Gulia, una dintre legumele vitalizante ale primăverii, pe lângă proprietățile alimentare, prezintă și numeroase calități terapeutice. Este o legumă din familia Cruciferelor (Brassica oleraceae var. gongylodes), care prezintă mai multe varietăți, cele mai cunoscute fiind varza și conopida. Deși pare a fi o rădăcinoasă care crește în pământ, gulia se dezvoltă la suprafața solului. Aceste legume sunt plante ierboase, care cresc doar cultivate, de la ele consumându-se partea îngroșată a tulpinii, care este cărnoasă și globuloasă (coletul), precum și frunzele.
Originea guliei se află în nord-vestul Europei. Prima înregistrare datează din secolul al XVI-lea. Pe lângă Europa, America de Nord și părți temperate din Asia, ea este cultivată în Asia subtropicală, de exemplu în India, China și nordul Vietnamului, potrivit menționărilor de pe database.prota.org. Părțile comestibile ale guliilor cu o perioadă de vegetație mai mică de 90 de zile (soiuri extra-timpurii) și ale celor cu o perioadă vegetativă de 90-130 zile (soiuri timpurii) sunt numite în mod curent gulioare, în timp ce acelea cu o perioadă de vegetație mai mare de 130 zile sunt numite gulii. După culoare, se cultivă soiuri de gulii și gulioare albe, respectiv albastre.
Aceste legume prezintă o sursă excelentă de Vitamina C, Vitaminele A, E, B, K; de minerale precum fosforul, fierul, zincul, potasiul, magneziul, calciul și cuprul; de acid folic, luteină, dar și fibre dietetice. Gulia conține apă în proporție de peste 90%. Glucozinolatul determină aroma caracteristică și gustul, cunoscut ca având activitate anticarcinogenică.
Gulia poate fi consumată crudă sau gătită, asemănându-se la gust cu varza și conopida, având o aromă dulce cu ușoare nuanțe înțepătoare, o caracteristică dată de uleiurile eterice. Cele mici pot fi gătite întregi cu tot cu coajă. Gulia aduce o aromă specială unor ciorbe, iar gulia murată este considerată o delicatesă. Se conservă la frigider, rezistând una-două săptămâni. Frunzele pot fi și ele consumate, dar se conservă separat și rezistă doar câteva zile. Preparatele din gulie pregătite termic au o valoare nutritivă și terapeutică relativ scăzută. Dintre formele prelucrate termic, cele mai sănătoase sunt supele de gulie. Consumul de gulie reglează nivelul glucozei în sânge, fiind deci o legumă indicată spre a fi consumată și de către diabetici. Are proprietăți excepționale și poate fi folosită în prevenirea sau ameliorarea diferitelor boli, ca, de exemplu, durerile musculare, anemia, cefaleea, infecțiile intestinale.
Gulia este o bună sursă de fosfor mineral, care are un rol esențial în formarea și menținerea sănătății oaselor și a dinților, contribuind astfel la creșterea și regenerarea țesuturilor și ajutând la menținerea Ph-ului sângelui. Copiilor în creștere sau celor suferind de rahitism li se recomandă să consume suc proaspăt de gulii. Având proprietăți tonice și mineralizante, sucul de gulii, în combinație cu sucul de morcov sau țelină, este excelent pentru întărirea sistemului osos. Datorită conținutului caloric scăzut, gulia este indicată în dietele de menținere a siluetei sau în curele de slăbire.
Sucul de gulii este, de asemenea, eficient pentru combaterea contracțiilor musculare și atenuarea durerilor cauzate de acestea. Consumul zilnic, la micul dejun, a câte unui pahar cu suc de gulii poate fi un remediu în cazul cârceilor. Studiile efectuate la sfârșitul secolului al XX-lea au arătat că un consum regulat de legume din familia cruciferelor, din care fac parte gulia, varza, varza de Bruxelles, conopida, broccoli, contribuie la prevenirea unor tipuri de cancer. Bogate în vitamine și minerale, acestea activează metabolismul celular, fortifică sistemul imunitar și își aduc contribuția în prevenirea tumorilor.
Consumarea acestor legume facilitează eliminarea apei din organism, ajută la vindecarea infecțiilor virale, în bronșite, tuse, angine. Gulia ajută organismul să se detoxifice, stimulând arderile și ajutând rinichii să elimine acidul uric. Mai ales prin conținutul vitaminelor din complexul B, precum niacina, piridoxina (B6), tiamina (B1), acidul pantotenic (B5), consumul guliei este important pentru o bună funcționare și activitate a sistemului nervos și a celui circulator. De asemenea, cantitatea semnificativă de potasiu, alături de enzimele care conferă energie corpului, ajută la o bună funcționare a sistemului nervos, a mușchilor și a creierului. Potasiul reduce și riscul apariției bolilor cardiace.
Frunzele soiurilor de gulie, prin conținutul ridicat de fibre, enzime, vitamine și cupru, consumate proaspete, refac digestia, reglează glicemia, încetinesc procesele de îmbătrânire, combat oboseala și neutralizează hiperaciditatea gastrică. Aplicată extern, gulia este un remediu eficient în tratarea degerăturilor. Sub formă de supă sau decoct, ea prezintă proprietăți antidiareice. Este benefică în afecțiuni respiratorii. Siropul de gulie este indicat în tratarea tusei, a bronșitei sau a anginei.
Din cauza conținutului de glicosinolați, substanțe care inhibă captarea iodului de tiroidă, consumul guliei este nerecomandat persoanelor cu probleme tiroidiene.
ÎNAINTE DE A PUNE ÎN APLICARE SFATURILE NOASTRE, CONSULTAÅ¢I MEDICUL
