Pe 19 iulie s-a împlinit un an de la moartea comisarului șef Tomiță Lazăr, fostul șef al Serviciului pentru Acțiuni Speciale din cadrul IPJ Vrancea. Fiica sa, Mariana Lazăr, a făcut o altă postare emoționantă pe pagina sa de Facebook, în memoria fostului șef al mascaților.
„Și iată că a venit din nou ziua de 19 iulie… Probabil că și astăzi mi-ai spune că îmi trebuie soare… Probabil că aș merge și azi. Tot acolo. Și tot cu tine. Dar n-aș mai intra în apă… Tu da. Apa aceea face parte din tine. N-ai fi putut sta pe margine. Nu mi-a plăcut niciodată apa și pot număra cu ușurință de câte ori am intrat fără tine. Și clar nu pot uita de câte ori ai încercat să mă înveți să înot…de câte ori mă băgai cu capul în apă și numărai secundele în care puteam sta fără aer. Mă supăram. Iartă-mă. Mi-ar fi prins bine acum un an. Ar fi fost (cred) altfel. Tomiță junior va fi dus la înot de mic. Promit.
La ora asta erai fericit…Oamenii îți confirmau că vin la nuntă… Aveai emoții…ar fi fost cu siguranță cea mai frumoasă zi pentru tine. Aveai să îți vezi fata în alb… Să-ți asculți melodia preferată („Fetele lui tata”). „…să le văd la casa lor…nici atunci n-aș vrea să mor…”. Este prea greu de crezut ce întorsatură a luat viața. În ce moment…în ce mod… Cât timp au durat căutarile și în ce zi te-am lăsat să fii acoperit de pământ… 25 iulie…Se pare că suntem prea mici și că nu totul depinde de noi. Nu te pot asocia cu acel loc în care merg zilnic, nu te pot asocia cu un trup neînsuflețit. Nici n-ai vrea… Nu cred în moarte. Cred într-o altă viață în care suntem cu toții așteptați. Cred în puterea sufletului de a-i vizita pe cei rămași în urmă. Cred într-un Dumnezeu care știe perfect ce face și pe care îl rog zilnic să mă țină în credință… Este foarte ușor să judeci și să arunci vina…dar cum am putea noi să Îl judecăm că ne ia viața pe care El ne-a dat-o? Nu noi decidem dacă ne trezim mâine. Poate că nici măcar nu știm să fim recunoscători că ne-am trezit.
Eu am învățat să mulțumesc. Și să fiu conștientă că faptul că trăiesc nu este alegerea mea. Însă mai cred că acum un an Dumnezeu l-a lăsat pe tati să aleagă…și sunt convinsă că ar face aceeași alegere… Mi-aș dori ca oamenii să nu mă compatimească atunci când mă privesc…ci să se gândească la el. La ce om a fost. La ce a putut să facă. La motivul pentru care nu mai este. Mi-ar plăcea ca oamenii care mă iubesc și mă apreciază să nu uite care a fost prețul pe care tata l-a plătit pentru ca eu să trăiesc. Dacă te fac să zâmbești, omule, nu-mi mulțumi mie. Mulțumește-i lui. Pomenește-l în rugăciuni, aprinde-i o lumânare. Și învață de la el. S-a terminat prea repede…ai mai fi avut de dat exemplu oamenilor… L-ai dat pe ultimul acum un an… Îți mulțumesc pentru tot și îi mulțumesc lui Dumnezeu că mi te-a dat, că ai fost al meu, că știu cum arată un om minunat, că știu ce este iubirea adevărată și cum arată un părinte perfect. Sunt sigură că ești bine acolo…și ca ne vom reîntâlni cândva… Dumnezeu să-ți odihnească minunatul suflet! â¤ï¸â€ª#‎TomițăLazăr‬”
Comisarul șef Tomiță Lazăr a murit pe data de 19 iulie 2015, dispărând în apele Siretului la Biliești, și a fost găsit pe data de 23 iulie, în zona unei balastiere de la Vadu Roșca, la o distanță de mai bine de 10 kilometri de locul în care a fost înghițit de ape. A fost zărit de un paznic, care l-a tras la mal și apoi a sunat la 112. Asta după ce a fost căutat zile în șir de pompieri, scafandri, colegi, localnici, dar și cu un elicopter, care a survolat zona în care a dispărut și nu numai.
