Turmericul, cunoscut și sub numele de „șofran indian”, a fost folosit timp de 4.000 de ani pentru a trata mai multe afecțiuni. Curcuma longa, plantă erbacee care aparține familiei Zingiberaceae și din care face parte și ghimbirul, este originară din Indonezia și sudul Indiei, unde a fost cultivată de peste 5.000 de ani. Au fost indentificate peste 130 de specii de Curcuma. Turmericul sunt rizomii acestei plante, care au o formă tubulară cu mici ramificații, o culoare maro-gălbui, cu un interior portocaliu intens și cu un gust ușor amărui și înțepător, dar și dulce. Majoritatea culturilor se află în India.
Componenta principală a rădăcinii este un ulei volatil. Turmericul are peste 100 de componente între care vitamina B6, calciu, grăsimi saturate, fosfor, sodiu, potasiu, fier, tiamină, riboflavină, niacină, acid ascorbic, fibre dietetice, zaharuri și proteine. Componentele responsabile cu aroma de turmeric sunt turmerone, arturmerone și zingiberene. Acesta a fost folosit de-a lungul timpului ca un condiment, ca remediu tămăduitor, dar și ca un bun colorant textil. Turmericul este utilizat pe scară largă în preparatele culinare, el dă aroma și culoarea galbenă curry-ului indian. Este, de asemenea, utilizat pentru a da culoare în fabricarea muștarului și în unele sortimente de brânză.
În medicina populară, mai ales cea asiatică, unde își are și originea, turmericul a fost folosit în preparatele terapeutice, de-a lungul secolelor, fiind considerat eficient în afecțiuni respiratorii, tulburări hepatice, anorexie, reumatism, răni diabetice, secreții nazale, tuse, sinuzită, boli asociate cu dureri abdominale. Medicina modernă a început să recunoască importanța sa, așa cum indică peste 3.000 de publicații care se ocupă cu studiul acestei plante în ultimii 25 de ani. Acestea arată că turmericul este un puternic antioxidant, antiinflamator, antimicrobian, un agent anticancerigen, un foarte bun hepatoprotector și protector cardiac. Este un colagog, stimulând producția de bilă în ficat, favorizând excreția bilei, prin intermediul vezicii biliare, astfel îmbunătățind capacitatea organismului de a digera grăsimile, potrivit site-ului frunza-verde.ro. Uneori, turmericul amestecat cu lapte sau apă este utilizat în tratarea tulburărilor intestinale, a răceli și a gâtului inflamat.
Cercetările sugerează că poate fi de ajutor în cazuri precum indigestie, colita ulcerativă, ulcerul gastric, osteoartrită, în prevenirea aterosclerozei, în infecții bacteriene și virale. Deși, cercetările privind proprietăți anticancer ale turmericului, sunt încă la început, se anticipează că ar putea ajuta la prevenirea sau tratarea mai multor tipuri de cancer, inclusiv de prostată, de sân, de piele și de colon, efectele preventive fiind susținute de proprietățile antioxidante ale curcumei, potrivit menționărilor pe site-ul umm.edu.
Turmericul poate preveni oxidarea colesterolului în organism. Proprietățile de puternic antioxidant și antiinflamator și efectele sale asupra vasele de sânge prin care îmbunătățește circulația pot ajuta la prevenirea și tratarea bolilor neurodegenerative, inclusiv boala Alzheimer, boala Parkinson, scleroza multiplă. Atunci când consumăm frecvent turmeric, trebuie să avem în vedere și faptul că poate diminua capacitatea de coagulare a sângelui și poate provoca hemoragii. Pentru femeile însărcinate sau care alaptează nu este recomandat să consume turmeric. Consumând cantități prea mari de turmeric, ne putem confrunta cu stări de rău, greață, indigestie, gaze intestinale, dureri de stomac și diaree, potrivit site-ului livestrong.com.
