Oare cum e să ajungi să îți serbezi ziua de naștere când împlinești 100 de ani? Mulți spun că e ceva de domeniul fantasticului, în condițiile în care mulți trec în eternitate deși au mai puțin de 50 de ani. Să ajungi să împlinești 100 de ani nu este imposibil! O demonstrează o bătrânică frumușică și plină de viață din Jitia, care a ajuns să fie serbată la un secol de viață. Povestea ei este cu totul și cu totul specială, este povestea unei luptătoare, a unei mocance asemeni Tudorei Vrâncioaia, dar care trăiește pe meleagurile comunei Jitia, de pe Valea Râmnicului. Neacșa Păun, căci despre ea este vorba în povestirea noastră, merită toată aprecierea și toată stima.
Nu știam de existența ei până ieri, cu toate că am cutreierat toate satele din Vrancea. Am aflat de ea la Ion Păun, primarul comunei Jitia, care mi-a spus că are o aniversare mai specială și m-a întrebat dacă pot lua parte la acest eveniment. Mi-a povestit despre ce este vorba și am spus da pe loc. Am plecat cu primarul și viceprimarul la Vernești în Buzău, căci acolo a fost serbată Neacșa Păun. Am ajuns spre după amiază, fiind întâmpinați de toate rudele bătrânei, care au vrut să-i ofere o zi de neuitat.
Doream să o văd cât mai repede pe aniversată și să îi aflu povestea de viață, cu bune și cu rele. Am așteptat un pic deoarece bătrânica fusese sărbătorită încă de dimineață, iar când am ajuns noi se odihnea. Gazdele ospitaliere ne-au invitat la masă, să cinstim un pahar și să ne bucurăm împreună. Nu a durat mult și a apărut sărbătorita! O bătrânică frumoasă, mică de înălțime, cu o față luminată, ochi calzi și foarte emotivă, de i-au dat lacrimile când l-a văzut pe primarul din Jitia, care îi este nepot, alături de soția sa, și pe viceprimar. Pe mine nu mă cunoștea, însă m-a întrebat: „Tu din ce neam ești mamă? Ești de la noi din Jitia?”. I-am spus că nu, că sunt un jurnalist care a venit să stea de vorbă cu ea.
A urmat momentul în care primarul i-a oferit un buchet de trandafiri, un coș cu fructe, un tort, o șampanie și 1000 de lei din partea Consiliului Local Jitia. Cu ochii plini de lacrimi, bătrâna le-a mulțumit pentru gest, le-a urat multă sănătate celor prezenți și să ajungă și ei la 100 de ani. Lumea s-a așezat la masă și a început să se ospăteze cu bucatele pregătite de gazde.
Am profitat că bătrâna a rămas pe scaun lângă noi și am trecut la povestit. Am avut ceva emoții, deoarece nu știam dacă voi putea avea o discuție liberă, fără ca ea să fie ajutată de cineva să răspundă. Surpriză! Neacșa Păun a vorbit lejer. Am discutat câte în lună și în stele și am mai fi povestit dacă nu veneau gemenele femeii să stea și ele de vorbă cu mama lor. „Nu este ușor să ajungi la 100 de ani, mai ales când ai șase copii, cinci fete și un băiat. Cele mai mari sunt Păuna și Ileana și au 75 de ani și sunt gemene! După aia urmează Fănică, băiatul, are 71 de ani, apoi Constantina, dar noi îi spunem Netuța, și are în jur de 70 de ani, apoi Măndica, care are 65 de ani, și Fănica, care are 61 de ani. Am trăit toată viața mea la Jitia, acolo sus în deal, la Măgura. Îmi este tare dor de acele meleaguri, că nu am mai fost acolo de astă primăvară. Oamenii erau buni, înțelegători și ne-am înțeles cu toții acolo”, ne-a spus bătrâna.
Ușor, începe să își depene amintirile din perioada tinereții și își aduce aminte de bărbatul ei, care a murit înainte de Revoluția din 1989. „Bărbatul meu Constantin a murit în anul 1989 și de atunci sunt vădană. A fost un om foarte bun, am trăit tare bine cu el și am reușit să ne creștem copiii și să ajungă toți la casele lor. Nu mai știu câți nepoți am, că sunt mulți, și nici strănepoți. L-am recunoscut pe primar că a venit cu cadouri le mine. Era mai tânăr, mai frumos, în urmă cu ani, acum a mai îmbătrânit și el, dar e bun, că e nepotul meu. Soțul meu era cioban la oi, la stat, și trăiam din ce aducea el de mâncare și salariu. Eu eram cu copiii acasă, iar bărbatul meu era toată vara plecat la oi. El venea acasă toamna târziu. Cu copiii m-am înțeles foarte bine! M-am bucurat că am născut gemene, au fost înțelegătoare și ascultătoare de noi. După ce s-au măritat și au ajuns la casele lor, eram cam tristă că nu mai erau lângă mine. Când veneau la mine, la Jitia, mă bucuram tare, când plecau mă întristam și plângeam de dorul lor. Nu a fost ușoară viața! Nu mă gândeam că o să ajung la o sută de ani”, mai spune sărbătorita.
Postul și rugăciunea, secretul celor 100 de ani
Așa cum ne povestește bătrânica, secretul celor o sută de ani îl constituie postul, rugăciunea și credința în Dumnezeu. „Am împlinit o sută de ani pentru că am ținut toate posturile și acum le țin și chiar pe cel de Paști. Al doilea lucru a fost rugăciunea, nu era zi sau seară înainte să pun capul pe pernă până nu mă rugam la Dumnezeu. De când am venit aici, la fete, am citit Psaltirea toată odată și acum a doua oară. Văd foarte bine fără ochelari, nu am probleme, cu auzul un pic mai greu, mai sunt încărcată așa la cap. Când erau copiii mici, spuneam cu ei rugăciuni până adormeau cu toții. Și uite așa m-a ținut Dumnezeu până azi! Traiul a fost cam greu, eu le făceam pe toate că el nu era acasă, nu aveam curent, nu erau drumuri de piatră, căram lemne cu crojnia și asta a fost viața mea. Mă bucur și mă gândesc la Dumnezeu că am ajuns până la această zi cu toții și nu am pierdut nici unul. La tort am zis că mai vreau încă 100 de ani și chiar că aș mai vrea, dacă mă lasă Dumnezeu sănătoasă. Am avut grădină și am prășit până la 99 de ani. Am pus ceapă, am pus cartofi, tot ce are nevoie omul în gospodăria sa. I-am zis băiatului să aibă grijă el și să adune ce am pus eu în pământ”, ni s-a destăinuit Neacșa.
Bătrânica mi-a spus că, într-o noapte, l-a visat pe nepotul Ion Păun că va ajunge primar. „Într-o noapte l-am visat pe Ion că o să ajungă primar și i-am spus că așa va fi și uite că este primar acum! Mă bucur pentru el, că este un om bun, cum au fost toate neamurile noastre. Să se poate bine cu oamenii din sat, să nu fie rău, să îi înțeleagă pe toți și să facă treabă în sat, că va fi mult pe postul asta. Dacă nu venea la mine, vă spun că îmi părerea rău, dar acum că a venit mă bucur tare. Nepoții sunt bine cu toții și mi-s dragi ca soarele. Acum stau la fata mea, la Vernești, dar dragul meu cel mai mare este tot de Jitia, satul meu, unde am trăit. Ginerele meu mi-a făcut o poezie, am auzit-o și mi-a plăcut. La toți tinerii le zic că Dumnezeu le dă sănătate și îi împărțește. La o sută de ani îmi doresc să am sănătate și Dumnezeu să îmi dea zile câte o vrea el, să mă lase să merg pe picioarele mele. Eu merg cu un pic de sprijin, dar pe picioarele mele. Să dea Dumnezeu sănătate la toată lumea și să ne vedem și la o sută un an, o sută doi și așa mai departe”, a încheiat Neacșa Păun.
Gemenele, bucuroase că și-au serbat mama
Cele două fiice de 75 de ani au spus că bucuria revederii rudelor și sărbătorirea mamei sunt momente de mare bucurie sufletească. „Noi ne-am născut la Măgură, sus. Îi mulțumim lui Dumnezeu din suflet că ne-am întâlnit cu toții aici, să o serbăm pe mama la 100 de ani. Este fericită cu noi toți împreună, suntem sigure că îi pare bine că ne-a văzut și se bucură. Am dus-o bine când eram la mama acasă. Acum suntem văduve amândouă și ne descurcăm așa cum vrea Dumnezeu, noi ne-am înțeles tot timpul și nu ne-am certat. La Jitia nu am mai fost de doi ani, că este mai greu cu noi, suntem bătrâne! Am povestit despre când eram mititele și ne ducem pe dealuri, pe pârâu cu animalele. Copiii noștri sunt și ei plecați la muncă, pe unde pot. Asta e viața! Ne-am răspândit peste tot prin țară. Noi am ținut tot timpul legătura între noi neamurile, chiar și cu primarul, care este un om tare bun”, au spus Păuna Geambașu și Ileana Căldărescu. „Eu sunt cea mai mică dintre copii și am 61 de ani. De fiecare dată, de ziua ei de naștere i-am urat «mamă, să ne trăiești 100 de ani» și azi am ajuns să o serbăm la 100 de ani. Vă spun sincer că sunt mult mai emoționată decât mama mea, sunt aproape pierdută de emoție. Îi mulțumesc lui Dumnezeu că fac parte dintr-o familie cu șase frații și suntem cu toții uniți. Mama are 12 nepoți și 8 strănepoți. Mamei îi doresc să o mai țină Dumnezeu printre noi că o dorim”, a spus Fănica Stoian.
1000 de lei din partea Consiliului Local
Primarul Ion Păun, vizibil emoționat, i-a înmânat sărbătoritei 1000 de lei din Partea Consiliului Local. S-a bucurat că a fost prezent la un asemenea eveniment. „A fost un moment emoționant. Mă bucur că o localnică de la noi din comună, soția fratelui bunicului meu din partea tatălui meu a ajuns la această vârstă venerabilă, de 100 de ani. Avem un fel de tradiție la Jitia, au mai fost trei persoane pe care eu le știu care au depășit o sută de ani. Una din aceste persoane s-a prăpădit acum două săptămâni, la aproape 106 ani. Bucuria este și mai mare că este din rudele mele și că am reușit să revăd toate neamurile. Nu am venit cu mâna goală, noi am hotărât în Consiliul Local, așa cum s-a mai făcut și în celelalte cazuri,acordarea unei sume de o mie de lei, un tort, un buchet de flori, un coș cu fructe. Cred că a ajuns la o sută de ani datorită cumpătării, că bine nu cred că a trăit. Au fost timpuri grele ca să crească cei șase copii. A fost o femeie calmă, nu cu mânie. Și acum este lucidă, cu simțul umorului. Felul ei de a fi cred că a ajut-o să ajungă aici. Am avut emoții sincer că nu îți este dat să participi des la un așa moment. Și ginerele ei, ajuns la 80 de ani, pare mai în vârstă decât ea. Pe bătrână dacă nu o știi, nu îi dai că are o sută de ani. M-a recunoscut și am vorbit deschis cu ea”, a spus primarul Ion Păun.
La fel de emoționat a fost și viceprimarul, care a spus că a citit în ochii bătrânei istoria comunei Jitia. „M-am bucurat foarte tare că am fost invitat la o astfel de aniversare. Sincer, am fost emoționat deoarece să ajungi să cinstești un pahar cu o persoană care a ajuns la 100 de ani este mare lucru! Am citit în ochii bătrânei o parte din istoria comunei noastre, o parte din istoria satului Măgura, cu oameni cinstiți, gospodari și, cel mai important, oameni de cuvânt. Împreună cu domnul primar, cu tanti Neacșa, sărbătorita, și toate rudele ei am ciocnit un pahar pentru sănătatea, luciditate și omenia de care a dat dovadă această femeie. Ne mândrim că Jitia are astfel de oameni”, a spus Vasile Zamfiroiu.
După ce bunica a suflat în lumânările de pe tort, ginerele i-a recitat poezia scrisă de el: „A vrut Domnul ca să merg/ Acolo sus la tine-n munte/ Cu codrii verzi și văi adânci/ Măicuță sfântă/ Mă tot gândesc/ Ce greu ți-a fost/ Și câtă chinuială/ Cu cinci fete și un fecior/ Puțină agoniseală./ Cu toate fetele în jur/ La lampa de opaiț/ Tu ștergeai lacrima încet/ Ca nimeni să nu vadă/ Cuminți fetițele stau/ Și torc în rând cu tine/ Iar tata-i dus în depărtări/ S-aduc acasă pâine./ Afară-i ger/ Și vremea-i rea/ Tu stai îngândurată/ Și te gândești ce să mai faci/ Să fie bine odată/ Anii au trecut și după ani/ Și vârsta nu te-arată/ Cât ai luptat măicuță dragă/ Să fie bine odată/ Dar iată vremea a trecut/ Și acum măicuță noastră/ Suntem datori să te-ngrijim măicuță prea frumoasă./ Azi ai ajuns la niște ani/ Cum mulți doresc să ajungă/ Și noi cu toții îți dorim/ O viață cât mai lungă/ Cu multă dragoste ce-ți port/ Cu trilul meu de graur/ Èši-am scris aceste versuri eu/ Ginerele tău Paul”.
