Dacă în trecut diabetul zaharat era considerat o boală a persoanelor trecute de 50 de ani, în zilele noastre acestă afecțiune a devenit prezentă și la persoanele mai tinere. Din cauza stilului de viață tot mai haotic al multora dintre noi și al stresului la care suntem supuși, există riscul de a ne forța organismul să adopte tot felul de reacții de apărare, care ulterior duc la dezvoltarea unui tablou larg de afecțiuni. Diabetul zaharat este una dintre aceste afecțiuni.
În anul 2014, în România erau luați în evidență sub tratament medicamentos oral 673.099 persoane cu diabet, iar 202.271 persoane deveneau insulinodependente (din care 3.014 copii). În anul 2015, numărul de îmbolnăviri de diabet creștea considerabil, înregistrându-se 202 cazuri noi pe zi. La nivelul județului Vrancea, la o ultimă evidență realizată în această primăvară, erau înregistrați 60 de copii. Între timp o parte dintre ei au împlinit 18 ani, dar au apărut alții noi, cifra rămânând constantă de la an la an. Incidența anuală a fost în jur de 6 cazuri pe an. În medie, județul Vrancea înregistrează 6-7 cazuri de îmbolnăviri de diabet pe an în rândul persoanelor până în 18 ani. În România, preponderent este diabetul de tip 2.
Dr. Gina Monica Scutaru, șefa compartimentului de Diabet a Spitalului Județean „Sfântul Pantelimon Focșani”, spune că stresul este unul dintre principalii factori declanșatori în diabet. „Diabetul este o boală cu predispoziție genetică și sunt mai multe gene care pot sta la baza diabetului, iar peste această bază genetică poate să intervină un factor declanșator. De departe, putem numi stresul ca principal factor declanșator. Majoritatea pacienților vin și spun că au trecut printr-o perioadă stresantă. Dacă s-a întâmplat să trecem printr-o perioadă stresantă, cum ar fi un deces în familie, divorțul, sau stresul profesional, există riscul să putem declanșa în organism instalarea diabetului.
În afară de asta, foarte importantă este alimentația. În momentul în care consumăm alimente bogate în zaharuri rafinate, sau zahăr foarte mult, riscăm să devenim obezi, iar obezitatea este cunoscută pentru faptul că dă rezistență la insulină și ca mecanism care duce la diabetul zaharat de tip 2. În final, este vorba de un cumul de factori. Minim 80% dintre diabetici sunt supraponderali sau obezi. Aici este clar că excesul ponderal a dus la declanșarea bolii, plus stresul.
„Perioadele de stres pot duce la declanșarea diabetului zaharat”
Practic în momentul în care suntem foarte stresați și agitați, în organism se produce o dereglare la nivelul metabolismului, celulele beta-pancreatice nu mai pot produce suficientă insulină. La asta se asociază al doilea mecanism și acesta este rezistența la insulină, la persoanele care au exces ponderal. Scăderea insulino-secreției și asocierea cu rezistența la insulină sunt cele două mecanisme care stau la baza instalării diabetului de tip 2.
Mai întâlnim și cazuri de așa zisă vindecare în literatura de specialitate. Ale unor oameni care s-au vindecat de pe urma chirurgiei bariatrice, care ajută la scăderea în greutate și la normalizarea greutății corporale. Astfel, există persoane care au ajuns să aibă valori ale glicemiei normale prin scădere ponderală. La majoritatea persoanelor bolnave de diabet, mecanismul declanșator este mixt, fiind vorba despre scăderea progresivă, de la an la an, a secreției de insulină. Procesul de scădere al secreției de insulină variază de la un pacient la altul și depinde de cât de bine respectă dieta hipoglucidică.
„Simptomele diabetului zaharat apar în câteva săptămâni sau luni”
În general, simptomele pot apărea în câteva săptămâni sau în câteva luni de zile. Sunt și pacienți, vârstnicii de exemplu, la care simptomele de debut nu sunt cele clasice: poliurie, polidipsie, scădere ponderală. Altfel, pot apărea simptome nespecifice, cum ar fi o stare de astenie fizică, amețeli, senzație de gură uscată care la o persoană vârstnică poate avea și alte cauze. O persoană de peste 60 de ani nu recunoaște neaparat semnele diabetului în aceste stări, asta până când glicemia nu urcă până peste 200. Încep să fie mai deranjante aceste simptome și merge să-și facă un set de analize. Dar poate scăpa diagnosticul și ani de zile.
Sunt mulți care descoperă că au diabet după ani de zile de evoluție. Glicemiile cresc încet, încet, organismul se adaptează și tocmai de asta nu apar aceste simptome clasice.
„Tinerii au nevoie de psihoterapie”
Când vorbim despre tinerii cu vârste până-n 30 de ani, care descoperă că suferă de diabet, poate chiar insulinodependent, majoritatea au nevoie de consiliere psihologică, pentru că într-adevăr este un șoc. Le este greu să accepte că vor avea o boală pentru tot restul vieții, că vor trebui să facă insulină de 3 ori pe zi, să-și monitorizeze glicemia și să aibă grijă ce mănâncă. Noi avem aici un specialist care poate oferi psihoterapie, dar, din păcate, pacienții sunt foarte puțin deschiși la acest gen de ajutor, pentru a putea trece de faza de negare.
Pacienții trebuie să înțeleagă că este o boală care poate fi ținută sub control, poți avea aproape orice profesie dorești, cu un plus de atenție față de tot ceea ce se întâmplă cu tine. Nu este ușor, dar se poate trăi fără să faci complicații pe termen lung. Le spun tinerilor și copiilor că medicina evoluează atât de repede și că sunt create în fiecare an dispozitive performante de automonitorizare pe care pacientul le poate purta pentru a-și ține sub control valorile glicemiei și că orice gadget care apare, chiar dacă inițial pare inaccesibil, în câțiva ani devine accesibil oricui. În Vrancea există un singur tânăr care are o pompă de insulină, dar lucrurile sunt perfectibile și devin de la an la an mult mai îmbunătățite și accesibile.
„Insulina a fost schimbată mult în ultimii ani”
Chiar și insulina a fost schimbată mult în ultimii ani și permite pacientului tânăr să-și amâne mesele în funcție de programul și de meseria lui, astfel încât să nu fie o problemă dacă sare peste o masă, insulina acoperind necesarul pentru 24 de ore.
Din păcate avem și foarte mulți pacienți diabetici neglijenți cu boala lor. Neglijența vine și din educația terapeutică insuficientă, pentru că diabetul este o boală în care educația terapeutică face mai mult de jumătate din tratament. De exemplu, pacientul trebuie să știe că atunci când are o infecție dentară sau o pneumonie, trebuie să facă mai multă insulină ca să țină glicemia sub control. În mod normal, într-un centru județean ar trebui să existe un cabinet de educație terapeutică, un educator care să facă separat cu pacientul această educație, pe care noi o facem din mers, pentru că atât ne permite timpul.
„Diabetul gestațional poate afecta fătul”
Diabetul gestațional poate afecta fătul dacă glicemiile au valori foarte mari și atunci sunt necesare măsuri dietetice sau chiar de terapie prin insulină, existând câteva tipuri de insulină care pot fi administrate în timpul sarcinii.
Diabetul gestațional poate afecta dezvoltarea copilului, poate prezenta riscuri pe timpul sarcinii și chiar și pe timpul nașterii. Crește riscul de avort spontan, de nașterea de copii macrosomi, de malformații.
50% dintre pacienții cu scrisori medicale refuză consultul
Din păcate, minim 50% dintre pacienții cu scrisori medicale refuză să fie și consultați și au impresia că noi suntem doar cei care trebuie să le scriem niște hârtii, iar medicii de familie se ocupă de monitorizarea bolii lor. Măsurile profilactice pentru prevenirea diabetului sunt legate de o alimentație sănătoasă, respectând toate indicațiile legate de o dietă și o alimentație sănătoasă.
Profilaxia ar trebui începută de la grădiniță, pentru că mentalitatea unui om se educă din copilărie, dar noi nu mai punem accent pe educația sanitară în școli, iar asta ține de pasivitatea părinților, care nu știu ce să ceară opțional pentru programa școlară, ține de programul național «Laptele și cornul», care este un haos nutrițional, compus dintr-un lapte ce este ținut la temperatura camerei ore întregi, plus un corn din pâine care are consistență de hârtie… Ca să putem schimba ceva, trebuie să începem cu mentalitatea copiilor!”.
