GALERIE FOTO : Depresiunea „Între Râmnice – Jitia şi Vintileasca”, loc de basm în plină iarnă

Iarna, meșterul care așează cele mai frumoase peisaje cum nimeni nu o poate face, transformă Valea Râmnicului în una din cele mai frumoase zone din județul Vrancea. Ca să îi vezi frumusețile, ca să îi poți admira locurile și să trăiești la maxim tot ce este mai plăcut în acest anotimp, trebuie să o iei la picior pe aceste meleaguri desprinse parcă din altă lume, așa cum le descria nimeni altul decât Alexandru Vlahuță în „România Pitorească”. Åži astăzi, ca și acum 100 și ceva de ani în urmă, mai sunt oameni care visează frumos, care știu să își laude locurile în care trăiesc, pline de măreție, de legendă și de istorie încărcată a neamului românesc.

    Un astfel de personaj este profesorul Sorin Pantelimon, de la Jitia care ne face o descriere geografică a zonei așa cum numai el știe să o facă. Oricât de apreciate vor fi frumusețile turistice din țara noastră, un loc deosebit de frumos este chiar Valea Râmnicului Sărat. Urcând către izvoarele acestui râu, sunt atâtea peisaje pline de frăgezime, cum rar se găsesc în altă parte. „De la Jitia, valea se deschide tot mai mult, dezvăluind privirii călătorului un adevărat amfiteatru natural, mărginit de munți și dealuri înalte. Este depresiunea „Între Râmnice”, un spațiu geografic atrăgător, cu un potențial turistic nevalorificat. Frumusețea peisajului, particularitățile naturale, obiectivele social-culturale, oferă multiple momente de recreere. Privită în ansamblu, depresiunea are un caracter neregulat datorită prezenței în interiorul ei a unor măguri, care pe alocuri depășesc altitudinea de 800 m și a unor culmi perpendiculare ce se desprind din povârnișul montan, ce se leagă de măguri prin șei. În acest cadru, plafonul interfluviilor coboară amețitor de pe pantele muntelui până în dreptul șeilor, pentru a se ridica brusc pe fața lor vestică spre vârful măgurilor. Din aceste puncte, începe din nou să coboare, spre est în valea Râmnicelului și spre sud în valea Râmnicului Sărat”, spune profesorul Sorin Pantelimon.

    Cum în plină iarnă oamenii nu prea ies din case, ne-am aventurat noi, câțiva temerari: jurnalistul Aurel Åželaru, profesorul Marian Găloiu, asistentul medical Florin Băjenaru și studentul Ionuț Strâmbei, toți de la Dumitrești, să aducem prin intermediul fotografiilor surprinse frumosul de pe această vale. Descrierea locurilor îi aparține în continuare profesorului Pantelimon, care spune că sectorul Montan este reprezentat de prelungirile Muntelui Furu (1415m) către est și sud-est. Relieful se prezintă sub forma unei succesiuni de vârfuri și văi înguste ale afluenților Râmnicului Sărat (Palanca, Pârâul Mare, Sărățelu, Mărtinu) desfășurat pe direcția generală nord – nord – est și sud-vest, între vârfurile Dealul cu Cătină în nord (1125m) și Vârful Dosului Rău (1114m). „Vârfurile importante ce se impun în peisaj, străjuind depresiunea sunt: Stejicul Mic (1212m), Stejicul Mare (1330m), Vîrful Pietrei (1330m), Purcelul (1111m), Carâmbu (1208 m), și Masa lui Bucur (1145m), a cărui denumire se datorează unui bloc de piatră situat aproape de vârf, cu o suprafață pseudo plană, unde, conform legendelor locale, își avea locul de întâlnire haiducul Bucur. Spre depresiune acest sector montan prezintă un versant puternic înclinat, cu o diferență de nivel de 300-400 m, ce se suprapune în cea mai mare parte pe falia marginală a flișului carpatic, aici apărând mici cascade ale Râmnicului Sărat și  afluenților: Muntioru, Furu, Martinu, în timp ce pâraiele Pleși, Argintari, Pârâul Bisericii, Pârâul Mare și Palanca, care străbat transversal aceste culmi, extind bazinetele de obârșie în această culme. Dintre acestea cel mai important bazinet este cel al Pârâului Furu care pătrunde printre culmile Carâmbu și  Purcelu până sub Muntele Furu”, mai precizează profesorul.

    În perioada glaciară, aici a avut loc un intens proces de eroziune datorat îngheț-dezghețului. În această perioadă s-au desprins din zonele mai înalte blocuri imense de gresii care s-au prăvălit la baza munților. Cele mai impresionante sunt cele din Satul Pleși, comuna Bisoca, din punctul „Piatra Mare” și ,,Pietrele Fetei” din satul Neculele, din Vintileasca, care au dat naștere unei interesante legende descrisă de Al. Odobescu în opera sa „Pseudocinegeticos”, fragmentul „Pe plaiurile Bisocii”, și Alexandru Vlahuță în „România Pitorească”, fragmentul „În Râmnicul Sărat”. „Oprindu-se pe dealurile înalte ale Bisocii, cei doi scriitori au putut admira minunatele priveliști ale depresiunii, pe care le-au descris în mod magistral în operele lor. Al. Odobescu, peisagist talentat, face o descriere cuprinzătoare: „…Când ajunserăm pe muchia plaiului ce desparte văile dinspre Buzău și Râmnic, priveliște, din veselă și plăcută cum era, se făcu deodată măreață: culmea întinsă a Penteleului se văzu în depărtare, apoi Plaiul Răboiului, Piatra Penei, Carâmbul, Munții Neharnița, ambele Mușe, Măceșul, Brezeul, piscurile semețe ale Furului și Streșicului, stâncile Năculelor, la poalele la care se așternea, întocmai ca un lăicer verde și înflorat, o poiană largă și desfățată”, încheie prezentarea profesorul Pantelimon. Meleagurile Văii Râmnicului ascund adevărate comori și la propriu și la figurat, despre care vă vom povesti în reportajele noastre următoare. Deocamdată vă lăsăm să vizionați o serie de fotografii de iarnă făcute în această perioadă.