Săptămâna aceasta, ținta rubricii „Monitorul vine pe strada ta” a fost strada Ana Ipătescu. Această stradă începe imediat după Colegiul Național „Alexandru Ioan Cuza” și unește străzile Cuza Vodă și Mare a Unirii.
Mașini parcate pe trotuare
Încă de la început am observat că strada e una circulată și aglomerată. Pe trotuarul de lângă Colegiul Național „Alexandru Ioan Cuza”, mașinile sunt parcate una după alta, jumătate pe drum și jumătate pe trotuar. Ieri a fost o zi ploioasă și plină de…umbrele. Mai mari, mai mici, mai colorate sau mai sobre. Pentru doi pietoni era mic și spațiul de pe un trotuar liber, în cazul în care se intersectau, dar pe jumătate din trotuar era imposibil să treacă două persoane, fiecare cu câte o umbrelă deasupra capului. Așa că cineva trebuia să renunțe la umbrelă sau să se strecoare între mașini și să-și aștepte rândul. Văzând la un moment dat că nu reușesc să trec și eu, am ales să înaintez pe stradă pentru a evita aglomerație de pe trotuar. Norocul meu a fost că prin zonă, canalizarea era în regulă și mașinile care veneau din sens opus (strada este una cu sens unic, dinspre Mare a Unirii) nu mi-au făcut nicio „bucurie”.
Pe partea dreaptă sunt câteva locuri de parcare, dar sunt destinate probabil clienților și personalului pub-ului. Dincolo de un gard verde de fier, în curtea CNAIC, e liniște. Câțiva elevi fug sub umbrele și țopăie să ocolească bălțile din cale și să ajungă uscați în incinta clădirii. O rămășiță butucănoasă a ceea ce a fost cândva un copac zdravăn și înalt se observă dincolo de un gard, lângă un atelier unde se repară încălțămintea, gențile, hainele de piele. În fața respectivului atelier, o plăcuță metalică, care după aspect pare că are ceva ani buni în spate, este „fixată” cu o dală pe trotuar. Aici nu e nici o mașină parcată, nici pe și nici lângă trotuar, însă la trei-patru metri începe un alt șir de autoturisme staționate sau oprite.
Clădiri vechi și noi
Pe de o parte și de alta a străzii sunt clădiri vechi, peste care timpul a trecut nemilos, dar și altele renovate sau ridicate de la zero, care se disting cu ușurință. O construcție galbenă pe dreapta și alta verde pe stânga îți fură privirea și dau o notă veselă zonei, într-o zi ploioasă și mohorâtă. Trecătorii își poartă umbrelele deasupra capului și privirea în jos, ca și cum nimic în jur nu ar conta, văzându-și doar de lungul bocancilor și cizmelor proprii.
La stânga se face strada Maior Gheorghe Sava, iar puțin mai înainte, dar pe dreapta, este o fundătură, unde sunt construite case. Aici, trotuarele sunt…și nu prea. Înguste și în stare destul de rea, sunt folosite mai mult de șoferi, pentru a-și parca mașinile, decât de pietoni, care par să prefere strada. Pe colț, dincolo de un gard roșu de tablă, observ un cort și trei coli de hârtie pe care scrie „Vindem mere” și „Sunați vă rog la sonerie”. Înaintez și mă apropii de capătul străzii. Pe stânga se află un centru de copiere-listare, iar pe dreapta, chiar la capăt de stradă, o benzinărie. Înainte de benzinărie, între pereții galbeni a unei clădiri, învață prichindeii Grădiniței numărul 4.
Ieri, într-o zi de marți cu temperaturi scăzute, ploioasă, strada Ana Ipătescu pare să fi fost ok. Per total, este o stradă curată, asfaltul e în regulă, iar trotuarele sunt din pavele. Persoanele care locuiesc în zonă au în apropiere Grădinița numărul 4, Școala Gimnazială „Ion Basgan”, Colegiul Național „Al. I. Cuza” și Colegiul Tehnic „V. D. Cotea”. La nevoie, și Spitalul Județean este aproape, dar și o clinică pentru analize medicale. De asemenea, pe strada Ana Ipătescu se mai află și o școală de șoferi și un restaurant cu livrări la domiciliu.
Cine a fost Ana Ipătescu?
Ana Ipătescu a fost o eroină a Revoluției din 1848, din Èšara Românească. Născută în București, în mahalaua Olarilor, Ana Ipătescu a participat direct în fruntea mulțimii revoluționare bucureștene, la eliberarea guvernului revoluționar. A decedat la aproximativ 70 de ani, în 1875 și a dorit să fie îngropată la Mănăstirea Pasărea, dar mormântul său nu s-a putut identifica până acum.
