Ca să înțelegeți, cât de puțin, situația în care a ajuns numeroasa familie Lețcan din Nistorești, puneți-vă o clipă în locul lor. Pur și simplu, imaginați-vă cum ar fi ca seara să vă culcați în casa voastră, în patul vostru, înconjurați de toate lucrurile ce constituie confortul vostru cotidian, pentru care ați muncit cât ați putut să-l aveți, și a doua zi nimic din toate astea să nu mai existe. Dar absolut nimic! Nici măcar posibilitatea de a vă legitima identitatea prin actele de stare civilă pe care le are orice om. Și asta, pentru că în doar o oră, tot avutul vi s-a transformat în scrum…
Toader și Maria Lețcan, în vârstă de 70, respectiv 69 de ani, n-au fost niciodată oameni bogați, ba chiar s-ar putea spune că trăiau la limita sărăciei, într-o casă cu doar două odăi și o bucătărioară. Totuși, în căsuța lor, așa mică precum era, aveau loc și cei doi fii ai lor, Eugen și Viorel, precum și cei trei nepoței din partea acestuia din urmă: George, de 8 ani, Cosmin, de 11 ani, și Nicușor, în vârstă de 15 ani. „Îi creșteam cum puteam, din atât cât aveam, adică din pensia mea de 400 de lei și alocațiile lor. Ne duceam cu toții pe la munci sezoniere și mai câștigam ceva, să ne descurcăm, să avem ce pune pe masă. Atât cât aveam, era bun… Acum nu mai avem nimic… Stăm la un vecin, cât timp ne va putea ține… Nu știu cum o să ne descurcăm mai departe, că nu avem din ce să ridicăm altă casă, să cumpărăm din nou lucruri care sunt în casa oricărui om… Nu avem din ce”, a mărturisit bietul septuagenar.
De când s-a întâmplat nenorocirea, răscolește, cât e ziua de lungă, prin molozul înnegrit, prin ruinele a ceea ce a fost odată casa lui, în speranța deșartă că va putea recupera ceva din fosta viață… Fosta viață e drept amărâtă, însă era viața lui, casa lui, ograda lui… Era „ACASÄ‚”. Acasă pentru toate cele șapte suflete, pentru băieții și nepoții lui, copii și așa bătuți de soartă. Acum nu mai au nici măcar atât. „Mama lor (a nepoților – n.r.) i-a părăsit. A plecat în Italia acum câțiva ani și nu a mai venit niciodată. Nici măcar să vadă cum au crescut copiii, ce mai fac, cum se descurcă… Ne-am chinuit noi cum am putut, cum n-au fost bani și trebuie să mergem la munci sezoniere, i-am tot luat cu noi și din cauza asta nici nu au făcut școală. Plecam cu ziua pe la Panciu la vie, sezonieri, ne duceam să facem bani să avem cu ce cumpăra de mâncare”, a spus nea Toader.
Primul sprijin a venit de la Crucea Roșie Vrancea
Vă puteți închipui cum este ca dintr-o dată, să nu mai aveți nu doar patru pereți și un acoperiș sub care să vă adăpostiți, ci nici măcar un scaun pe care să vă trageți răsuflarea? Nici măcar o cană cu care să beți apă… nici măcar o bluză de schimb. Să nu mai aveți nimic, nimic, nimic… în afară de ce-i pe voi, lucruri cu care v-ați salvat din focul care a mistuit tot? Vă puteți închipui cum e ca după astfel de catastrofă, să nu rămâneți nici măcar cu un fir de speranță?
Oamenii din jurul familiei Lețcan au încercat să-i ajute așa cum s-au priceput: un vecin le-a oferit adăpost; preotul a făcut apel în Biserică la bunăvoința semenilor; primarul comunei Nistorești, Ion Gogoriță, a făcut la rândul lui primele demersuri pentru ajutorarea familiei. Astfel, la apelul său a răspuns Filiala de Cruce Roșie Vrancea care duminică, prin voluntarii săi, le-a dus primele ajutoare: pachete cu alimente și produse de igienă în valoare de aproximativ 600 de lei, care să asigure familiei o rezervă pentru următoarele două săptămâni.
Însă… „însă cel mai important lucru de care familia are nevoie este un adăpost. În acest moment, familia este găzduită temporar de către un vecin. Din câte am înțeles de la domnul primar, există intenția de a-i ajuta cu o sumă ca ajutor de urgență, dar numai după instalarea noului Consiliu Local. Incendiul a produs pagube totale, familia pierzând totul în urma acestui dezastru, inclusiv actele de identitate. Casa pe care o aveau era una micuță și neîncăpătoare pentru cele 7 suflete, doar două camere”, a transmis Rodica Davidean, directorul Filialei de Cruce Roșie Vrancea.
Apel umanitar pentru construirea sau cumpărarea altei case
Filiala de Cruce Roșie Vrancea împreună cu Monitorul de Vrancea lansează un apel umanitar către toți vrâncenii, oameni care de atâtea ori au reușit, prin solidaritate, să salveze realmente semenii aflați în suferință, atunci când situația s-a dovedit a fi cu adevărat extrem de gravă. Iar situația familiei Lețcan din Nistorești este de-a dreptul disperată! Ei au mare nevoie de bani, de materiale de construcție pentru a ridica, pentru început, măcar o cameră în care să-și poată duce zilele. Totuși, acolo în sat există și o casă de vânzare, care costă însă 12.000 de lei și care, odată cumpărată, i-ar salva efectiv pe cei șapte membri ai acestei familii nevoiașe. Astfel, orice sumă de bani donată, fie ea cât de mică, poate ajuta ca familia Lețcan să aibă din nou un loc căruia să-i poată spune „Acasă”.
Familia poate fi contactată la numărul de telefon 0737.497.271, care aparține vecinului ce le-a oferit adăpost. Iar pentru donații, vă puteți adresa Filialei de Cruce Roșie Vrancea, din strada Dimitrie Cantemir, nr. 5, Focșani, telefon 0237.206.961. De asemenea, pentru orice fel de donații poate fi contactat și primarul comunei Nistorești, Ion Gogoriță, telefon 0727.848.526.
Orice lucru pe care-l puteți dona este binevenit!
Toader Lețcan și ceilalți șase membri ai mult încercatei sale familii, printre care trei copii, sunt conștienți că singuri nu vor mai reuși să aibă vreodată nici măcar cele două odăițe pe care le aveau. Pur și simplu nu au puterea financiară de a reconstrui ceea ce a mistuit focul. Ei sunt recunoscători încă de pe acum tuturor celor care vor avea generozitatea și omenia să le întindă o mână de ajutor, orice ar însemna aceasta: de la bani și materiale de construcții, până la toate acele lucruri pe care le folosim acasă fiecare dintre noi.
Dacă aveți mobilă pe care doriți să o dăruiți, dacă aveți covoare, lenjerii, pături, perne, veselă, tacâmuri, oale, crătiți, pahare, haine, încălțăminte, alimente neperisabile, frigider, aragaz, butelie, perdele, dacă aveți orice lucru necesar într-o gospodărie și pe care doriți să îl dăruiți, nu ezitați să o faceți! „A ars tot până în temelie. Tot ce aveam… Așa că orice lucru este binevenit. O să le depozităm la vecini până o să reușim să ne facem iarăși o căsuță, și vă mulțumim de pe acum pentru tot… Că nu mai avem nimic… Cu lacrimi în ochi vă rog: ajutați-ne, dacă puteți!”, își strigă disperarea septuagenarul Toader Lețcan.
Haideți să nu-i lăsăm strigătul fără răspuns!
