe mari pentru a găsi hrană din cauza densității scăzute de animalelor de pradă. Latitudinea înaltă înseamnă ierni lungi și faptul că soarele nu se ridică prea mult deasupra orizontului. Însă întinderile vaste de taiga din Amur-Heilong sunt unice. În această regiune cresc pinul coreean și stejarul mongol, care oferă un habitat important pentru tigrul siberian și pentru prada acestuia, precum și resurse economice importante pentru comunitățile locale.
Însă taigaua este expusă riscului de exploatare a pădurilor, conversie la agricultură, expansiune urbană, construcție a drumurilor, exploatări miniere, incendii și aplicarea inadecvată a legii. Exploatarea ilegală este răspândită pe întreg teritoriul Orientului Îndepărtat al Rusiei și are un impact major asupra populațiilor de tigri, deoarece pinul coreean și stejarul mongol oferă hrană esențială pentru prada tigrilor în timpul iernii. Cel puțin 30% din totalul exporturilor de lemn din pădurile rusești sunt afectate de exploatările forestiere ilegale. Statele Unite sunt principalul importator de lemn de esență tare recoltat din Orientul Extrem al Rusiei și fabricat ca mobilier în China. În 2010, guvernul rus a menționat pinul coreean în apendicele III al Convenției privind comerțul internațional cu specii sălbatice de faună și floră pe cale de dispariție (CITES) — care necesită autorizații CITES pentru ca pinul coreean să fie exportat din Rusia și care îngreunează continuarea comerțului ilegal cu lemn.
Dark Forest, un documentar rusesc sub acoperire care investighează mafia lemnului din Rusia, pune accent pe corupția la nivel înalt răspândită în sistem. Filmul evidențiază prevalența despăduririlor ilegale în zonele protejate și licitațiile false în Extremul Orient. Documentarul confirmă mai multe rapoarte ale WWF care au dezvăluit că despăduririle din regiune sunt în marea lor majoritate ilegale.
