Schinduful este apreciat și cultivat pentru proprietățile sale medicinale încă din antichitate, mai ales pentru calitățile de afrodisiac și pentru revitalizarea întregului organism, fiind un agent de resuscitare a celor mai importante funcții ale corpului uman.
Trigonella foenum-graecum este o plantă erbacee, anuală, care face parte din familia leguminoaselor Fabaceae, ordinul Fabales, genul Trigonella. Numele latin al speciei, foenum-graecum, se traduce prin „fân grec”, acesta fiind o referire la mirosul puternic de fân uscat. Este originar din Orientul Mijlociu și India și cultivat în întreaga lume ca o cultură semiaridă. Cel mai mare producător este India.
Este o plantă a cărui tulpină crește până la 60 cm înălțime, fiind cilindrică și fistuloasă. Frunzele ovale sunt asemănătoare trifoiului, au aproximativ 2 cm lungime și sunt grupate câte trei pe pețiol. Schinduful înflorește din mai până în iunie. Florile mici, alb-gălbui și la bază violet, dezvoltă păstăi subțiri, lungi de 10 cm, care conțin semințe dure, dreptunghiulare sau rombice, de culoare galben-maronie. Întreaga plantă emană un miros puternic, ușor asemănător cu leușteanul. Semințele măcinate au o aromă puternică și un gust dulce-amărui, amintind de zahăr ars.
Schinduful are o perioadă de vegetație de patru luni, se recoltează, cu tot cu rădăcină și păstăi când acestea au îngălbenit și se pune la uscat, apoi semințele sunt treierate și uscate. Semințele plantei sunt foarte bogate în minerale, vitamine și alte substanțe, principalii constituenți fiind: mucilagii, nucleoprotide, albumine, ulei fix trigonelină (alcaloid), colină, ulei volatil, fitosterină, tanin, saponine, hidrați de carbon, săruri de fier, magneziu, fosfați, precum și saponină steroidică, ce ajută la producția de hormoni sexuali. Frunzele de schinduf conțin o cantitate mare de apă, carbohidrați, proteine și calciu (100 gr. frunze au un aport de 40% din necesarul zilnic).
Semințele care se dezvoltă în păstăi se folosesc în bucătărie în țările asiatice, încă din antichitate, drept condiment: fie uscate, adăugate în amestecuri tradiționale (curry), fie încolțite, ca o verdeață picantă, în salate. Acestea constituie un ingredient comun în preparate din subcontinentul indian. Frunzele de schinduf proaspete sunt de asemenea un ingredient în unele rețete de curry indian. Printre utilizările tradiționale ale schindufului se numără și cea de plantă furajeră, servind ca nutreț pentru vite. În agricultură, planta este folosită și ca îngrășământ verde. În Europa nordică, călugării benedictini au încercat să aclimatizeze această plantă în sec. al VII-lea, după care a fost întrebuințată timp îndelungat în medicina populară. Pentru obținerea de preparate medicinale se prelucrează semințele sub formă de pulbere, macerat, decoct.
Sub formă de cataplasme sau de bandaje, schinduful se utilizează în tratarea unor afecțiuni dermatologice, cum ar fi plăgile, rănile ulcerate, furunculozele, dureri musculare, dureri și umflarea ganglionilor limfatici (limfadenita), durere la degetele de la picioare (gută), răni și eczeme, potrivit webmd.com. Semințele produc un mucilagiu puternic, fiind folosite în tratarea inflamațiilor și a ulcerelor de stomac. Atunci când este amestecat cu apă, mucilagiul se extinde și devine o alifie gelatinoasă ce poate fi folosită pentru țesuturile iritate. Se recomandă consumul de schinduf în cazuri precum: pierderea poftei de mâncare, indigestie, constipație, gastrită, combaterea durerilor menstruale, sindromul de ovar polichistic, obezitate etc. Infuzia combinată de schinduf este importantă pentru menținerea sănătății femeilor de vârsta a treia, schinduful prevenind pierderile masive de calciu care determină apariția osteoporozei și ajutând la menținerea tonusului țesuturilor și la preîntâmpinarea apariției cancerului mamar și ovarian, prin reglarea glandelor endocrine. Este de asemenea utilizat pentru a îndepărta condițiile care afectează sănătatea inimii, cum ar fi „rigidizarea arterelor” (ateroscleroza), precum și pentru nivelurile sanguine ridicate ale anumitor grăsimi, inclusiv a colesterolului și a trigliceridelor.
Beneficiile pentru sănătate ale schindufului includ și eliminarea anemiei, a febrei, mătreții, tulburărilor de stomac, icterului, tulburărilor respiratorii, ulcerațiilor la nivelul gurii, durerilor în gât, a diabetului și a insomniei, potrivit medicinei ayurvedice și chineze. Este benefic în îngrijirea părului și a sistemului imunitar, oferind protecție împotriva gripei și a diferitelor infecții. Schinduful este indicat în cazul boli de rinichi, o boală cu deficit de vitamina numit beriberi, tuberculoză, tuse cronică, buze crăpate, chelie, cancer, boala Parkinson.
Semințele de schinduf conțin 25% galactomanan și fibre solubile naturale care determină o reducere a bolilor cardiovasculare. Studiile arată că un consum de schinduf ajută la reducerea nivelului de colesterol, prin reducerea nivelului colesterolul rău (LDL) în mod semnificativ, prevenind diverse boli, precum ateroscleroza, infarctul miocardic și accidentul vascular cerebral, potrivit pcfarm.ro.
Schinduful mai ajută și la atenuarea diabetului zaharat de tip II. Potrivit unui studiu, aceasta poate ajuta, de asemenea și persoanele cu diabet zaharat de tip I. Cercetătorii indieni au arătat că schinduful adăugat în dietele pacienților cu diabet zaharat tip I a contribuit la scăderea nivelului de zahăr în urină cu 54%. Din cauza prezenței galactomananului din fibre naturale, schinduful încetinește viteza cu care zahărul este absorbit în fluxul sanguin. Cele mai multe dintre beneficiile pentru sănătate ale schindufului se datorează prezenței saponinelor și fibrelor pe care le conține.
Singurul efect secundar observat la persoanele care consumă cantități mari de schinduf este o ușoară tulbure gastro-intestinală. Nu este recomandat consumul plantei în timpul sarcinii, deoarece aceasta poate duce la pierderea sarcinii, datorită efectului său puternic asupra sistemului reproductiv feminin potrivit organicfacts.net.
