Ediția: Miercuri 15 ianuarie 2025 Nr. 6793
Ediția: Miercuri 15 ianuarie 2025 Nr. 6793

GALERIE FOTO : Nea Valerică a plecat din Cămin în garsoniera fără căldură și curent. Vecina Dorina știe de ce


Că facerea de bine e…ceea ce binecunoscuta vorbă românească spune că e, se adeverește, veți vedea, și prin povestea ce urmează. Protagonistul este focșăneanul Valerică Năstase, de 64 de ani, care a hotărât brusc să renunțe la îngrijirile și confortul oferit de cei de la Căminul pentru vârstnici din Focșani, ca să trăiască fără lumină și fără căldură, în garsoniera sa din cartierul Sud. Asta, în condițiile în care un loc într-un astfel de cămin este, pentru vârstnicii din zilele noastre, un vis aproape imposibil de atins, pentru că nu mai sunt locuri! Cu toată străduința fiului, cu toată grija purtată de nepoată și cu toate insistențele celor din Cămin, nea Valerică, pare-se împins de la spate de o vecină binevoitoare de cartier, și-a îngrămădit hainele în geamantan și și-a luat tălpășița! Cea care a sunat mai mult decât insistent la ziar, ajungând să impună de-a dreptul să mergem să vedem în ce condiții trăiește nea Valerică, a fost taman vecina Dorina! Și fiindcă nu ne-am executat exact după ce a sunat, ci cu câteva ore mai târziu, doamna respectivă a început să amenințe că sună la alte ziare și televiziuni, ceea ce am invitat-o să și facă!

    Valerică Năstase, un sexagenar din urbea noastră, bolnav de tromboflebită și tulburare organică a personalității și comportamentului, posesor al unei pensii de 670 de lei, spune că a decis ca, după un an petrecut în Căminul pentru persoane vârstnice Focșani, să se întoarcă pe propria răspundere acasă. Adică într-o garsonieră situată la parterul unui bloc din cartierul Sud, care a fost deconectată de la curent electric și căldură, tocmai pentru că proprietarul fiind la cămin, cheltuielile cu aceste utilități ar fi fost inutile. Situația lui ne-a fost sesizată, prin telefoane mai mult decât insistente, de Dorina P., o vecină de cartier de-a bărbatului și din câte s-a declarat, prietenă de câțiva ani cu acesta. „Veniți să vedeți cum trăiește, vai de capul lui, fără lumină în casă, fără căldură, cu pereții mucegăiți, în mizerie! Mie mi-e milă de el, de aia am sunat! Numai să intrați în casa lui, că vă îngroziți! Feciorul lui e în Anglia, și pe el (Valerică -n.r.) îl coordonează nepoata… Dar nu se interesează nimeni de el! Veniți și filmați, pozați, să vedeți dacă astea sunt condiții de trăit!”, ne-a comunicat vecina respectivă.
    Ok. Zis și făcut! Și, după trei, patru ore de la primul apel, timp în care femeia a mai sunat de câteva ori la redacție, și pe fix și pe mobil, am ajuns la fața locului. Adică în fața ușii lui nea Valerică, ce era plecat în vizită la vecina cu pricina, împreună cu care a și apărut în câteva minute și pe care cu mare greutate am convins-o că nu este nevoie să îndeplinească rolul de purtătoare de cuvânt a omului! „Mă duc acasă, vă las!”, a spus într-un final femeia pentru ca apoi, discuția cu nea Valerică să releve faptul că el, personal, nu vrea nimic altceva decât… sănătate!

„Nu știu cum am ajuns la cămin”

    Nea Valerică a povestit că nici acum nu știe cum a ajuns la Căminul din Focșani. Spune că este divorțat din 2005 „din motive pe care nu pot să vi le spun”, că are doi copii, o fată în Italia și un băiat plecat la muncă în Anglia – „băiatul mă caută, fata nu”, și o pensie de 670 de lei după o viață de muncă. „Am lucrat șofer la ISEH, apoi, când s-a închis fabrica, am lucrat șofer la armată. După aia am fost șofer la Muzeul de Istorie. Și după aia am plecat în Italia, dar m-am întors. Dar la cămin nu știu cum am ajuns… Știu că am ieșit într-o seară în fața blocului ca să fumez o țigară și după aia, nu mai știu nimic. Nu știu ce am pățit, am fost bolnav, dar eu nu știu ce s-a întâmplat cu mine. M-am trezit după trei luni de zile direct în azil!”, spune nea Valerică. Afirmă că nimeni nu i-a explicat clar ce s-a întâmplat, „nepoata care m-a îngrijit spunea că am avut trei coaste rupte, bazinul fracturat, dar eu nu mai știu nimic. Știu numai că am stat un an în azil. Și nu mi-a mai plăcut să stau acolo, că stăteam în cameră cu unul care era prea bolnav, și nici să mă schimb în altă cameră nu am avut unde, că și ceilalți erau și mai bolnavi. Așa că am zis că dacă e să mor, măcar să mor pe perna mea…”, a mai spus bărbatul.
    Garsoniera lui povestește ea însăși despre faptul că este om ca toți oamenii, odată gospodar, cu dulapurile pline de haine rânduite frumos, pe umeraș, cu vitrinele prăfuite prin geamul cărora se văd bibelouri de modă veche, cu bucătăria utilată cu tot ce-i trebuie oricui într-o bucătărie și cu o baie curată, în care omul a depozitat multe bidoane cu apă. Atâta doar că e dezordine și aer închis, cu iz de mucegai, ca într-o casă părăsită și de prea mult timp neaerisită. Iar nea Valerică, așa cum stătea pe patul lui fără așternuturi îmbrăcate în vreo lenjerie, cu paltonul pe el, cu geamantanul cu care s-a întors de la cămin încă nedesfăcut și cu actele toate puse la păstrare în pungi, părea stingher în propria casă. Părea dezorientat! Și mai părea că nu înțelege de ce l-am vizitat! „De ce ne-ați chemat? Aveți nevoie de ajutor? Aveți nevoie de ceva?”, l-am întrebat, cu gândul că poate nu îndrăznește să exprime prin viu grai vreun necaz pe care-l are. „Nu, nu am nevoie de nimic. Doar de sănătate!”, ne-a spus. „N-am căldură și nici lumină. N-am pus până acum că m-a împiedicat puterea financiară. Dar o să îmi pun. Că eu vreau să stau aici, acasă”, a zis, hotărât.

A plecat din cămin deși a fost rugat să rămână!

    Cum vecina Dorina ne-a pus în mână, de cum ne-a văzut, o hârtie pe care a scris numerele de telefon ale nepoatei lui nea Valerică, cea despre care ne-a dat de înțeles că ar fi cauza situației actuale a bărbatului, am pus mâna pe telefon și am contactat-o. Și de abia atunci povestea sexagenarului s-a întregit, căpătând o cu totul altă turnură. Acesta nu ar fi fost nici părăsit, nici răpus de sărăcie, ci se pare că de unele vicii de care nu se poate debarasa și cu care nu mai pot lupta nici copiii lui, nici nepoata. „Unchiul meu e divorțat de vreo 15 ani. Are copiii plecați în afară și o vreme au fost certați, pentru că el le vorbește foarte urât. Totuși, băiatul lui, adică verișorul meu, l-a ajutat să-și cumpere garsoniera în care stă acum. Apoi a plecat în Anglia, dar i-a trimis mereu bani. Acum trei ani, când a văzut că toți banii îi dă pe băutură, a hotărât să nu-i mai trimită lui și mi i-a trimis mie, ca din ei să-i plătesc facturile, că el nu plătea nimic, și să-i cumpăr ce avea nevoie. Vecina asta era de atunci prietenă cu unchiul meu (Valerică- n.r.) și acum vreo doi ani, când a văzut că nu mai primește el banii și că îi primesc eu, s-a enervat și m-a amenințat. De atunci a început să mă facă de tot râsul! Ea nu are nicio legătură de rudenie cu unchiul meu sau cu noi, nu înțeleg de ce se bagă mereu! Cred că și ea a avut aportul ei de a ieșit unchiu din cămin, că am auzit că a aflat unde este și l-a vizitat!”, a povestit nepoata.
    Femeia a explicat că anul trecut, la sfârșitul lunii februarie, nea Valerică, despre care spune că este iubitorul lui Bachus și obișnuiește să își petreacă timpul pe lângă un magazin din zonă, a fost bătut crunt, nu se știe de către cine. „M-au anunțat niște vecini, l-am găsit în casă ud de urină, vânăt tot, într-o stare de nedescris. L-am dus imediat la spital, a avut trei coaste rupte și fractură de bazin. Nu mai putea merge. După o vreme l-au externat, mi l-au dat mie acasă. L-am anunțat pe băiatul lui, care a venit în țară imediat, în ziua aia, și am făcut demersuri să-l internăm la Căminul din Focșani. El a făcut debranșările de la căldură și curent, ca să nu mai fie cheltuieli, de vreme ce tatăl lui era la cămin. Îmi trimitea mie bani, câte 200 – 250 de lire pe lună ca să plătesc acolo, la Cămin, și să-i cumpăr ce mai avea nevoie. Acum, când a hotărât să plece, ne-am rugat de el și eu, și văru-meu și doamna director de acolo, și personalul să nu plece. I-am spus că acasă n-are curent, nici căldură, dar n-a vrut să rămână în cămin! Atunci, și eu, dar și băiatul lui i-am spus că dacă pleacă, pe noi să nu ne mai caute! Toată lumea l-a ajutat, dar el tot nu înțelege! Unchiul le are cu șprițul și cred că de asta a vrut să plece, că acolo la cămin nu putea bea… Din cauza băuturii a fost internat de câteva ori și pe la psihiatrie. Că după ce bea are halucinații, începe să vadă hoți prin șifonier, așa îmi zicea… E foarte dușmănos când bea… Chiar și lenjeria nouă pe care i-am dus-o, s-o aibă acolo, la cămin, a vândut-o ca să aibă bani de băutură, și când l-am întrebat a zis că i-a fost furată! Eu nu mai am cum să-l ajut, nu mai am ce să-i mai fac. Era foarte bine acolo la cămin, dar dacă a plecat, eu nu mai am ce-i face!”, a spus nepoata. 
Totodată, ea a explicat că din pricina faptului că unii colegi de pahar l-ar fi prostit pe nea Valerică să facă abonamente la telefon, cu contractul lui de casă, băiatul a fost nevoit să i-l ia. „Aproape 3000 de lei i-a venit lui văru-meu de plată pe abonamentele altora. Așa că, să nu se mai trezească cu cine știe ce datorii, i-a luat contractul, ce era să facă?!”, a explicat nepoata lui nea Valerică.

„Noi i-am explicat că e mai bine să rămână, dar a hotărât să plece”

    Contactată de reporterii noștri, Anca Lărgeanu, directorul Căminului pentru persoane vârstnice Focșani, a declarat că nea Valerică nu a ținut cont de absolut niciun sfat și, cum orice om considerat în totalitatea facultăților mentale poate hotărî pentru el, bărbatul a decis să plece. „Domnul Valerică a fost internat de băiatul lui, anul trecut, după ce a fost agresat la un bar. La noi a venit cu fracturi, cu probleme grave, a stat cu pamperși o perioadă. Apoi, băiatul a plecat, dar a trimis bani, iar nepoata s-a îngrijit mereu de el. Și de la serviciul social i-au explicat unde se duce, că în garsonieră nu mai sunt condiții, că nu are curent și căldură, dar el nu a mai vrut deloc să stea”, a spus Anca Lărgeanu.
    Acum, ce va face nea Valerică, numai el poate știi. Pare împăcat cu viața lui, mulțumit că stă din nou în garsonieră. Cea care pare că a rămas nemulțumită este, însă, vecina Dorina care, de asemenea, numai ea poate știi de ce… A tot sunat la redacție să ne ia la rost, să ne ceară socoteală de ce nu am vorbit cu nepoata. „M-a sunat și pe mine din oră în oră, mă sună până rămân fără baterie la telefon! Asta e hărțuire, și cred că am să iau măsuri în privința asta, pentru că nu mai pot! Nu are nicio legătură de rudenie cu unchiu sau cu noi, dar mă terorizează cu telefoanele! Și nu mai pot! Eu am făcut numai bine pentru unchiu, am avut grijă de el, ca și vărul meu. Dacă n-a înțeles și o ascultă pe vecină mai bine decât pe noi, nu mai avem ce-i face! Bine cu forța nu poți face nimănui”, a concluzionat nepoata.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

You cannot copy content of this page

× Ai o stire interesanta?