Caracterul prietenos, coloritul verde-viu face din papagalul călugăr o pasăre de companie foarte populară și apreciată. Papagalul călugăr (Myiopsitta monachus) face parte din ordinul Psittaciformes și familia Psitacidae, fiind nativ din savanele și pădurile din America de Sud, cu precădere din Argentina, dar și din Bolivia, Uruguay și Brazilia. Încă de la jumătatea secolului al XX-lea, acești papagali s-au răspândit, formând colonii sălbatice și în alte colțuri ale globului. S-au adaptat rapid condițiilor noi și au început să se reproducă. Acest papagal are un corp mic, îndesat, ce măsoară 29 cm în lungime, având o deschidere a aripilor de 53 cm și cântărind între 90-140 grame, potrivit www.parrots.org. Femele sunt mai mici decât masculii cu 10-20%. Coloristica, în mare parte de un verde deschis, aprins, îl face foarte atrăgător, aceasta contrastează cu albastrul întunecat al penelor lungi din aripi. Regiunile ventrale sunt mai deschise la culoare, iar fruntea, gâtul și pieptul sunt gri cenușiu. Ciocul este galben. Papagalii călugăr sunt foarte gălăgioși, țipetele lor fiind descrise adesea ca metalice, asurzitoare, uneori se aseamănă cu cele scoase de ciori.
Este o pasăre extrem de sociabilă, adoră compania omului și îi place să fie mângâiat pe creștet. Socializat corect, cu răbdare și calm, poate deveni un companion ideal. De aceea, colivia este bine să fie plasată în camera unde familia își petrece cel mai mult timp. Cei mai mulți papagali din această specie se atașează profund de unul dintre membrii familiei, devenind chiar posesivi. Este jovial, inteligent și foarte curios. El va reuși să deschidă colivia la un moment dat, mai ales dacă sistemul de închidere este unul banal. De aceea, colivia, care trebuie să fie din metal, este indicat să fie prevăzută cu un sistem de închidere complex. Acest papagal inteligent are nevoie de o mulțime de accesorii pentru a-l ține mereu ocupat. Plictiseala la papagali poate genera un comportament distructiv și auto-mutilant. Niciodată nu vor fi prea multe jucării pentru această pasăre. Spiritul ludic al acestui papagal este ieșit din comun.
Papagalul călugăr adoră apa. Din când în când au nevoie în colivie de un vas cu apă în care să se scalde în voie. Încă de la vârsta de șase luni, papagalul călugăr va începe să vorbească. Poate fi învățat cu ușurință cuvinte și chiar fraze. Va depune mult efort să reproducă cu exactitate unele sunete și nu va renunța până nu va reuși. Fluieră mult pe durata unei zile, fiind una dintre activitățile sale preferate. Aceste păsări nu sunt deloc pretențioase la mâncare. Spre deosebire de majoritatea papagalilor, călugării consumă o mare varietate de hrană, de la fructe și nuci la semințe, ierburi, frunze, muguri și chiar insecte. Le sunt necesare și osul de sepie și nisipul, pentru a-i facilita digestia. Fiind predispuși la obezitate, trebuie să consume cu moderație nuci, semințe sau fructe. De apă au nevoie în permanență, acești papagali fiind mari amatori de lichide.
Reproducerea începe prin luna aprilie, procesul fiind destul de ușor. Depun 5-8 ouă. Perioada incubației este de 22-23 zile. Puii ies la vârsta de șase săptămâni din cuib și ar fi indicat să mai rămână o perioadă în compania părinților. Unele perechi se reproduc chiar și de două ori pe an, potrivit site-ului animalutul.ro. Papagalul călugăr nu necesită o îngrijire specială. Proprietarii de astfel de păsări trebuie să aibă grijă de cioc, gheare și aripile acestora. Ciocul trebuie curățat și spălat frecvent, ghearele papagalului trebuie tăiate regulat și aripile trebuie tăiate din când în când. Speranța de viață în captivitate a papagalul călugăr este de 22 de ani, potrivit animaldiversity.org.
