Fostul șef de post de la Vintileasca, agentul șef principal Zamfir Șerbu, care a murit marți dimineață, a fost înmormântat ieri, în cimitirul Bisericii Sf. Nicolae din Dumitrești. Fostul șef de post avea 52 de ani și a pierdut lupta cu o boală necruțătoare, care l-a măcinat în ultimul an.
Agentul șef principal Zamfir Șerbu și-a început cariera în poliție în anul 1992, la Postul de Poliție Sihlea, iar în anul 1995 a fost transferat la Postul de Poliție Vintileasca, în funcția de șef de post. A fost o perioadă șef de post și la Bordești, dar o lungă perioadă de timp, respectiv 21 de ani, a fost șef de post în comuna Vintileasca, fiind foarte apreciat de comunitate pentru profesionalismul său și pentru faptul că era mereu implicat în rezolvarea diverselor probleme ce au apărut pe parcursul celor 21 de ani de activitate.
Ieri, când Zamfirel, așa cum îi spunea toată lumea, a fost condus pe ultimul drum, curtea casei sale din satul Dumitrești Pod și strada pe care este amplasată aceasta au devenit neîncăpătoare pentru sutele de oameni veniți să își ia rămas bun de la polițist. Slujba de înmormântare a început în jurul orelor 12.00, iar un sobor format din șase preoți au condus convoiul funerar spre biserică. În momentul în care sicriul a fost scos pe ușa casei, soția Liliana, fiica Alexandra și mama polițistului au izbucnit în lacrimi și rugau cerul să nu îl lase să plece pe Zamfir Șerbu. Cele trei plângeau în hohote, iar lacrimile le curgeau șiroaie pe față. Cât de tare erai, era imposibil să nu verși o lacrimă la vaietul de durere al familiei.
După ce sicriul a fost băgat în carul mortuar, sirenele poliției au sunat a jale minute bune de ți se ridica părul pe tine. Zeci de polițiști, mulți în uniforme, au fost prezenți la Dumitrești să își ia adio de la colegul lor. Coloana mortuară a pornit în vuietul sirenelor, întinzându-se pe mai mult de un kilometru pe ambele sensuri ale drumului. „A fost un om deosebit, cu mult profesionalism, un familist convins. Chiar dacă aveai ceva cu el, te făcea să uiți, să nu mai fii supărat, să poți să te împaci cu el. Zamfir a fost un mediator, datorită profesiei, datorită educației pe care a primit-o în rândul familiei, îl făcea pe om să lase răutatea, umbla la latura morală a omului. A mers mai mult pe prevenție în relațiile de poliție. Regret că am pierdut un mare prieten. Pentru mine a fost un om special, deoarece mai bine de 17 ani, petrecuți împreună aici, pe Valea Râmnicului, ne-am ajutat și la bine, dar și la rău atât în relațiile de serviciu, dar și cele familiale”, a spus Stan Balica, șeful postului de poliție de la Chiojdeni.
Preotul Rotaru și-a condus prietenul din copilărie pe ultimul drum
Prezent la înmormântare a fost și colegul și prietenul copilăriei din satul Lăstuni al lui Zamfir Șerbu, Petruș Rotaru, preot în satul Palanca din comuna Urechești. Cu sufletul sfâșiat de durere și cu ochii în lacrimi, părintele ne-a mărturisit cum au petrecut cele mai frumoase clipe din viața lor de copii, dar și momentul în care l-a vizitat la spital, iar polițistul s-a bucurat tot ca un copil. „Amândoi eram copii în același sat. Am copilărit, școala am făcut-o împreună, cu boacăne, cu ce face un copil mic. După ce am terminat școala ne-am despărțit, dar nu sufletește, am rămas în continuare prieteni, aceeași oameni cu suflet de copil. Ne întâlneam din când în când, ne depănam amintirile… Am urmat apoi școala superioară, eu preoția, el poliția. A urmat căsătoria și la unul, și la altul. A fost și am fost la nuntă. Ne dăm seama cât de repede trece viața și m-a șocat când am auzit că omul Zamfir, muntele Zamfir, iată că nu mai este. Nu mi-a venit a crede. Mi-am făcut niște analize medicale la Fundeni, la București, și el era internat acolo. După ce am terminat eu treaba, am mers la el, era și sora lui, Nuța, acolo. Mi-a povestit ea acum la priveghi că de când s-a îmbolnăvit nu a mai râs ca atunci când am fost eu la el. El era un om vesel, dar de când s-a instalat boala în el s-a închis mult. La două zile după ce am fost la el la spital a trecut la cele veșnice. Familiei să o întărească Dumnezeu, să se roage pentru sufletul lui”, a spus cu lacrimi în ochi Petruș Rotaru, preot în satul Palanca, comuna Urechești, prietenul de suflet a lui Zamfir Șerbu.
Un alt preot, de la Vintileasca, localitatea care l-a „adoptat” pe polițist și a fost șef de post vreme de 21 de ani, a slujit și el cu lacrimi în ochi, cu glasul stins de durere pentru că a pierdut un om, un mare prieten. „Sunt prea afectat emoțional. Am fost și aseară la priveghi. Am trăit alături de Zamfirel la Vintileasca 22 de ani într-o prietenie de nedescris. Înainte de a fi polițist, pentru că meseria de polițist înseamnă a-ți face datoria și poate deranjezi pe mulți, l-am apreciat ca om, ca unul de înaltă valoare, de mare calitate. Nu știu, mă pune pe gânduri această dispariție a sa de la o vârstă tânără, de 52 de ani. Era apropiat nu doar de mine, ci de toată lumea din sat. Nu a băgat oameni în pușcărie, el a căutat ca lucrurile să fie cât mai normale, cât mai frumoase. El mai degrabă a fost un mediator, nu un polițist din acesta zbir, care să îți facă rău. El aplica Legea morală, cea umană și avea de câștigat. Copiii noștri au crescut împreună, ne-am apropiat mai mult. Acum despărțirea este cu atât mai grea cu cât relizăm cât de relativă este viața noastră pe pământ. Nu îl vom uita niciodată!”, a spus preotul Neculai Potop din comuna Vintileasca.
„Era omul cu zâmbetul pe buze tot timpul”
La intersecția drumului național DN2 N cu drumul comunal ce duce spre satul Motnău, convoiul funerar s-a oprit, circulația a fost oprită, iar preoții au oficiat un moment religios. De lângă sicriu nu s-au dezlipit o clipă soția Liliana, fiica Alexandra și mama polițistului, care și-au plâns eroul. „Un coleg, un prieten, un om colegial cu toți polițiștii de aici din zonă. Era un om foarte bun cu cetățenii din comună și asta se vede în numărul foarte mare de oameni care au venit acum să îl conducă pe ultimul drum. Ne pare rău la toți de dispariția sa, prea tânăr la 52 de ani să mori așa, parcă nu e drept. Era bucuros că fata termina Academia și ieșea ofițer, dar nu a mai apucat săracu”, a spus Marcel Dinu, fost coleg. „A fost un coleg foarte bun, de o probitate morală și profesională de remarcat. Un bun familist, un profesionist bun, integru. Era omul cu zâmbetul pe buze tot timpul, cu sufletul la fel de deschis. Era un om bun, deschis, ireproșabil”, a spus Viorel Popa, fost șef de post la Dumitrești. O bătrână plângea lângă sicriu și striga: „Unde te mai vedem noi domnu Șerbu? De ce ai plecat domnu Șerbu? Cine mai vine în casă la noi să stea de vorbă cu noi? Ai lăsat-o pe doamna Lili și Alexandra singure. Cine le mai deschide lor ușa?Pe cine mai strigă ele domnul Șerbu dacă matale ai plecat pentru totdeauna? Domnul Șerbu nu o să mai fie vreodată polițist ca matale în sat la noi”.
Ultima oprire a fost la intrare pe străduța ce duce spre biserica din Dumitrești. Aici, sirenele de la mașinile polițiștilor au sunat minute bune a jale, au sunat a despărțire de bravul lor coleg, de omul care a avut o conduită profesională ireproșabilă, de domnul Zamfirel, care avea o ținută morală extraordinară, o inteligență sclipitoare și o blândețe în privire, care trăda faptul că dincolo de uniforma de polițist se afla un suflet prea bun, un om excepțional. „A fost ca un tată pentru noi, nu a fost dată la care să nu ne ajute în rezolvarea unor probleme fie de serviciu, fie de familie”, au spus polițiștii de la Dumitrești.
Vor rămâne după el ca amintire figura înduioșătoare, spiritul său ludic, glumeț și zâmbetul cu care își întâmpina mereu prietenii.
Ultimul „soldat” și-a deplâns șeful la înmormântare
Cei care au lucrat cu agentul șef principal Zamfir Șerbu au numai cuvinte de laudă la adresa acestuia. Agentul principal Marinela Crintea, ultimul ajutor de șef de post al lui Zamfir Șerbu, care lucrează în prezent la Postul de Poliție Vintileasca, a spus despre răposat că era un bun profesionist, un bun șef și un bun coleg. Aceasta are cuvinte de mulțumire la adresa întregii familii a lui Zamfir Șerbu, care a ajutat-o să își găsească gazdă și să se acomodeze într-o localitate în care nu cunoștea pe nimeni.
„A fost omul care m-a primit cu căldură la postul de poliție din Vintileasca. Un om deosebit, m-a ajutat să îmi găsesc gazdă pe raza localității. Un om ospitalier… Èšin minte că în prima zi când am ajuns la Vintileasca, soția dânsului mi-a făcut un ceai și s-au purtat ca niște adevărați părinți cu mine. Am învățat foarte multe lucruri de la el în ceea ce privește meseria de polițist. Când a ieșit dumnealui la pensie a fost greu pentru mine, vă dați seama, că am rămas singură. Lucru în echipă e altceva. Când am auzit că a murit, vestea a fost una cumplită. Când să se bucure și el de pensie nu a mai reușit acest lucru, deoarece a plecat prea devreme dintre noi. Nu a mai apucat să își vadă fiica realizată, căsătorită și să își vadă nepoții. Sincere condoleanțe și Dumnezeu să aibă grijă de el acolo, în ceruri, iar familiei să îi dea putere să poată merge mai departe”, a spus Marinela Crintea, agent principal la postul de poliție Vintileasca, ultimul ajutor de șef de post al lui Zamfir Șerbu.
