Prințesa Beatrix von Bayern, reprezentanta Fundației „Hilfsverein Nymphenburg” din Germania, a vizitat Filiala de Cruce Roșie Vrancea atât pentru a monitoriza proiectele derulate împreună, cât și pentru a discuta cu romi din Modruzeni, în scopul de a afla poziția lor în ceea ce privește perspectiva, preocuparea lor asupra propriului viitor. Prințesa Beatrix von Bayern, care a venit însoțită de Agelika Koppel, manager în cadrul fundației germane, a precizat că lucrează împreună cu reprezentantul Asociației „Malteser” în Europa pentru a găsi soluții pentru persoanele de etnie romă, „dar acest lucru este posibil numai aflând care este poziția lor asupra acestui subiect. Nu e prima noastră vizită aici, am ajutat și ajutăm cu donații constând în alimente, însă acum am venit pentru că suntem interesați să știm mai multe despre cum gândesc persoanele de etnie romă de aici, din Mărășești, care sunt propriile lor idei, pentru că nu pot lăsa doar pe alții să facă pentru ei, trebuie să se ajute și singuri. Acum evaluăm și un proiect mai vechi prin care am construit aici, în Modruzeni, trei case pentru trei familii și nu știu dacă a fost tocmai bine, pentru că aceste case au fost făcute ca un fel de cadou lor, ei nu au participat cu nimic. Nu e chiar corect, nu e drept să dai așa ceva doar câtorva persoane, așa că ne-am gândit că am putea aduce ajutorul nostru într-o formă mai bună, astfel încât mai mulți oameni să poată beneficia”, a declarat prințesa Beatrix von Bayern.
Astfel, în prima zi a vizitei sale, prințesa nu doar că a mers la cele două case pentru persoane vârstnice din Vârteșcoiu, petrecând un timp cu beneficiarii, dar și cu angajații acestora, ci a discutat și cu câteva persoane de etnie romă din Mărășești, precum și cu președintele Filialei Mărășești a Partidei Romilor „Pro-Europa”. „Am stat de vorbă cu domnul Crăciun de la Partida Romilor și cu un grup de tineri între 18 și 30 de ani și i-am rugat să vină cu idei despre cum își văd ei viitorul. Și a fost foarte interesant, pentru că am avut impresia că tot ce își doresc e să aibă casă și loc de muncă. Iar aceste lucruri nu sunt ceva ce ține doar de noi, Fundația pe care o reprezint și Crucea Roșie Vrancea, ci și de autoritățile române. Tuturor ne pasă de problemele romilor”, a apreciat prințesa Beatrix von Bayern. 
Și-au povestit necazurile și traiul în containerele năpădite de gândaci
Prințesa Beatrix von Bayern împreună cu Agelika Koppel și conducerea Filialei de Cruce Roșie Vrancea au petrecut câtva timp, ieri, în compania copiilor de la Clubul Copiilor din Modruzeni și au vizitat Complexul Socio-Medical I. Apoi, delegația germană și-a exprimat dorința de a vizita familiile copiilor ce frecventează Clubul, acasă la ele. Adică, în locuințele modulare din imediata vecinătate, care numai locuințe nu se mai pot numi! Așa cum s-au priceput, oamenii care stau acolo de ani buni și-au încropit bucătării, cotețe pentru porci și WC-uri din tot felul de bețe, capete de scânduri, folii și zdrențe.
În containere și-au improvizat sobe din lut ca să aibă căldură și, pentru că sunt mult prea numeroși ca să încapă în doar câte două paturi, nopțile întind pe podea plapumi jerpelite ca să aibă fiecare un loc pentru a dormi… Nici vorbă de mese, scaune sau birouri pe care cei mici să își facă lecțiile.. Nici vorbă de apă curentă cu care să poată întreține curățenia, nici vorbă de frigidere sau măcar dulapuri în care să-și poată păstra oalele cu mâncare, astfel încât să nu fie năpădite de gândaci. Mii de gândaci mici, roșii, care le pot intra nopțile și în nas și urechi…
Oamenii care locuiesc în aceste containere au povestit că nu au avut niciodată casa lor și că, deși au solicitat primăriei un loc pe care să-și ridice ei înșiși măcar câte o cameră din chirpici, nu le-a fost acordat. Că li s-a spus că dacă vor pământ trebuie să îl cumpere, iar ei nu au bani nici măcar pentru traiul zilnic… Iar ceea ce este și mai grav, spun ei, este faptul că au fost anunțați că vor trebui să plece din locurile în care stau acum, pentru că terenul are un proprietar ce vine să și-l ia. „Ne-au anunțat că după Paști trebuie să plecăm tocmai la Pădureni! Dar ce să facem noi acolo? E la 20 de kilometri de aici, cum mai ajung copiii la școală? Nici aici n-avem apă, cărăm de pe la vecini, dar acolo nici atât, că este în plin câmp”, a spus Vasile Linguraru, de 40 de ani care, împreună cu nevasta lui, Lenuța Costache, are trei copii în viață și unul decedat. „Avem un copil în clasa a treia, unul la clasa pregătitoare, unul de patru ani și al patrulea se va naște în iunie. Avem noroc că este Clubul ăsta al Crucii Roșii aici lângă noi, că se mai duc pe acolo, că aici vedeți ce condiții sunt… De peste un an stăm aici, nu am avut casă niciunul, am fost zece frați la părinți și vă dați seama că n-am avut loc toți acolo”, a mai spus bărbatul.
El a mai explicat că pe lângă ajutorul social și alocațiile copiilor, bani care nu ajung la câte persoane sunt, se duce oriunde la muncă cu ziua. „Dar este foarte greu de găsit și așa. Eu mă duc prin sate, pe la oameni, bat din poartă în poartă și întreb dacă n-au ceva de lucru… Este foarte greu… De mâncare mai luăm pe datorie de la magazin, copiii n-au ce le trebuie, este foarte greu… Dar ce ne lipsește mai mult este o casă, că vedeți în ce condiții stăm aici”, a spus Vasile Linguraru. 
Nou născuți și copii cu handicap, claie peste grămadă în mizerie
O altă familie, un alt container. De cinci ani, cinci copii cu mama lor, Mirela Stoica, și cu tatăl lor se chinuie să trăiască atât cât se poate de omenește în spațiul strâmt al locuinței modulare, singura casă care au avut-o vreodată. „Doi copii sunt la școală, în clasa I și a II-a, altul are 6 ani, altul trei și cel mai mic 7 luni. Anul ăsta o să mai nasc un copil și îmi este foarte frică, pentru că ne-au spus că trebuie să plecăm de aici tocmai la Pădureni. Și aici stăm ca vai de lume, a făcut bărbatu-meu o sobă ca să facem cald, dar scoate fum tare când bate vântul și de aia e frig acuma. Și cu gândacii este rău de tot, strâng punga de pâine ca să o feresc de gândaci, dar degeaba, că sunt foarte mulți și mici și intră peste tot. Cred că s-au băgat prin pereții containerului, vin și de pe jos, prin găurile de pe podea, că e pus direct pe pământ containerul… Bani n-avem mai mult decât alocațiile, muncește bărbatu-meu cu ziua, dar tot nu ajung. Lu ăsta mic trebuie să îi dau lapte praf că nu am piept și costă foarte mult o cutie… De rechizite pentru ăștia doi care merg la școală nici nu mai spun… Nu au și nici să le cumpărăm nu ne permitem…”, a spus Mirela Stoica prințesei Beatrix von Bayern.
Alături de containerul ei, în altul similar locuiesc 9 persoane! Adulți și copii de toate vârstele care, ca să doarmă noaptea, își întind pe jos plăpumi fiindcă în pat pur și simplu nu încap toți. Printre aceștia este și o fată cu handicap grav… Așa cum stătea așezată pe pat, legănându-se, rânjind fără noimă și privindu-și din când în când mâinile ale căror unghii erau date cu ojă, părea singura fericită și mulțumită de traiul său. Că oricum nu știe pe ce lume se află. „Singură am crescut toți copiii, că bărbatu-meu a murit de mult. Acum și ei au copii și stăm cu toții aici. Vasilica, asta care este cu handicap grav, așa s-a născut. N-am vrut s-o dau la stat, că mai am un băiat handicapat pe care l-am dat, este la Odobești… Că el făcea crize și sărea la oameni la bătaie… Dar vreau să-l iau acasă și pe ăla, când se va mai recupera… Este greu tare de noi… Din cauza că trăim așa greu, nici copiii n-au făcut prea multă școală. Nu s-a putut. Cel mai tare ne trebuie o casă, ca să nu mai stăm așa îngrămădiți”, a explicat și Elena Toader, de 56 de ani.
„Nasc în aprilie și nu sunt luată în evidență!”
Într-un alt container, o gravidă în vârstă de 19 ani a povestit că nu mai știe ce să facă și unde să se mai ducă, așa încât să poată fi luată în evidență și să poată naște în liniște! Petruța Baciu a explicat că nașterea se va petrece în aprilie și pentru că nu a avut ajutor social, nu a avut nici asigurare medicală, așa că nu a fost luată în evidență ca gravidă. „Cineva mi-a zis că dacă ajung să nasc și nu sunt înregistrată or să-mi ia copilul! Eu nu vreau să-mi ia nimeni copilul! Am fost la doctoriță și a zis că să mă duc la primărie să-mi facă ajutor social. De la primărie mi-a zis că am tot dreptul să mă consulte, că-mi face ajutor social. Am dus acolo toate actele și tot mă amână, spun că îmi trebuie nu știu ce formular pe care nu îl au și că să mai aștept. Dar cât să mai aștept, că eu nasc în aprilie!”, a spus, speriată, Petruța.
Despărțire cu sufletul greu, dar plin de speranțe
Prințesa Beatrix von Bayern a plecat spre București impresionată de dramele văzute în Modruzeni, de viața extrem de grea dusă de oamenii cartierului Modruzeni despre care singură a remarcat că „se află totuși într-o localitate numită oraș! Așa arată un oraș?!”. Împreună cu Crucea Roșie Vrancea, Fundația „Hilfsverein Nymphenburg” a reușit să facă trei case pentru cei mai săraci dintre săraci, a adus de-a lungul timpului ajutoare și dorește să se implice și pe viitor. Însă e destul de greu de definit ajutorul real de care au nevoie oamenii din această comunitate pentru ca viața lor și a copiilor lor să devină una omenească…
De aceea, dincolo de vizitele făcute, prințesa Beatrix von Bayern a dorit să poarte discuții cu ei despre cum își văd viitorul. Ceea ce a și făcut. Rămâne de văzut ce soluții se vor găsi pentru aceștia, în timpul ce va urma, astfel încât copiii să poată crește omenește. Și mai rămâne de văzut dacă ei înșiși vor vrea să pună umărul la materializarea acelor soluții, oricare vor fi ele. „Problemele romilor din țări ca România, Albania, Belgia și altele nu sunt identice, dar sunt similare. Vom vedea ce strategii vom putea găsi pentru îmbunătățirea vieții lor, lucru la care ne gândim împreună cu Asociația «Malteser» și cu partenerii noștri de aici, Crucea Roșie Vrancea”, a spus prințesa Beatrix von Bayern.
