Marin Spînu, voluntarul Crucii Roșii Vrancea și al Crucii Roșii Roma-Italia, a murit fulgerător, la doar 54 de ani, din care 20 și i-a petrecut ajutându-și semenii aflați în nevoie. A decedat la Roma în timpul serviciului, trupul lui fiind găsit în casa vârstnicului italian căruia îi acorda îngrijiri la domiciliu. Moartea sa bruscă, prematură, a șocat și a îndurerat familia, prietenii și pe toate cele foarte, foarte multe persoane care l-au cunoscut și l-au apreciat. Omenia, generozitatea, sensibilitatea și dăruirea lui ca voluntar de Cruce Roșie a stârnit respect și admirație atât în județul nostru și în țară, cât și peste hotare.
Marin și-a început munca de voluntariat la Filiala de Cruce Roșie Vrancea în anul 2003. Traversa, la momentul respectiv, o perioadă grea din viața lui pe plan familial, și avea el însuși nevoie de ajutor. Proiectele sociale în care a fost implicat alături de colectivul Crucii Roșii vrâncene nu doar că l-au sprijinit să-și depășească problemele și să-și regăsească echilibrul, ci l-au făcut și să-și descopere valențe, aptitudini și competențe pe care poate că, la vremea respectivă, nici nu bănuia că le are. Astfel, de atunci și până în noaptea de duminică spre luni, când a murit, el și-a dedicat efectiv întreaga viață ajutorării oamenilor aflați în nevoie și celor doi copii ai lui pe care i-a sprijinit tot timpul și de care era atât de mândru!
În Italia a plecat tocmai ca să fie lângă familia sa, iar Crucea Roșie Vrancea l-a sprijinit să-și îndeplinească dorința de a deveni voluntar la Crucea Roșie italiană. Implicarea sa a cucerit în scurt timp pe oricine l-a cunoscut. Din dorința de dezvoltare permanentă, Marin a făcut cursuri de îngrijitori la domiciliu și s-a angajat ca operator social la o cooperativă de asistență domiciliară din Roma. Nu a renunțat la voluntariat nici după angajare și a participat la foarte multe acțiuni ale Crucii Roșii italiene, fiind prezent oricând și oriunde situația o cerea. Ca urmare a dedicării lui, a primit chiar și o plachetă de recunoștință din partea Crucii Roșii din Italia, iar în anul 2011, el s-a numărat printre cei 10 rezidenți din peninsulă ale căror povești de viață au fost spuse în cadrul unei expoziții de fotografii, la metroul din Roma. Expoziția a fost prezentată în cadrul proiectului „Romani d’Europa”, o campanie de integrare pentru neocomunitari.
Iată în continuare, parțial, povestea lui Marin Spînu, așa cum a apărut în cartea care a însoțit proiectul, sub titlul „Gigantul cu inimă de copil” și preluată dintr-o publicație italiană.
Gigantul cu inimă de copil
„Marin Spînu este asistent medical pe timpul zilei și voluntar al Crucii Roșii (la servicul de Urgență de la Sant’Eugenio) pe timpul nopții. În 49 de ani de viață (în anul 2011 – n.r.) și-a petrecut 15 ajutându-i pe alții. Lucra ca voluntar la Crucea Roșie (Vrancea – n.r.) în România, apoi a decis să vină în Italia pentru a fi aproape de copii. Însă din moment ce nu reușea să „înceteze” să fie voluntar, a cerut să poată continua și aici. Timp de patru ani a fost la spitalul San Camillo, acum poate fi găsit la servicul de urgență de la spitalul Sant’Eugenio de două ori pe săptămână, în special noaptea. „În România am lucrat cu bătrâni, copii, persoane cu HIV, într-un centru pentru femei maltratate și trebuie să spun că îmi place să dau o mână de ajutor celor care au nevoie, pentru că dă un sens profund vieții mele”, spunea, la vremea respectivă, Marin. „În fiecare bătrân pe care îl ajut îl văd pe tatăl meu; dacă este o femeie, o văd pe mama mea; dacă este un băiat sau o fată, pe fiul sau pe fiica mea. Printre altele aceasta este și o modalitate de a-mi învinge timiditatea mea naturală și de a mă ajuta să reduc distanța față de cei pe care-i întâlnesc. Am o înălțime de 1,86 metri și cântăresc 110 kilograme, dar am o inimă de copil”.
Voluntar și psiholog
Marin aproape are un defect profesional. Dacă mulți caută în voluntariat să-și satisfacă o latură mai intimă a propriei ființe, care nu se poate manifesta în viața cotidiană, el prelungește în timpul liber activitatea sa de muncă. De profesie este de fapt operator social la o cooperativă de asistență domiciliară. „Fac masaje, prepar medicamente, schimb scutece bătrânilor, dar mi se întâmplă și să pregătesc cina sau să fac curat”. Nu lipsesc însă momentele când din voluntar se transformă în „psiholog” mai ales pe timpul turelor la spital. Dacă ajunge vreun pacient în stare gravă la Urgență, îl duce înăuntru cu targa sau pregătește sala de operații dacă este nevoie de o intervenție de urgență. Dar dacă situația este delicată, se întâmplă să iasă să vorbească cu rudele pentru a le liniști.
Totuși, timp de câteva luni între 2007 și 2008, în urma faptelor de cronică neagră în care erau implicați câțiva români, cum a fost omorul de la Tor di Quinto, a simțit ostilitate în privința sa, climatul de vânătoare de vrăjitoare care s-a creat față de comunitatea românească. „Pentru a nu risca, atunci, când operam în afară îmi puneam mereu uniforma Crucii Roșii. O făceam pentru siguranță, pentru a evita ca cineva să gândească că sunt o persoană rea”.
În România Marin a lucrat și ca paznic însă deși îi plăcea, munca de operator social a fost întotdeauna pasiunea sa. Poate și pentru că este „unicul român care nu știe să lucreze ca zidar”, spune glumind. A încercat ceva timp imediat ce a venit, însă în scurt timp a înțeles că nu este pentru el. „Voluntariatul mă face să devin mai bogat. Cine mă plătește? Mă plătește Atotputernicul”. Un sentiment de împlinire pe care însă Marin îl înțelege temporar. El continuă să-și cultive visul de a se întoarce în România, poate când copiii vor fi încheiat studiile. În așteptarea acelei zile, Marin își continuă munca și tocmai a terminat de construit o casă pe care a inaugurat-o în august. Pentru moment, însă, se mulțumește să se întoarcă de două ori pe an”.
Astfel era descris voluntarul vrâncean Marin Spînu, în 2011, în publicația italiană.
„Am pierdut un voluntar extraordinar”
Deși a plecat în Italia, Marin Spînu a păstrat permanent legătura cu Filiala de Cruce Roșie Vrancea. Pe parcursul anilor nu a existat sărbătoare sau aniversare la care „gigantul cu inimă de copil” să nu sune sau să nu trimită mesaje de felicitare. Astfel, el a rămas în continuare în rândul voluntarilor vrânceni de Cruce Roșie, ba mai mult, a inițiat și a dezvoltat parteneriatul dintre instituția de caritate vrânceană și cea italiană. „Marin Spînu este o pierdere pentru noi din toate punctele de vedere… Am pierdut un voluntar extraordinar, care a reprezentat cu cinste această calitate. S-a implicat cu adevărat în toate acțiunile Crucii Roșii vrîncene și italiene și a devenit cunoscut de sute de persoane din Roma”, a spus Rodica Davidean, directorul Filialei de Cruce Roșie Vrancea.
Toate aceste sute de persoane care l-au cunoscut, l-au apreciat și l-au îndrăgit pe Marin s-au mobilizat și încearcă acum să facă o colectă pentru a-i ajuta pe fiul și fiica lui, dărâmați de tragicul eveniment, să-i întocmească documentele, să facă toate demersurile și lucrurile creștinești impuse de dramatica situație. Ei vor să-și aducă tatăl acasă, în Vrancea, aici unde visa să se reîntoarcă într-o bună zi… Astfel, cine dorește să ajute la repatrierea trupului neînsuflețit al voluntarului vrâncean, poate lua legătura pe Facebook cu fiica acestuia, Leontina Marilena Spînu sau cu fiul lui, Daniel Spînu.
Pe pagina de Facebook a lui Marin Spânu, acolo unde a fost extrem de activ până în clipa morții, mesajele de condoleanțe nu încetează să curgă:
„S-a stins din viață un prieten scump, un tată exemplar, un om cu o inimă de aur ce-și ajuta semenii. Condoleanțe familiei. Adio, prieten drag, te vom purta în suflet așa cum te-am cunoscut, un prieten minunat!”.
„De necrezut. Mi s-a frânt inima de acest anunț, mă doare nespus de mult. Era un om minunat! Dumnezeu să îi odihnească sufletul în pace. Amin!”.
„Dumnezeul mare! E șocant! Condoleanțe, dar nu îmi vine să cred, un om atât de onest, de respectuos să se stingă fulgerător!”.
„Dumnezeu să-l ierte! Un mare om și un părinte devotat!”.
„Ai fost un uriaș cu suflet de copil. Drumul spre eternitate să-ți fie presărat cu amintirile celor dragi care nu te vor uita niciodată! Sincere condoleanțe familiei!”.
„Monitorul de Vrancea” transmite condoleanțe familiei îndoliate.
Dumnezeu să-l odihnească în pace.
