Peste 800 de judecători o somează pe ministrul Justiției, Raluca Prună, să emită ordinul de salarizare. Printre ei se află 16 judecători din Vrancea. Conform listei publicate de www.juridice.ro, este vorba despre șase judecători de la Tribunalul Vrancea: Văsi Ana Maria, Mariela Dibuș, Iolanda Bejenaru, Elena Sandu, Duță Silva Gabriela, Florentina Timofte și zece judecători de la Judecătoria Focșani: Georgeta Ciungan, Manescu Alina, Nicolau Marilena, Mirza Alina, Boicu Delia, Jelea Oana, Tiu Alexandra, Anca Mihaela Trofin, Șerbănuț Irina Victoria, Focsa Ioana.
„Refuzul ministresei Justiției Raluca Prună de a emite ordinul de salarizare pentru judecători ar putea arunca în aer iîntreaga activitate din sistemul judiciar”, scrie site-ul Lumea Justiției (www.luju.ro). Peste 800 de judecători au semnat un memoriu pentru aplicarea nediscriminatorie a OUG nr. 20/2016 prin care a fost modificată Ordonanța de Urgență nr. 57/2015 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2016. Documentul judecătorilor a fost transmis, ieri, Guvernului României, Ministerului Justiției, Consiliului Superior al Magistraturii și Înaltei Curți de Casație și Justiție. Magistrații, scrie luju.ro, amenință cu blocarea activității la instanțe în cazul în care ministerul condus de Raluca Prună nu va înțelege să respecte legea, așa cum a procedat Procurorul General al României, Augustin Lazar, care, în calitatea sa de ordonator principal de credite, a semnat ordinul pentru recunoașterea drepturilor salariale cuvenite procurorilor și personalului de specialitate juridică din cadrul parchetelor începând cu 1 august 2016.
Iată memoriul judecătorilor:
„Către
Guvernul României,
Ministerul Justiției,
Consiliul Superior al Magistraturii,
Înalta Curte de Casație și Justiție
MEMORIU PENTRU APLICAREA NEDISCRIMINATORIE A OUG NR. 20/2016
I. PROBLEME RECURENTE ÎN CEEA CE PRIVEÅžTE STABILIREA ÅžI PLATA REMUNERAÅ¢IEI MAGISTRAÅ¢ILOR
În România, gestiunea bugetului instanțelor reprezintă o atribuție a Ministerului Justiției, în calitate de ordonator principal de credite. Fundamentarea pornește de la comunicarea ierarhică tribunale – curți de apel – Ministerul Justiției, bugetul fiind supus spre aviz consultativ Consiliului Superior al Magistraturii. Soluția legislativă actuală, aflată în contradicție cu recomandările Consiliului Consultativ al Judecătorilor Europeni (CCJE) , pune o problemă serioasă de independență a justiției, cât timp bugetul este controlat de puterile executivă și legislativă. Resursele financiare pot constitui pentru Ministerul Justiției, respectiv puterea executivă, un element de presiune asupra corpului magistraților și oricând o modificare peste noapte a sistemului de remunerare poate deveni un factor de lezare a independenței magistraților. Refuzul plății drepturilor salariale lunare la nivelul stabilit prin lege reprezintă o încălcare flagrantă a principiului independenței judecătorilor, constituind un mijloc de presiune exercitat asupra acelor magistrați care nu beneficiază de un tratament echitabil și nediscriminatoriu în raport cu alte categorii aparținând aceluiași corp profesional.
Starea de subfinanțare a sistemului judiciar, neplata drepturilor salariale restante, inechitățile din sistemul de salarizare, refuzul puterii executive de a renunța la pârghiile financiare privind instanțele judecătorești, prin trecerea administrării bugetului acestora la Înalta Curte de Casație și Justiție, contestarea tot mai frecventă a celor mai importante elemente privind statutul judecătorilor și procurorilor au constituit premisele declanșării protestului magistraților din 2009, eveniment fără precedent pentru sistemul judiciar din România, care a determinat blocarea pentru 30 de zile a oricărei activități judiciare.
II. OBSERVAÈšII ASUPRA DISCRIMINÄ‚RII/INECHITÄ‚ÈšILOR DETERMINATE DE APLICAREA DISPOZIÈšIILOR O.U.G. nr. 20/2016
Salarizarea personalului bugetar este reglementată prin Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, cu modificările și completările ulterioare. Având în vedere diferențele salariale rezultate în urma aplicării acestei legi, astfel cum a fost ea limitată prin legi anuale de salarizare, legiuitorul a intervenit pentru înlăturarea acestor inechități. Astfel, a fost adoptată Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 20/2016, prin care a fost modificată Ordonanța de Urgență nr. 57/2015 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2016.
Potrivit art. 1 din O.U.G. nr.57/2015, în anul 2016, cuantumul brut al salariilor de bază/soldelor funcției de bază/salariilor funcției de bază/indemnizațiilor de încadrare de care beneficiază personalul plătit din fonduri publice se menține la același nivel cu cel ce se acordă pentru luna decembrie 2015, în măsura în care personalul își desfășoară activitatea în aceleași condiții și nu se aplică valoarea de referință și coeficienții de ierarhizare corespunzători claselor de salarizare prevăzuți în anexele la Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, cu modificările și completările ulterioare.
Prin O.U.G. nr.20/2016 s-a introdus un nou articol în cuprinsul O.U.G. nr.57/2015, respectiv art. 3 ind. 1 care, la alin. 1 prevede că prin excepție de la prevederile art. 1 alin. (1), începând cu luna august 2016, personalul plătit din fonduri publice care beneficiază de un cuantum al salariilor de bază/indemnizațiilor de încadrare mai mic decât cel stabilit la nivel maxim pentru fiecare funcție, grad/treaptă, gradație, vechime în funcție sau în specialitate, după caz, va fi salarizat la nivelul maxim al salariului de bază/indemnizației de încadrare din cadrul instituției sau autorității publice respective, dacă își desfășoară activitatea în aceleași condiții.
Această derogare este una firească, absolut necesară față de realitățile din sistemul bugetar, întrucât ea are drept scop evitarea discriminărilor salariale între titularii funcțiilor publice salarizate potrivit Legii-cadru nr.284/2010, cu consecința egalizării, la nivelul cel mai înalt în plată, a drepturilor salariale ale persoanelor aflate în situații similare în cadrul aceluiași ordonator de credite.
Că este așa, reiese chiar din expunerea de motive din cuprinsul O.U.G. nr.20/2016, legiuitorul excepțional ținând cont de faptul că, în prezent, pe de o parte, există niveluri diferite de salarizare pentru aceeași funcție în cadrul aceleiași instituții, iar, pe de altă parte, creșterea salariului de bază minim brut pe țară garantat în plată a condus la stabilirea aceluiași nivel de salarizare pentru personal cu atribuții și nivel al studiilor diferite, în cadrul aceleiași instituții.
De asemenea, Nota de fundamentare a O.U.G. nr.20/2016 reține că, în funcție de conjunctura macro-economică și de contextul politic de moment, salariile au fost majorate, „înghețate” sau reduse, în ansamblu sau numai pentru anumite categorii de personal sau sectoare, ceea ce a făcut ca în sistemul public de salarizare să apară o serie de disfuncționalități, cum ar fi: niveluri diferite de salarizare pentru persoane exercitând aceeași funcție și aceleași atribuții, în cadrul aceleiași instituții ori în instituții de același fel din cadrul unui sector; salarii egale pentru persoane exercitând aceeași funcție și aceleași atribuții, dar cu vechime în muncă diferită. Totodată, apreciază că, din cauza lipsei de date privind salariile în plată ale personalului bugetar, nu au putut fi identificate toate disfuncționalitățile salariale existente și nu a putut fi evaluat impactul financiar al posibilelor măsuri pentru toate familiile ocupaționale.
Prin urmare, aplicând actul reparator din perspectivă salarială, ordonatorii de credite trebuie să emită noi ordine de salarizare care să corespundă rațiunii de egalizare, în interesul salariatului, a câștigurilor de natură salarială.
Trebuie subliniat că art. 3 ind. 1 alin. 1 din O.U.G. nr. 57/2015, introdus prin O.U.G. nr.20/2016, nu se referă la coeficienți de ierarhizare și nici la valori de referință, întrucât acestea nici nu au fost aplicate, după cum reiese chiar din primul paragraf al preambulului celei din urmă Ordonanțe de Urgență. Elementul de referință în îndreptarea discrepanței salariale îl constituie, astfel cum rezultă expressis verbis din cuprinsul acestei dispoziții legale cuantumul salariilor de bază/indemnizațiilor de încadrare care, pentru a atrage aplicarea actului reparator, trebuie să fie mai mic decât cel stabilit la nivel maxim pentru fiecare funcție, grad/treaptă, gradație, vechime în funcție sau în specialitate.
Îndreptarea constă, conform aceluiași articol, în stabilirea la nivelul maxim al salariului de bază/indemnizației de încadrare din cadrul instituției sau autorității publice respective, dacă titularul își desfășoară activitatea în aceleași condiții. Acesta fiind contextul, subliniem că în cadrul aceluiași ordonator de credite, respectiv Ministerul Justiției, există judecători cărora li s-a recunoscut, prin hotărâri judecătorești irevocabile, dreptul la majorarea indemnizațiilor de bază cu indexările de 5%, 2% și 11% prevăzute de Ordonanța Guvernului nr. 10/2007, aprobată cu modificări prin Legea nr. 231/2007, cu modificările ulterioare, sume puse în plată prin emiterea corespunzătoare a unor ordine de salarizare, încă din anul 2011.
La data de 23 iunie 2015, Înalta Curte de Casație si Justiție, prin Decizia nr. 23/2015 privind examinarea sesizării formulate de Curtea de Apel Alba Iulia – Secția pentru conflicte de muncă și asigurări sociale în Dosarul nr. 7.340/97/2013, obligatorie, potrivit art. 521 alin. 3 din Codul de procedură civilă, a stabilit că hotărârile judecătorești prin care au fost acordate aceste creșteri salariale nu au fost anulate printr-o altă hotărâre judecătorească ori prin vreun act normativ ulterior, deoarece atunci când s-a dorit suprimarea unui drept, chiar dobândit printr-o hotărâre judecătorească, legiuitorul a făcut-o prin legiferarea expresă. Pierderea unui drept nu se poate deduce pe cale de interpretare, ci se impune prin legiferare expresă. Așadar, hotărârile irevocabile prin care s-a recunoscut unor judecători dreptul la majorarea indemnizației de încadrare cu indexările prevăzute de O.G. nr.10/2007 trebuie să se bucure în continuare de atributele conferite de lege unui titlu executoriu, acest drept existând efectiv și permanent, lună de lună.
În consecință, instanța supremă a stabilit în mod obligatoriu că drepturile acordate prin hotărâri judecătorești irevocabile privind creșterile salariale de 2%, 5% și 11% prevăzute de Ordonanța Guvernului nr. 10/2007, aprobată cu modificări prin Legea nr. 231/2007, cu modificările ulterioare, se includ în sintagma de „indemnizație avută”.
Prin urmare, aceste majorări ale indemnizației nu au fost pierdute niciodată de cei cărora li s-au recunoscut și, în temeiul art. 3 ind. 1 alin. 1 din O.U.G. nr.57/2015, introdus prin pct. 1 al O.U.G. nr.20/2016, ele vor trebui acordate tuturor judecătorilor care își desfășoară activitatea în aceleași condiții. Menționăm că există deja hotărâri judecătorești – de tipul celor menționate chiar în preambulul O.U.G. nr.20/2016 – prin care s-a recunoscut dreptul la obținerea unor ordine de salarizare care să stabilească indemnizațiile de încadrare care includă aceste majorări, cu consecințe și asupra celorlalte drepturi de natură salarială. Se impune a fi subliniat, pe de altă parte, că aceste aspecte au fost luate, în mod corect, în considerare cu ocazia emiterii unor ordine de salarizare de către alți ordonatori principali de credite din domeniul justiției.
Astfel, cel puțin în cadrul Inspecției Judiciare și Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție sunt emise ordine pentru salarizarea în conformitate cu cele expuse mai sus.
Refuzul Ministrului Justiției de a soluționa favorabil prezenta cerere va atrage un nou val de litigii întemeiate pe o nouă formă de discriminare între judecători și procurori deși, astfel cum reiese din considerentele Deciziei Curții Constituționale a României nr. 866/2006, judecătorii și procurorii se află în condiții similare de statut și carieră, iar legile de salarizare îi tratează similar. Discriminarea va exista și în raport cu ceilalți ordonatori principali de credite din domeniul justiției, respectiv Consiliul Superior al Magistraturii și Inspecția Judiciară. Într-o astfel de ipoteză, rațiunea adoptării O.U.G. nr. 20/2016 ar fi flagrant încălcată și tot astfel principiul constituțional al obligativității respectării legilor, cuprins în art. 1 alin. 5 din Legea fundamentală.
III. REVENDICÄ‚RI
Având în vedere principiile expuse anterior, precum și constatările legate de bugetul justiției, solicităm următoarele:
1. Trecerea bugetului instanțelor la titularul de drept al gestionarii bugetului puterii judecătorești, respectiv la Înalta Curte de Casație și Justiție.
2. Eliminarea imediată de către Ministerul Justiției și ceilalți ordonatori de credite a anomaliilor din domeniul justiției legate de aplicarea dispozițiilor O.U.G. nr.20/2016 și emiterea unor ordine de salarizare care să satisfacă în mod real și efectiv rigorile art. 3 ind.1 alin. 1 din O.U.G. 57/2015, respectiv să stabilească o indemnizație de încadrare brută care să cuprindă și indexările de 5%, 2% și 11% prevăzute de Ordonanța Guvernului nr. 10/2007, în sensul Deciziei ICCJ nr. 23/2015, pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, cu toate consecințele.
3. Implicarea imediată a Consiliului Superior al Magistraturii în obținerea acestor rezultate, având în vedere atribuția sa de a apăra corpul magistraților și membrii acestuia împotriva oricărui act de natură să aducă atingere independenței sau imparțialității magistratului în înfăptuirea justiției ori să creeze suspiciuni cu privire la acestea”.
