De fapt, Ovidiu Rusu este unul dintre cei doi tecuceni fotbaliști care au jucat pentru Focșani. Celălalt este Cristi Rusu, dar spre deosebire de Ovidiu, care a venit aici și aici a rămas cu casă, cu masă, fostul valoros vârf de atac locuiește în orașul de baștină!
Traseu fotbalistic
Deci Ovidiu Rusu, traseu fotbalistic: „Am început fotbalul pe maidan, care era locul libertății depline! Făceam acolo ce ne plăcea, făcă constrângerile unui sistem organizat! Dar la 10 ani, gata, m-am dus la clubul orașului, apoi, la 14 ani am plecat la Piatra Neamț, să învăț o meserie, care era brățară de aur, și să joc și fotbal. Dacă eram bun. S-a dovedit că sunt, pentru că la o selecție m-a văzut domnul Traian Coman, antrenor deosebit, care m-a luat la echipă”.
Traian Coman a avut ochi pentru puștiul talentat venit de la Tecuci și care, la 16 ani, de Ziua Armatei, a debutat în B, la Ceahlăul Piatra Neamț într-un meci – așa le aranjează viața uneori, împotriva Tecuciului! Juca la echipa mare, dar era component de bază la juniorii care au câștigat în 1976 seria Moldova a Campionatului republican iar turneul final l-a adus pe tecuceanul devenit nemțean, la Focșani. Aici s-au întâlnit cele mai bune echipe de juniori din țară să-și desemneze campioana. A fost prima întâlnire cu orașul în care își va încheia, mult mai târziu, cariera de fotbalist. A fost primul contact cu gazonul focșănean pe care avea să joace și să bucure spectatorii cu tehnica sa de rafinat conducător de joc. A fost component al Naționalei de juniori a României, în care a evoluat de 15 ori, apoi, celebrul – atunci, ca și mai târziu, Titi Teașcă, l-a luat de la Piatra Neamț la Galați. „Nu aveam doar tehnică. Alergam mult, Doamne, cât puteam să alerg! De asta i-a plăcut lui Teașcă de mine. Aveam 22 de ani, proaspăt logodit! Ce logodnă, pregătire de iarnă. Un cantonament ținea 15 zile, cel puțin! Ce poți face în 7 zile, iarna când e pregătirea pentru tot anul?! Că așa-i acum! La noi nu era distracție. Singura relaxare între antrenamentul de după amiază și masa de seară era jocul de remi. Între antrenamente, somn obligatoriu! Erau antrenamente grele, pe zăpadă groasă! Am avut în cariera mea 17 cantonamente de iarnă. Fără pregătirea asta nu poți să joci un fotbal total, pică și creierul! Totul pleacă de aici!”
A avut cei mai mari antrenori din țară!
Ovidiu Rusu, fotbalistul care a început joaca pe maidan a avut, el o spune ” cei mai mari antrenori din țară” – Titi Teașcă și Angelo Niculescu. Pe amândoi, la Galați, în Divizia A, unde a jucat doi ani. Primul, l-a plăcut pentru că alerga foarte mult, al doilea, pentru pasa lui: „Angelo mi-a spus că sunt între primii cinci pasatori din țară, primul fiind cel cu care el începea alcătuirea echipei naționale, Nunweiller VI, apoi, Dumitru, Dinu…” Încerc să continui enumerarea. Zic Dobrin! „Nu Dobrin, zice Ovidiu Rusu, l-am întrebat odată pe Angelo Niculescu despre Dobrin și mi-a tăiat-o scurt – acest subiect nu vreau să-l discut. Åži, după cum știu, marele antrenor a plecat dintre noi fără să fi lămurit subiectul Dobrin și Guadalajara!”
„Aristică Ghiță, tutorele meu de la Focșani!”
Cu ce ocazie pe la Focșani, aș fi putut să-l întreb, prin ani 80 pe Ovidiu Rusu, venit să joace din nou pe gazonul pe care călcase ca junior, la un turneu final de campionat național. Mi-ar fi răspuns, probabil, ca și acum, pentru că începuturile se fixează adânc în memorie atunci când devin permanențe. „Am venit în 1984. Trebuia să vin cu un an mai devreme, când era antrenor Å¢îcă Stancu. Bun antrenor! Nu s-a putut pentru că eram în armată la Tecuci și nu mi-au dat drumul! Aristică Ghiță m-a dorit apoi foarte mult și am venit. El a fost tutorele meu la Focșani. Era o atmosferă foarte bună, eram prieteni între noi. După meci mergeam împreună cu soțiile, cu prietenele, vremuri frumoase. Acum, parcă sunt dușmani între ei! În teren uitam de toate și ne vedeam de joc! La noi, Puiu (Oprișan, n.n.) și Costea erau să nu se vadă în afara terenului, dar când intrau pe teren ce cuplu de fundași centrali erau! Din cauza unor divergențe cu Mișu Costea, am plecat apoi la Gugești unde m-a chemat Benks (Stan Gheorghiu). Mi-a zis, ce rost are să pleci, ai fata care trebuie să meargă la școală, ai o casă, vin și joacă la Gugești. M-a convins. Îmi iubeam atât de tare fata că o luam cu mine și la antrenamente, chiar și la o bere, o purtam în cârcă, uite-așa! Cum să plec la Vaslui, unde eram cerut cu bani foarte buni, cum să plec de lângă fată? La Gugești am câștigat bine, am jucat bine, m-am simțit foarte bine, am ajutat echipa care a crescut și a rodat pentru fotbalul de B sau de A jucători ca Serea, Babalâc, Mitică Oprea, Adrian Olteanu.
După ce nu a mai fost fotbalist, Ovidiu Rusu, tecuceanul adoptat de Focșani, a fost arbitru, observator, parte a conducerii arbitrajului vrâncean, refereant la CSM Focșani 2007, unde lucrează și acum!
