Fundația „Cartea Călătoare” din Focșani a fost, anul acesta, singura fundație din România selectată ca și câștigătoare a programului „Western Union # ChainofBetters: România”, și drept urmare a primit 2000 de euro cu care să ajute la rîndul ei membrii unei comunități, potrivit nevoilor acesteia. Banii au fost folosiți pentru achiziționarea a patru laptopuri pe care Fundația „Cartea Călătoare” le-a dăruit Școlii gimnaziale speciale „Maria Montessori” pe lângă care funcționează Centrul de zi „Norocel” din Bacău. „Ne-am hotărât să facem donația către această școală cu care de altfel am colaborat – le-am făcut manuale în format Daisy și Braille, pentru că anul viitor va avea loc un eveniment important pentru această școală: trei copii nevăzători vor ieși din școala specială și vor intra în școala de masă, în clasa a cincea. Ne-am decis să le donăm aceste laptopuri pentru că în școala obișnuită nu vor mai putea folosi mașinile de scris în Braille, care sunt foarte zgomotoase. Laptopurile sunt dotate cu sinteză vocală, au tot ce le trebuie și până începe anul școlar viitor, vor avea timp să învețe să lucreze cu ele și le vor folosi foarte mult la școală”, a declarat Mircea Bucur, președintele Fundației „Cartea Călătoare” Focșani.
Activitatea copiilor din acest centru și a celor care se străduiesc de ani de zile să-i pregătească pentru o viață normală, precum și donația Fundației focșănene către ei a fost surprinsă în filmulețul ce poate fi văzut pe https://www.youtube.com/watch?v=l_MWj6Er_RA, care a depășit deja 1,4 milioane de vizualizări!
O zi printre copii cu mintea brici, ce văd cu inima!
O explozie de bucurie, talent dar și emoție, profesori dedicați și părinți mândri de copiii lor, asta am văzut la vizita pe care am făcut-o la Centrul de zi „Norocel”, împreună cu Mircea Bucur, președintele Fundației „Cartea Călătoare” și Gabriela Tatu din cadrul organizației. De abia așteptam să-i cunosc pe acești copii, să-i văd, să-i strâng în brațe, să îi ascult și să mă bucur de reacțiile lor la auzul poveștilor și manualelor școlare pe care le-am citit ani la rând pentru ei, în studioul de înregistrări al Fundației, din sediul Bibliotecii pentru copii din Focșani, cărți prelucrate apoi de colegele din organizație, în format audio-Daisy. Profesorul lor psihopedagog, inimoasa Daniela Burghelea, și ea nevăzătoare, mi-a mărturisit cât de mult au dorit și ei să mă cunoască, ba mi-au trimis, cu prilejul Festivalului de Film pentru Nevăzători chiar și o scrisoare scrisă în Braille prin care își exprimau această dorință! Așa că n-am scăpat prilejul și am mers la serbarea lor de Crăciun, moment în care le-au fost dăruite și cele patru laptopuri. „Am o rugăminte la tine”, mi-a spus Daniela Burghelea, înainte de a intra în clădirea în care funcționează centrul. „Te rog să nu vorbești nimic, fiindcă se prind imediat că ai venit! Îți cunosc vocea și te recunosc imediat! Vreau să fi pentru ei o surpriză pe care am să o anunț la momentul potrivit!”, m-a rugat ea, sporindu-mi substanțial emoțiile. Așa că fără să scot niciun sunet, am intrat pe holul centrului, acolo unde, de-o parte și de alta, pe pereți și pe etajere sunt expuse toate obiectele, desenele și picturile realizate de mânuțele lor pricepute. Zumzetul din sală mi-a dat de înțeles că este lume multă prezentă la acest eveniment important, cu atât mai important cu cât Moș Crăciun își anunțase prezența!
Părinții, așezați pe scaune și cu telefoanele sau aparatele de fotografiat pregătite își urmăreau copiii despre care, dacă n-am fi știut dinainte că sunt fără vedere, n-am fi bănuit asta nicio clipă! Obișnuiți cu spațiul în care petrec zilnic, de opt ani încoace, câteva ore după școală, ei se zbenguiau, glumeau și râdeau în jurul brăduțului împodobit, în așteptarea începerii serbării. Și când semnalul a fost dat, fiecare și-a luat locul dinainte stabilit. Rând pe rând, și-au demonstrat cu o dezinvoltură de invidiat talentul recitând, cântând, colindând, ba chiar jucând remarcabil o scenetă realizată după povestirea „Fetița cu chibrituri” în care protagonsita a fost Corina, o fetiță de 11 ani care împreună cu alți doi colegi de aceeași vârstă vor intra anul viitor, în clasa a cincea la o școală de masă, și care a demonstrat un real talent actoricesc! Nu s-au lăsat mai prejos nici Fernando, Radu, Anamaria, Oana, Andreea, Mihaela, Cristina, Leonard, Tudor, Diana, Alina, Alex, Ștefania și Alice care, după ce le-am citit pe viu o scurtă povestire și s-au prins că sunt realmente alături de ei, nu s-au lăsat până când nu mi-au deslușit înfățișarea pipăindu-mă cu mânuțele, și până când nu le-am rostit tot ce mă îndemnau să rostesc, ca să se convingă că sunt chiar eu, purtătoarea vocii de pe CD-urile cu manuale și povești! Și vă spun, în mijlocul acelor copii, am primit cel mai prețios dar de Crăciun: bucuria și afecțiunea lor!
„Am început cu patru copii”
Daniela Burghelea, profesor de psihopedagogie specială la Centrul de zi „Norocel”, a povestit că acesta a fost înființat acum opt ani din inițiativa psihologului Adriana Roșu, care a observat cât de necesare le sunt copiilor nevăzători serviciile oferite aici. „Lucram la Școala specială de la Târgu Frumos acum opt ani când Adriana Roșu m-a sunat și m-a întrebat dacă nu vreau să lucrez la acest centru din Bacău. Mi-a spus că dorește să facă o grupă de grădiniță, i-am explicat că și eu sunt nevăzătoare dar m-a asigurat că nu voi fi singură. Și așa este, suntem patru care lucrăm cu acești copii. Și uite câți ani au trecut de atunci, și am făcut lucruri frumoase împreună! Am pornit cu doar patru copii, acum avem 17! Sunt copii nevăzători, unii dintre ei au și alte deficiențe, dar lucrăm cu ei și i-am format astfel încât să deprindă abilități de autonomie personală”, a spus Daniela Burghelea. Ea a explicat că până la ora 13.00, copiii urmează cursurile școlii speciale după care vin la centrul ce funcționează chiar în clădirea școlii, unde fac temele pentru acasă, diverse activități extrașcolare cum ar fi orientare, dezvoltarea motricității, citit, activități culinare etc., toate cu scopul deprinderii abilităților care să le permită autonomia personală. Iar rezultatele se văd cu ochiul liber! „Lumea trebuie să renunțe la mentalitatea că dacă ești nevăzător ești și retardat, nu e adevărat, și asta se poate vedea din realizările atâtor nevăzători! Totul ține de educație! Oamenii normali sunt oamenii care se simt normali! Indiferent câte obstacole întâlnim în viață, important este să le depășim cu fruntea sus și zâmbetul pe buze, iar obstacole întâlnesc și văzătorii și nevăzătorii! Iată că trei dintre copiii noștri, și anume Corina, Fernando și Ștefania, cu care am lucrat încă de la înființarea centrului, au reușit să evolueze astfel încât la anul vor merge în clasa a V-a la școala de masă, alături de copii văzători. Laptopurile donate de Fundația Cartea Călătoare le sunt de un real folos și mulțumim din suflet!”, a mai spus Daniela Burghelea. Ea a dorit să atenționeze asupra faptului că încă mai sunt copii nevăzători în județul Bacău, așa cum sunt de altfel și în Vrancea, pe care părinții nu-i lasă la școală, fie pentru ca să nu piardă banii încasați pentru îngrijirea lor, fie pentru că le e rușine de deficiența copilului lor, fie pentru că sunt prea protectori. „Toți părinții copiilor nevăzători trebuie să înțeleagă că aceștia trebuie dați la școală! Altfel, copiii rămân dependenți și nu vor putea avea niciun viitor. Părinții uită că nu vor trăi veșnic”, a spus Daniela Burghelea.
Nicio școală pentru nevăzători în Vrancea, deși prima din țară a funcționat la Focșani!
Am plecat din Centrul „Norocel” din Bacău cu sufletele pline de bucuria copiilor și de admirația pentru profesorii lor! Dar și cu regretul că la noi, în Vrancea, nu funcționează nicio grădiniță, școală sau centru pentru micuții nevăzători deși copii cu astfel de deficiență sunt… Și asta cu atât mai grav, chiar rușinos, cu cât, în 1901, Focșaniul se putea mândri ca fiind orașul în care se înființa prima școală din România, destinată copiilor orbi.
Despre acest lucru, în Monitorul de Vrancea s-a publicat un amplu reportaj, pe care îl puteți reciti accesând: http://www.monitorulvn.ro/articole/prima-scoala-de-nevazatori-din-ara-a-func-ionat-la-focsani_2_127435.html.
Acea școală a fost înființată acolo unde este actualmente Școala „Elena Doamna” și a început să funcționeze cu doar trei elevi. Primele cărți Braille de care s-a servit școala de orbi din Focșani – manualele pentru clasa I și în parte, cele de clasa a II-a – au fost tipărite la Paris, la Institutul surorilor oarbe. Celelalte manuale de care a mai avut nevoie prima școală românească pentru orbi au fost transcrise cu mâna, de elevi. Data de 1 octombrie 1901, când a fost deschisă la Focșani prima școală pentru orbi, poate fi considerată data oficializării alfabetului Braille în România.
O astfel de școală destinată copiilor nevăzători este de mare necesitate și în Vrancea, astfel încât aceștia să nu mai fie împiedicați să se dezvolte ca orice alți copii normali, așa cum tot cotidianul nostru a semnalat în articolul pe care-l puteți reciti accesând: http://www.monitorulvn.ro/articole/copiii-orbi-impiedica-i-sa-mearga-la-scoala_2_118332.html
