În satele de pe Valea Râmnicului, Crăciunul este una dintre sărbătorile cele mai bogate în datini și obiceiuri, ca în toată România, de altfel. Cuvântul „colind” sau „colindă” provine din latinescul „Calendae” nume ce se dădea vechilor sărbători păgâne de Anul Nou când era obiceiul să se facă urări de belșug și fericire pentru noul an ce începea. Obiceiul colindelor este preluat de la romani care sărbătoreau „Nașterea Soarelui” deoarece în această perioadă a iernii soarele atinge punctul său cel mai jos în emisfera sudică, începând apoi, asemenea unei ridicări, o mișcare treptată spre nord. Românescul „colindă” nu vine direct din latinescul „Calendae”, ci prin intermediul cuvântului bulgar „koleda”. Majoritatea colindelor au proveniență laică.
Colindatul este obiceiul cel mai bine păstrat. Cu colindatul umblă copiii, flăcăii, iar în unele sate chiar și bărbații însurați. Bucuria colindului este nemărginită. De cum se lasă seara, copiii se adună și pornesc colinda. Chiar dacă ninge sau este ger de crapă pietrele, micuții se adună în cete și pornesc pe ulițele satului ca să vestească Nașterea Mântuitorului.
Profesorul Sorin Pantelimon de la Jitia, care a cercetat acest obicei, scrie pe blogul său: „Crăciunul îl sărbătorim în perioada solstițiului de iarnă, pentru că atunci avem cea mai lungă noapte din an. În mentalitatea populară există această idee a luptei dintre lumină și întuneric, luptă ce se încheie odată cu solstițiul de iarnă. Lumina, pe care omul ca ființă solară o iubește, iese învingătoare. De aici provine legătura cu creația, cu noul, cu Anul Nou, cu noul născut. Iisus, ca personaj religios, încorporează toate aceste elemente precreștine. Crăciun este reprezentat ca un bătrân, reprezentând Anul cel Vechi. Sărbătorile de iarnă reprezintă un moment de trecere, încheiere de an, dar și sfârșit de ciclu agricol. Ele sunt pline de spiritualitate, mister, simboluri și bucurie. Peste toate acestea, datinile vin să împodobească sărbătorile. Colindul, este un obicei popular străvechi care vestește nașterea Pruncului Iisus, ce se desfășoară în seara de Ajun a Crăciunului. Cântecele tradiționale intonate de cetele de colindători din Jitia și Vintileasca, sunt în mare parte asemănătoare cu cele ce se cântă pe tot cuprinsul țării: „Maria se preumbla”, „Sus boieri nu mai dormiți”, „Florile dalbe, flori de măr”, „Lerui ler”. Cetele de colindători copii sunt compuse de la două la șase persoane și primesc în schimbul urărilor de la gazdele care îi ascultă, daruri în bani sau în natură: mere, nuci, covrigi, colaci etc. Se spune că persoanele care nu primesc colindătorii sau nu oferă daruri acestora, vor avea parte de un an nefericit. Colindul este considerat în această zonă un ritual sfânt. Copiii colindători sunt investiți cu puterea sacră de a vesti Nașterea Domnului, de a-l aduce pe Noul Născut în casa omului. Gospodarul care îi primește pe colindători devine «gazda lui Cristos»”.
Nerejenii păstrează tradiția de sute de ani
Åži la Nereju, pe Valea Zăbalei, cete de colindători colindă casele gospodarilor de dimineață până noaptea târziu. Atât copiii cât și adulții pornesc la colindat în cete și primesc în schimb bani sau alte bunuri. „Eu merg cu colindul. Pentru mine este o tradiție din moși strămoși pe care am apucat-o de la bătrâni. Primii care se duc cu colindul sunt copiii și pornesc de dimineață. Seara, umblăm noi cei mai bătrâni. Ne strângem mai mulți și mergem de la o casă la alta. Avem mai multe colinde pe care le spunem la gospodari. Eu merg mai mult cu plugușorul ce-i drept”, a spus Ion Stănică, de 72 de ani, de la Nereju, membru în Ansamblul Chipărușul.
De cele mai multe ori, la Nereju se cântă colindul Nașterii Domnului, specific acestei zone de munte a județului Vrancea. „Obiceiurile noastre sunt cele din străbuni: colinde, plugușor, sorcovă, Chipărușul. Prima sărbătoare de iarnă cu care noi începem este Nașterea Domnului – Crăciunul, apoi cu plugușorul, de bobotează, de Sfântul Ion. La noi cu colindul se pleacă pe 24 decembrie, în Ajunul Crăciunului de dimineață și se umblă până noaptea târziu. La Nereju avem colindul Nașterii Domnului: «Azi Ajunul/ Mâni Crăciunul/Florile Dalbe/» acesta este începutul colindului. Mai mult colindă copiii, dar și adulții mai târziu în noapte merg și ei. Se merge în cete de la cel puțin patru – cinci inși și se merge de la o casă la alta. În vremurile de azi se face o cinste, o țuică, un vin, alții care vor, mai dau și un ban acolo, dar mai mult așa… La noi colindele sunt de sute de ani, așa le-am moștenit și noi, dacă noi suntem în vârstă vă dați seama că le-am prins de când erau copii și erau la fel. Eu merg cu colindul, mai ales că sunt și la formația artistică”, a spus Gheorghe Popa din Nereju, membru și el al Ansamblul Chipărușul.
