Numai 529 de vrânceni cu handicap figurează în evidențele Direcției pentru Protecția Penrsoanelor Adulte cu Handicap din cadrul DGASPC Vrancea ca având un loc de muncă, potrivit unui raport dat publicității de Ministerul Muncii. Din aceste 529 de persoane, 148 au handicap fizic, 197 handicap somatic, 53 auditiv, 44 vizual, 17 psihic, 62 au handicap asociat, șase au HIV-SIDA, în timp ce o persoană are handicap mintal și o alta este suferindă de o boală rară.
Èšinând cont că în județul nostru erau înregistrați, la finele primului semestru al anului în curs, 17.947 adulți cu handicap, marea majoritate fiind încadrată în gradele accentuat, mediu și ușor, este lesne de constatat că, deși reglementată de lege și încurajată prin tot felul de subvenții și facilități, încadrarea în muncă a persoanelor cu handicap rămâne în continuare o problemă departe de a fi rezolvată. Există încă destui angajatori care privesc acești oameni – care deseori au calificări, ba chiar și facultăți – ca pe o bătaie de cap, care e mai bine să fie ignorată. De cealaltă parte, mai există și în rândul multor persoane cu handicap nu doar teama de a se integra într-o colectivitate ce poate arăta ostilitate, ci și obișnuința de a trăi din indemnizația de handicap.
La nivelul Agenției Județene pentru Ocuparea Forței de Muncă (AJOFM) Vrancea funcționează, din anul 2006, un Centru de sprijin pentru persoanele cu dizabilități, unde aceste persoane sunt consiliate și ajutate, în cazul în care doresc, să își găsească un loc de muncă. Mai mult, în cazul în care se reușește angajarea lor, ei beneficiază și de asistență la locul de muncă, oferită de specialiștii Agenției. Totuși, din 2006 și până în prezent foarte puțini vrânceni cu dizabilități au avut dorința, dar și bucuria de a obține un loc de muncă.
Potrivit celor declarate de Daniela Brihoianu, purtătorul de cuvânt al AJOFM Vrancea, „din anul 2006 și până în prezent, au fost consiliate la acest centru 293 de persoane, au fost angajate 86 și sunt asistate la locul de muncă 28 de persoane. Locurile de muncă ce au fost ocupate au fost în domeniile tâmplărie aluminiu și mase plastice, confecții, confecții metalice, tâmplărie, comerț și operator calculator. Persoanele angajate au dizabilități locomotorii, retard mintal ușor, hipoacuzie și nevăzători”.
Angajatorii preferă să plătească, nu să angajeze
Legea șomajului și cea a promovării și protecției persoanelor cu handicap acordă o serie întreagă de subvenții acelor angajatori care sunt dispuși să treacă peste prejudecăți și să angajeze oameni din această categorie. Astfel, orice persoană cu handicap care dorește să încheie un contract individual de muncă are acces gratuit la evaluare și orientare profesională, indiferent de vârstă, tipul și gradul de handicap. „Persoanele cu handicap pot fi încadrate în muncă conform pregătirii lor profesionale și capacității de muncă, atestate prin certificatul de încadrare în grad de handicap. Autoritățile și instituțiile publice, persoanele juridice, publice sau private, care au cel puțin 50 de angajați, au obligația de a angaja persoane cu handicap într-un procent de cel puțin 4% din numărul total de angajați”, prevede Legea nr. 448.
Totuși, angajatorilor care nu se conformează acestei cerințe, legea le dă o portiță de scăpare care a devenit, în practică, un obicei. Ei scapă de obligativitatea angajărilor dacă: plătesc lunar, către bugetul de stat, o sumă reprezentând 50% din salariul de bază minim brut pe țară înmulțit cu numărul de locuri de muncă în care nu au angajat persoane cu handicap; achiziționează produse sau servicii de la unități protejate autorizate, pe bază de parteneriat, în sumă echivalentă cu suma datorată la bugetul de stat.
Subvenții și facilități
Angajarea persoanelor cu handicap se poate face pe piața liberă a muncii, la domiciliu sau în forme protejate (loc de muncă protejat sau unități protejate autorizate). Legislația prevede că oamenii angajați la domiciliu trebuie să beneficieze, din partea angajatorului, de transportul la și de la domiciliu al materiilor prime și materialelor necesare în activitate, precum și al produselor finite realizate. Persoanele cu handicap angajate în muncă au o serie de drepturi care pare că nu sunt deloc pe placul potențialilor angajatori, precum o perioadă de probă la angajare, plătită, de cel puțin 45 de zile lucrătoare, dar și un preaviz de minim 30 de zile lucrătoare acordat la desfacerea contractului individual de muncă din inițiativa angajatorului, pentru motive neimputabile acestuia. Persoanele cu handicap mai au dreptul la adaptarea rezonabilă a locului de muncă, dreptul de a lucra mai puțin de opt ore pe zi în situația în care are recomandarea comisiei în acest sens, precum și de scutire la plata impozitului pe salariu.
Angajatorii persoanelor cu handicap beneficiază, la rândul lor, de o serie de drepturi printre care: deducerea, la calculul profitului impozabil, a sumelor aferente adaptării locurilor de muncă protejate și achiziționării utilajelor și echipamentelor utilizate în procesul de producție de către persoana cu handicap; deducerea, la calculul profitului impozabil, a cheltuielilor cu transportul persoanelor cu handicap de la domiciliu la locul de muncă, precum și a cheltuielilor cu transportul materiilor prime și al produselor finite la și de la domiciliul persoanei cu handicap, angajată pentru munca la domiciliu; decontarea din bugetul asigurărilor pentru șomaj, a cheltuielilor specifice de pregătire, formare și orientare profesională și de încadrare în muncă a persoanelor cu handicap.
Angajatorii care încadrează în muncă, pe durată nedeterminată, absolvenți din rândul persoanelor cu dizabilități primesc lunar, pentru fiecare absolvent, pe o perioadă de 18 luni: o sumă egală cu valoarea Indicatorului Social de Referință (1 ISR = 500 lei), pentru absolvenții ciclului inferior al liceului sau ai școlilor de arte și meserii; o suma egală cu de 1,2 ori valoarea ISR, pentru absolvenții de învățământ secundar superior sau învățământ postliceal; o sumă egală cu de 1,5 ori valoarea ISR, pentru absolvenții de învățământ superior.
Totodată, angajatorii care în raport cu numărul de angajați nu au obligația de a încadra în muncă persoane cu handicap, dar totuși angajează astfel de oameni pe durată nedeterminată și le mențin raporturile de muncă minim doi ani, primesc lunar, pe o perioadă de 12 luni, pentru fiecare persoană, o sumă egală cu ISR (500 lei). Nu beneficiază de aceste facilități angajatorii care în ultimii doi ani au fost în raporturi de muncă sau de serviciu cu persoanele care le angajează.
