„Măscăriciul” vine la Ateneul Popular Focșani

0
6193


Ateneul Popular Focșani va găzdui marți, 17 mai, piesa de teatru „Măscăriciul”, după A. P. Cehov, începând cu orele 20:00. Vor fi prezenți la Focșani actorii Horațiu Mălăele, în roul lui Vasili Vasilici Svetlovidov, și Niculae Urs, în rolul lui Nikita Ivanici, regia fiind semnată de Horațiu Mălăele, decorul de Nina Brumușilă, costumele de Adriana Popa, muzica de George Marcu, dramatizarea și adaptarea scenică: Niculae Urs și Horațiu Mălăele.
„Actorii sunt cuceritori și prin măiestria jocului lor țin sala cu respirația tăiată de emoție. Rar la un spectacol se poate simți liniștea tensionată a sălii în care publicul ascultă atent replica, dar și izbucnirea aplauzelor spontane la scenă deschisă, pentru a răsplăti unele secvențe. Maeștrii acestei performanțe sunt Horațiu Mălăele și Niculae Urs. În orice rol îl întâlnești pe Horațiu Mălăele nu poți decât să-l admiri. De astă dată însă, el s-a întrecut pe sine. A jonglat cu abilitate accentele comice cu cele dramatice, trecând dezinvolt de la râs la tristețea lacrimii și a conceput în complexitate personajul său, actorul Vasili Vasilici Svetlovidov, nefericit după 40 de ani de carieră. Descoperim în acest spectacol și valoarea unui alt interpret, un actor senzațional, Niculae Urs, în rolul sufleorului de o viață a lui Vasili. Relația dintre cei doi este migălos studiată, cu momente teatrale memorabile. Pentru creațiile celor doi, nota zece pare prea mică. Spectacolul are un aspect general filmic, scenele sunt construite din imagini parcă desprinse din tablouri celebre, prin decorul funcțional, de excepție al Ninei Brumușilă și costumele Adrianei Popa. Costumele, cu migală lucrate, au multe accesorii semnificative, de exemplu, mitenele lui Nikita, pantalonii lui Vasili. Åži pentru imaginea scenografică remarcată de public prin plastica sa desăvârșită, nota zece pare prea mică. Măscăriciul este un eveniment teatral de suflet pentru orice spectator, chiar și pentru acela care calcă rar prin teatre. Nu îl va putea uita multă vreme, îl va amuza copios, dar și impresiona, privind altfel actorii și viața lor. O istorie ilustrată a teatrului sau o istorie a stilurilor artei actorului, aflată mereu pe acea margine imperceptibilă pe care Horațiu Mălăele știe atât de bine să o pipăie dintre tragedie și parodia ei, dintre comedie și caricatura ei, dintre geniu și cabotin. Deoarece acest Svetlovidov este în interpretarea lui Mălăele un actor tot atât de mare pe cât este de cabotin. De ce? Pentru că o delicatețe înnăscută îl împiedică să fie sigur pe sine și îl silește să se ia în râs. El este măscăriciul, adevăratul actor, iar cântecul său de lebădă este o arie a măscăriciului. Dar și o lecție de actorie pentru că Sufleorul, interpretat de Niculae Urs, pe care Horațiu Mălăele l-a atras într-o aventură a creației de o mare coerență, într-o reprezentare pitorească, mizerabilă și înduioșătoare a deosebirii dintre artist și omul de rând, care știe pe dinafară nenumărate roluri, încălzit de vodcă, încearcă să le și interpreteze. Sunt numeroase teorii asupra teatrului care se întâlnesc, se exclud și se completează în această fulgerătoare trecere a lui Mălăele prin marile roluri ale teatrului universal. Minunat fiecare, minunați ca parteneri unul pentru celălalt, Horațiu Mălăele – într-o ipostază a vulnerabilității artistice mai puțin cunoscută – și Niculae Urs – care face un rol de o mare delicatețe și sensibilitate – Actorul și Sufleorul, Svetlovidov și Nikita Ivanîci privesc înapoi când cu mânie, când cu mândrie, când cu melancolie….se joacă mici scene, bijuterii teatrale, se schimbă replici, lumini, registre poetice, stilistice, se bârfește, se bea, se oftează. Fragmente, scene mici, pasaje din monologuri celebre. Din roluri jucate sau doar visate, dorite. Momente speciale, regizate și interpretate cu mijloacele sensibilității, edificiu pe care este, de fapt, construit tot spectacolul. Între Shakespeare și Cehov, între Lopahin și Lear, un traseu pe care bufonul din el nu-l părăsește pe Svetlovidov. Nici o clipă nu se dizolvă amestecul ciudat de la început, de sfârșit de lume și început de alta, de spovedanie sinceră, totală, în care se poate privi înăuntru, adânc, până în cel mai mic cotlon. Ironie, autoironie, poante, ludic, râsu’ – plânsu’, iritare, gesturi de artiști, gesturi de bețivi, nostalgie, sentimentul devastator al inutilității ca artist și om, iluzia că fără Svetlovidovi teatrul moare. Dispare. O iluzie însă, fără de care actorul nu se poate sui pe scenă”, se arată într-un comunicat al Ateneului Popular. Prețul unui bilet este de 80 lei.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here