Duminică, 31 iulie 2016, la Mănăstirea Dălhăuți va avea loc un parastas, la 7 ani de la trecerea la cele veșnice, pentru părintele IUSTIN. Comemorarea este un eveniment de prețuire pentru memoria unui vrednic slujitor al Bisericii.
El și-a luat crucea de călugăr pe care a purtat-o cu vrednicie și cu cinste. Calea preoției a dus-o cu ajutorul lui Dumnezeu. A fost un preot devotat Bisericii, cu vocație și chemare, a slujit ca preot la Mănăstirea Dalhăuți și puțin timp la Mănăstirea Rogozu. Mănăstirea Dălhăuți este cunoscută în țara mai ales prin Icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului și prin faptul că aici a viețuit, vreme de 20 de ani, Sfântul Cuvios Vasile de la Poiana Mărului. Activitatea a fost grea, datorită suferințelor fizice și a bolilor pe care le-a purtat cu răbdare și cu dragoste. Părintele a urmat cu strictețe un tratament de specialitate. Retras la pensie, s-a stabilit într-o casă din vecinătatea Metocului Mănăstirii Dălhăuți, locul unde a și murit.
Ar fi împlinit anul acesta, la începutul lunii septembrie, vârsta de 75 de ani. Părintele și-a pregătit încă din timpul vieții cripta în cimitirul din acest sfânt lăcaș, lângă biserica cu hramul Sfinții împărați Constantin și Elena – astăzi, ruinată din cauza cutremurelor. A fost un model de viață spirituală și l-a binecuvântat Dumnezeu cu mulți fii duhovnicești. Oamenii care l-au cunoscut, l-au prețuit pe părintele Iustin care era și un bun tămăduitor. Venea multă lume la dânsul ca să-și afle tămăduirea sufletească și trupească. I-a ajutat pe foarte mulți. Dragostea pe care a avut-o părintele Iustin pentru credincioși a fost una nemărginită, uneori neglijându-se pentru a-și îndeplini misiunea de preot, iar jertfa sa preoțească se putea observa și din prezența credincioșilor la momentul de rugăciune.
Amintirea sa rămâne permanentă și vom păstra mereu chipul său blând, care inspira multă bunătate, blândețe, smerenie și, mai ales, nemăsurată evlavie. Toate aceste trăiri ale sale erau transmise enoriașilor, care participau la rândul lor cu evlavie la Sfânta Liturghie, prin cântări, rugăciuni și închinăciuni. Așa se explică și dragostea cu care părintele era înconjurat la sfârșitul Slujbei religioase, când toți credincioșii, în timp ce erau miruiți, schimbau o vorbă cu parintele care le oferea fiecăruia dintre ei un zâmbet și un sfat de încurajare plin de dragoste și blândețe, cum numai el știa să o facă.
Duminică, credincioșii pot aprinde o lumânare și rosti o rugăciune pentru părinte. La prăznuirea a șapte ani, ne rugăm ca Dumnezeu Izvorul vieții, pe care l-a vestit, să-l așeze în corturile sfinților, să-l facă părtaș vieții fără de sfârșit, căci acum se bucură și se odihnește în ceata sfinților. Dumnezeu să-l odihnească în liniște și pace, iar noi să ne învrednicim a-i păstra vie memoria cât mai mult timp în inimile și cugetele noastre, urmându-i ca și recunoștință, în faptele și vorbele noastre, toate sfaturile sale de o atât de profundă dragoste și înțelepciune.
Să rugăm pe Dumnezeu să-l odihnească întru slava Împărăției Sale, să-l ierte pentru păcatele pe care ca orice om le-a săvârșit, să-l aibă în paza Împărăției Sale, iar noi să-l purtăm în rugăciunile noastre, să-i mângâiem sufletul prin acte de milostenie și să încercăm să preluăm lumină din lumina lui, ca să ne luminăm și noi sufletele.
Prof. Tarciniu Vasile, Odobești
