Sala de atletism a CS Unirea Focșani, o baracă de-a nemților care a fost și fabrică de confecții!

Sala de atletism a CS Unirea Focșani. O veche clădire, „baracă de-a nemților, din vremea războiului, care apoi a fost fabrică de confecții până a fost făcută Confecția mare”, îmi zice Fănel Iliescu, antrenorul cu care antamez o discuție viitoare despre atletismul focșănean. Ceas de seară, zăpușeală. „hai, mai ieșiți să vă aerisiți”, le zice băieților și fetelor cu care lucrează, „ajunge pentru azi!”. Nu-i greu și pentru ei și pentru antrenor în sală acum? Îi pregătiți pentru sezonul în aer liber, îl provoc! „Dacă știți o pistă pentru plat sau cu garduri, spuneți-mi și mă duc acolo. Deocamdată, scoatem rezultate în condițiile în care vedeți. Alături pe Milcovul era prin anii 70-80 o pistă foarte bună! Știți cât de puțin i-ar trebui să fie refăcută? Au fost niște intenții, cu vreun an, doi în urmă, dar totul a rămas la stadiul de discuții”  Așa că lucrăm cu ce avem! Nu-i rea sala! A rezistat foarte bine timpului. Suprafața este cu coritan, pus în 1975, adus de la Pitești. Coritanul a fost adus de Federația Română de Tir, cu condiția să facă și cei de la tir antrenamente aici. Până le-a făcut poligon, aici au tras. Tot aici ne-am pregătit și noi atleții. Coritanul rezistă și azi, rezistă și sala foarte bine! Dacă n-ar intra apa printr-o ruptură, ceva, din acoperiș, făcută când a fost dată jos zăpada, și care degradează evident scândura și structura acoperișului, ar fi și mai bine!

Fănel Iliescu, campion de sală fără sală de pregătire, cu nea Bidu mentor!

Fănel Iliescu nu s-a trezit antrenor! A făcut un gen de ucenicie care avea să-i prindă bine mai târziu! A început cu gimnastica, în 1965, „cu nea Mircea Vărzaru. Avea ambiția să facă o echipă cu care să-l bată pe nea Juma. Era la Liceul Unirea. A plecat în Israel mai târziu. Am făcut gimnastică un an, am căzut de parchet și l-am lăsat pe nea Mircea fără un gimnast! M-am dus la atletism, la Școala 10, la doamna Mariana Isac. Apoi, am dat de nea Bidu (Ovidiu Gavrilă, n. n.) – figură legendară, „părintele sportului vrâncean”. Nea Bidu a fost mentorul meu, de la el am învățat și atletism și pedagogie, cum să lucrez cu sportivii. Cu el antrenor, în 1970, fără să am sală de pregătire, am devenit campion național de sală la juniori 2. Mă pregăteam în sala de la Liceul Unirea, de la 10 noaptea, la 12 noaptea. Atunci era liber! Nu eram singur, mai erau vreo 10 inși. Să vă numesc dintre ei. Rețineți, pentru că sunt nume în sportul vrâncean actual: Gheorghe Alexandrescu, Ștefan Munteanu, Marian Rădulescu, oameni care și-au făcut din sport o meserie. Alexandrescu și Munteanu au rămas în atletism, Rădulescu a făcut apoi fotbal volei. Dar tot în sport sunt!”

Îmi spune, la câteva zile după întâlnirea din sală, în biroul pe pereții căruia sunt la loc  de întemeietori de club și organizație sportivă portrete ale unor oameni din care a rămas povestea. Adevărată, pentru că o spun oamenii care i-au cunoscut, așa cum este și Fănel Iliescu. „M-am angajat la CS Unirea în 1976. La atletism. Dar secția de atletism la club a început cu Costel Popovici, care a fost și prima angajare. Nu aveam prea multe. Ne trimitea Federația ce rămânea de la loturi, Teniși, mai ales. De Drăgășani, chinezești. Erau foarte buni. Adidașii? Mai târziiiu! După cum vezi, 85 la sută din istoria clubului se confundă cu mine”

De la Nela Vlase la Vlad Dulcescu și Luiza Olaru!

Ca atrenor, Fănel Iliescu a câștigat prima medalie, cu Nela Vlase, locul II la junior 3, 1000 metri, „după 4 ani de  pregătire, recordul ei județean nu a fost depășit nici astăzi. A ajuns în Lotul României, a ocupat locul 3 la Campionatul Național Universitar!” A fost, în aceeași perioadă, Ionel Măcinic, de la Câmpuri, campion național pe 10 km. marș, și el sportiv de lot național. La probe combinate, Paula Spiță a luat locul 3 la juniori 3, în anii 90. Mircea Carabăț a început cu Victor Chiciorea, la Școala 1. Când a intrat la liceu a venit la mine. Era într-o grupă cu Lucica Barbu, acum Dulcescu, Marius Dulcescu, Daniel Manole. Trupă frumoasă. Lucica Dulcescu a luat locul 3 la Campionatul Național de Tineret la 4×400 metri, cu Palade, Prescură – fetele lui Alexandrescu și Nela Vlase.  În 1997, Violeta Făcoaru a luat locul 3 la Campionatul național de sală, juniori 2, Cristian Botezatu a venit pe 2 la 200 metri juniori 2. Apoi, Marin Miron, campion național de sală juniori 2, Ovidiu Cristea, locul 3 la juniori 3, la 400 metri garduri. În 2001, Liviu Alexa a fost campion național de marș copii 1, la 3 km. A urmat Vlad Dulcescu, ca un arc peste timp, cu părinții săi! Prima lui medalie a fost la 60 metri garduri, la juniori 3, dar până atunci trecuse prin toate probele posibile, până la oină. A fost campion național la 300 metri garduri, la 400 metri garduri. În ultimii ani, a lucrat cu Gicu Alexandrescu, dar sunt mândru că l-am crescut într-o atmosferă frumoasă și că merge pe un drum frumos! Ultima medalie, de fapt, cea mai recentă, a luat-o Luiza Olaru, o fată dintr-o familie cu șase copii, cu mari greutăți materiale! Dar care încearcă prin sport să-și facă un drum bun în viață!”
Am lăsat deschisă discuția cu antrenorul Fănel Iliescu, cel care se confundă cu 85 la sută din istoria CS Unirea! Club care anul viitor va face 45 de ani de existență!