Suprafața planetei Marte s-a schimbat foarte mult în ultimele peste 3 miliarde de ani sub influența ploilor sau zăpezilor care au săpat canioane și văi concomitent cu formarea celei mai mari structuri vulcanice din sistemul nostru solar, Tharsis, conform unui nou studiu publicat în ultimul număr al revistei Nature, transmite SPACE.com. Explicarea modului în care s-a modificat suprafața marțiană de-a lungul timpului este foarte importantă pentru a înțelege prezentul acestei planete, cum ar fi existența vastelor depozite de gheață subterană la mare distanță față de polii Planetei Roșii.
Tharsis, o structură vulcanică de dimensiunile unui continent, se află în emisfera vestică a planetei, în apropiere de ecuator, și are altitudinea de 12 kilometri și o întindere de 5.000 de kilometri, având în componență vulcani cu adevărat spectaculoși, dintre care unii de 100 de ori mai mari decât vulcanii tereștri. Studii anterioare ajungeau la concluzia că Tharsis a început să se formeze în urmă cu peste 3,7 miliarde de ani, în cursul perioadei denumite Noachian. Conform altor studii mai vechi, masa enormă a acestei structuri, de aproximativ un miliard de miliarde de tone (1/70 din masa Lunii), a fost suficientă pentru a împinge straturi din adâncul Planetei Roșii la suprafață, un fenomen care a provocat și inversarea polilor acestei planete.
Formarea acestei megastructuri vulcanice a influențat litosfera marțiană. „În sfârșit înțelegem de ce râurile de pe Marte s-au format în locurile în care am descoperit albiile lor secate”, a comentat coordonatorul acestui studiu, Sylvain Bouley, planetolog la Universitatea Paris-Sud din Orsay, Franța. „Dacă un astfel de fenomen s-ar produce acum, pe Pământ, Parisul ar ajunge undeva la cercul polar. Am avea aurore boreale în Franța și am face vin în Sudan”, a adăugat el.
Conform unor studii anterioare, formarea lui Tharsis ar fi modificat suprafața marțiană, determinând direcția de formare’ a rețelelor de văi și depresiuni de la suprafața acestei planete. Oamenii de știință au efectuat o serie de simulări computerizate pentru a vedea cum a arătat suprafața lui Marte înainte de aceste schimbări majore, în cursul formării megastructurii vulcanice Tharsis și au ajuns la concluzia că apariția lui Tharsis nu explică direcțiile de formare ale acestor rețele de depresiuni.
Aceste rețele de văi s-au format într-o bandă care înconjoară planeta Marte, fiind înclinată în raport cu ecuatorul marțian. Cercetătorii au sugerat că acest cerc depresionar a fost inițial paralel cu ecuatorul, la sud de acesta. Modelele computerizate au indicat că abundența ploilor sau a căderilor de zăpadă în zonele „tropicale” ale Planetei Roșii au dus la formarea unor cursuri de apă îndreptate spre sud, aproape paralele unele cu altele, săpând aceste văi și canioane pe Marte în timpul în care se forma și megastructura vulcanică Tharsis. Ulterior, odată cu inversarea polilor marțieni, poziția acestei bande de rețele de canioane și depresiuni s-a modificat, devenind înclinată față de ecuatorul actual al Planetei Roșii.
Noul studiu ajunge la concluzia că aceste rețele de depresiuni s-au format în aproximativ același timp cu Tharsis, și nu după formarea megastructurii vulcanice, așa cum au propus studiile anterioare. La rândul său, această concluzie sugerează că, în trecutul îndepărtat al planetei Marte, atmosfera sa era rece și mult mai densă decât în prezent, putând duce la ninsori care pot explica de ce Marte dispune de vaste depozite subterane de gheață la o distanță mare față de poli.
