Goran Bregović s-a născut pe 22 martie 1950, la Sarajevo, Bosnia-Herțegovina, fosta Iugoslavie. Tatăl său era croat, iar mama sârboaică. Avea să-mi spună în cadrul interviului și că mama sa era ortodoxă, iar tatăl catolic. Dar erau vremuri comuniste, iar religia nu era un subiect. Goran Bregović dezvăluie lumii întregi muzica Balcanilor, ritmuri nebunești, care doar par vesele, pentru că în ele mustește toată durerea Balcanilor, a Europei de Est, cu istoria plină de răscoale, războaie, de conflicte etnice și religioase.
Eu: Vă plac vinurile? Vă întreb pentru că suntem la Festivalul Vinului… Preferați roșu, alb?
El: Familia mea are o cramă în nordul Serbiei, așa că bem vinul casei.
Eu: Am citit pe wikipedia că v-ați născut în Saraievo, tatăl dvs. este croat, iar mama dvs. este din Serbia…
El: Da, ea e de religie ortodoxă, iar tatăl catolic.
Eu: Cum ați perceput aceste diferențe, copil fiind?
El: Era pe vremea comunismului…. religia nu era un subiect…
Eu: Având în vedere că proveniți din spațiul ex iugoslav, ce apartenență aveți, cum vă definiți?
El: Nu știu… sunt crescut într-o familie comunistă, am fost membru al Partidului Comunist… Am studiat filozofia și ar fi trebuit să predau marxismul ca profesor… Deci… presupun că sunt un om de stânga…
Eu: Dar sunteți un cetățean al lumii sau al Serbiei ori Croației?
El: Nu știu… dacă ai șansa să pleci în lume, îi aparții, dar rădăcinile tale există… știi întotdeauna de unde ai plecat, nu poți evita asta… Sunt un compozitor local, așa că sunt fixat în locurile de unde provin…
Eu: Iar influențele muzicii dvs sunt din Balcani…
El: Desigur, e evident. Ceea ce fac eu se numește muzică balcanică contemporană.
Eu: Sunt influențe și din România?
El: Multe.
Eu: Există cântăreți români sau anumite regiuni din România care vă influențează muzica în mod special?
El: Nu neapărat… A compune înseamnă un fel de…cleptomanie subconștientă… deci nu știi de unde apar anumite idei… Eu sunt dintr-un loc unde nu sunt multe lucruri originale în ceea ce privește muzica. Suntem înconjurați de marile tradiții muzicale din Grecia, Albania, România, Ungaria, Bulgaria. Deci muzica mea este întotdeauna ca micul Frankestein al acestor influențe.
Eu: Unde simțiți că reacționează publicul mai puternic la muzica dvs? Aici în Balcani sau în alte țări unde ați avut concerte?
El: Muzica e un limbaj. E sfântă. E considerată primul limbaj omenesc. De aceea comunicăm atât de ușor prin muzică. Ceea ce e imposibil cu limba unui popor, cu religia ori politica, e ușor să faci prin muzică. Și dacă stăpânești acest limbaj, e ușor. Îmi place, de exemplu, să cânt în America de Sud. Oriunde. Am cântat în Islanda, în Siberia, în nordul îndepărtat și în sudul îndepărtat, pentru oamenii cu sângele cel mai fierbinte și pentru cei cu cel mai rece. Dacă sunt bun, ne simțim bine.
Eu: Credeți că în cariera dvs. v-a ajutat colaborarea cu regizori faimoși?
El: Nu am făcut niciodată muzică pentru filme comerciale. Am compus pentru filme de artă, deci nu cred că au avut un impact comercial. Sunt compozitori care fac muzică pentru blockbustere și nu pot susține un concert. Muzica mea e contemporană și provine din Balcani. Iar faptul curios în legătură cu aceste spații culturale mici este că, poate pentru prima dată în istorie, ele le influențează pe cele mari. Și nu doar în domeniul muzical. În cinematografie, în literatură, chiar și în gastronomie… Mă număr printre acele lucruri pe care oamenii sunt curioși să le descopere.
Eu: Aveți un mesaj pentru publicul de la Focșani?
El: Păcat că plouă, dar văd că sunt mulți oameni entuziaști. Noi suntem într-o dispoziție bună, așa că vom face un concert frumos.
Eu: Succes. Mulțumesc.
Într-un interviu pentru click.ro, întrebat dacă se gândește la pensionare, Goran Bregović a răspuns: „Înainte să mă cunoașteți, eram cel mai mare rockstar la mine în țară și m-am plictisit de asta. Mi-am cumpărat o casă pe o insulă și înainte să înceapă războiul, deja practicam pescuitul și toate acestea, deci eram gata să mă retrag. Dar a început războiul și am avut noroc că eram în Paris la acea vreme. Am pierdut totul într-o singură zi din cauza războiului. Tot ce aveam: conturi la bancă, case, mașini, bărci, absolut tot. Așa că a trebuit să o iau din nou de la zero. A fost probabil cel mai frumos lucru care mi s-a întâmplat vreodată, pentru că și cele mai luxoase rutine, sunt doar niște rutine”.
A creat coloane sonore pentru filme precum: „Time of the Gypsies” (Vremea țiganilor), „Underground” și „Arizona Dream”, regizate de Emir Kusturica, „Queen Margot”, în regia lui Patrice Chéreau, „Train of Life”, în regia lui Radu Mihăileanu, „Borat: Cultural Learnings of America for Make Benefit Glorious Nation of Kazakhstan”, cu Sacha Baron Cohen în rolul principal. A scris piese pentru Iggy Pop, Ofra Haza sau Cesária Évora.
Nu am avut decât cinci minute la dispoziție pentru a vorbi cu Goran Bregović, înainte ca acesta să urce alături de formația sa pe scena din Piața Unirii și să le cânte focșănenilor cărora nu le-a păsat de ploaie. Impresia pe care mi-a lăsat-o a fost aceeași cu care am plecat după o zi petrecută în Belgrad, în 2008: puternic, ambițios, revoluționar, dar cu cicatrici pe care viața într-un spațiu comunist și cu atât mai mult într-un spațiu rupt de războaie, cum a fost cel iugoslav, le lasă.
