Psihologii atenționează: „Copiii noştri sunt normali, adulţii au uitat calea către sufletul lor”

1
957


Neînțelegerile dintre generații par să se amplifice, iar tot mai mulți părinți ajung în cabinetele medicale și psihologice pentru că nu mai reușesc să găsească soluții pentru a gestiona conflictele apărute în relația părinte-copil. Într-un comunicat de presă trimis redacției de Agenția de publicitate Plus Communication, se arată că chiar dacă părinții au încercat toate variantele – de la vorbă bună, la ceartă, la pedeapsă etc. – majoritatea copiilor arată că sunt din ce în ce mai absenți psihic în viața de familie, în timpul orelor de la școală, notele sunt tot mai slabe, mint mai des și devin tot mai agresivi.
 Specialiștii în psihologia adolescentului atrag atenția că rata agresivității la copiii din generația actuală este în creștere și acest fenomen s-a răspândit până la preșcolari, iar părinții continuă să afirme că aceștia au probleme de comportament. „În realitate situația nu este chiar așa. Copiii nu au dezvoltat un comportament atipic fără să existe un factor perturbator care să-i destabilizeze. Uităm de fiecare dată că orice copil care este bolnav fizic sau manifestă comportamente ieșite din normalitate (mai ales până la vârsta de 12 ani), precum: agresivitatea, lipsa de atenție, concentrare deficitară, izolarea, lipsa de răspundere etc. – în realitate el somatizează conflictele din cuplu, din familie. Copilul care este tampon între părinți, va deveni agresiv sau va face diverse boli inflamatorii. El transmite, la nivel inconștient, că are nevoie de atenția părinților. Iar dacă nu primește atenția care îl hrănește și-i aduce siguranță, va apela la tot felul de comportamente, până o va obține”, a declarat psihoterapeutul Maria Verdi, directorul Centrului ReCreation Life, în comunicat.
 În același timp, afirmă specialistul, un copil învață prin imitare, repetare și memorare comportamentele modelelor parentale, nu cuvintele spuse de ei. „Copiii sunt oglinda noastră, ei scot la suprafață tot ce am pus în mintea și în sufletul lor. Dacă în noi există stima de sine scăzută, teama de nesiguranță și muncim 22 de ore pe zi pentru un viitor mai bun al copilului nostru, vom sădi în el nesiguranța. Nu banii aduși în casă, nu lucrurile materiale îi vor da siguranța, nu reproșurile că i-am luat o casă sau o mașină îl vor face să aibă încredere în el. Revolta sau bolile lui atrag atenția asupra timpului de calitate pe care l-am luat din viața lui, absența noastră fizică și psihică”, afirmă psihologul Verdi.  
„Pretențiile părinților față de copiii lor sunt exagerate”
 În opinia psihoterapeutului, există o cerință-modă la toți părinții și anume copilul lor trebuie să facă sport, dans, să învețe germană, engleză, să picteze, să cânte, să fie cel mai bun la școală. În același timp, copilul trebuie să facă performanță, iar toate acestea de la vârsta preșcolară. „Pretențiile părinților sunt, de cele mai multe ori, exagerate și scot în evidență frustrările nereușitelor lor. În 24 de ore, copilul trebuie să meargă la toate meditațiile, la toate cursurile, la toate competițiile, la școală, să aibă și o stare bună. Trebuie să obțină primul loc sau nota pentru care  părintele investește în el. Acest «trebuie» este atât de adânc în mintea noastră, încât  devine condiție pentru a ne accepta proprii urmași. Nu luăm în calcul ce își dorește copilul, ce poate copilul, ce abilități are copilul, așa cum nu luăm în calcul că el manifestă doar ce am născut, educat și crescut. Este adus pe lume de noi, este crescut de noi, nu poate oglindi decât ce suntem noi, părinții”, consideră psihologul.

„Pe lângă presiunile părinților, apar și presiunile sociale”
 În cazul nereușitelor, apar etichetele și jignirile, iar toate acestea creează presiuni și mai mari pe umerii copilului. Dacă acesta nu se îmbolnăvește, începe să devină agresiv și neatent în lumea reală, pentru că este foarte obosit psihic. „Oboseala apare pe fondul goanei după rezultate imediate, fără să ținem cont că ei sunt doar copii și au nevoile vârstei, au resursele vârstei, nu îi aducem pe lume pentru a-i crește perfecți, roboți. Comportamentul nostru rigid induce stări de vină, rușine, neputință care se transformă în fuga din real, în agresivitate. La presiunea părinților se adaugă presiunea socială, pe care cei mici o resimt. Toate aceste presiuni obosesc psihic copiii noștri, candidați la anxietate de performanță, la depresii, la eșec”, spune psihoterapeutulm Maria Verdi. 
Potrivit acesteia, tot ceea ce lipsește copiilor noștri este siguranța, protecția  afectivă, acceptarea, timpul de calitate oferit de părinți. „Suntem atât de preocupați să le aducem tot ce este mai bun în planul material, încât uităm calea către sufletul lor, uităm să ne conectăm cu ei, uităm să-i întrebăm ce nevoi au, ce simt ei, nu vedem ce se întâmplă în lumea lor, țipăm la ei, plângem și trăim drame pentru că nu au reușitele pe care noi le-am dorit, ne îmbolnăvim și apoi îi acuzăm că suntem bolnavi din cauza lor. Vedem în ei eșecul nostru, acuzându-i pe ei, acuzăm partenerul cu care l-am conceput și crescut, ne acuzăm indirect pe noi pentru cum i-am educat. Åži uităm cu desăvârșire ce minunat este să fii părinte și cât de mult ne-am dorit un copil. Uităm că atunci când l-am adus pe lume ne-am bucurat și l-am acceptat așa cum este el, perfect în imperfecțiunea sa și cu toate nevoile sale, dornici de a-i oferi protecție, siguranță, susținere și iubire necondiționată. Uităm că suntem părinții lor, uităm că sunt în această lume să trăiască visele lor, nu pentru a vindeca neîmplinirile noastre. Åži mai uităm că, atunci când nu vom mai fi în viața lor, nu vor conta moștenirile lăsate, ci toate momentele trăite împreună și cum i-am crescut să trăiască această minunată viață-cadou”, conchide psihoterapeutul Maria Verdi. 

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here