Să fii student nu e deloc ușor. Absolvenții vrânceni de clasa a XII-a care încheie o etapă importantă în formarea lor și se gândesc să o înceapă pe a doua, facultatea, au multe aspecte la care trebuie să mediteze. Există și în Focșani filiale ale unor universități, însă nu știu câți dintre voi vreți să mai petreceți încă trei-patru ani (dacă nu ținem cont de master și nici nu luăm în calcul varianta medicinei, unde anii se dublează) în același oraș, cu posibilități limitate, aceiași oameni, să aibă aceeași rutină ca și până acum. Cei mai mulți se gândesc încă de la începutul liceului la viața de student, la emoțiile descoperirii unui oraș nou, sunt entuziasmați că vor lega prietenii și vor petrece la intensitate maximă fiecare an al studenției…într-o cameră de cămin. Personal, de când am terminat liceul și am luat în calcul facultatea, din toate părțile mi s-a spus același lucru: degeaba ești student dacă nu alegi să stai la cămin, unde se trăiește adevărata studenție.
Bun. Decizi să stai la cămin, chiar dinainte să știi sigur în ce oraș vei merge să studiezi, ca să nu mai spun că nici de facultate nu ești prea sigur. Ce-i drept, ai de unde alege: Galați, Bacău, Iași, București, Brașov sunt unele dintre posibilități, pentru cei care aleg să nu se ducă prea departe de casă, dar și Constanța, Cluj, Timișoara, în cazul în care doriți să evitați pe cât posibil vizitele părinților sau să eliminați din start vizitele săptămânale acasă, zicând:„Nu pot, mamă, e prea lung și obositor drumul…și costisitor.” Din experiența mea cu căminul, dar și cu chiria, ca un sfat: niciodată să nu vă faceți o părere în funcție de pozele de pe net, realitatea poate fi cu totul alta.
Șocul pe care îl au unii dintre studenți când își văd pentru prima dată camera de cămin, se poate transforma într-o amintire urâtă. Eu, cu siguranță, nu voi uita primul meu pas în camera de cămin. Bobocel fiind, timidă și cu speranțe, în Iași, acel moment m-a urmărit în toți cei trei ani de facultate, mai ales că în fiecare an se schimba căminul, în funcție de medie, de facultate. În primul semestru am stat în campusul „Tudor Vladimirescu”, în căminul T2. O cameră mică, de două persoane, unde spațiul dintre paturi era de jumătate de metru, cât să te poți da jos așa cum trebuie. Baia, la comun-fete și băieți, în capătul holului. După renovările din primele două zile, camera arăta decent. Îmi amintesc și acum secundele acelea de nerăbdare care păreau ore, din momentul în care învârteam cheia în ușă să intrăm pentru prima dată în acea încăpere. Când s-a deschis ușa, panică totală: o cameră de un albastru puternic, de amețeai când priveai, linoleumul de pe podea era rupt, un miros greu de mucegai îți inunda nările, oglinda de deasupra chiuvetei era spartă, găuri în pereți. Am respirat adânc, mi-am stăpânit lacrimile și dezamăgirea și am așteptat o minune. După două zile, imaginea s-a schimbat total, însă asta a presupus investiții proprii și deloc mici.
A decis să renunțe în anul respectiv la facultate
Un coleg de-al meu, Florin G., cu care fusesem colegă și-n liceu, prinsese loc în faimosul cămin de băieți din campusul „Târgușor-Copou”, în C4. Nu am cum să uit dezamăgirea lui din primele zile, când căuta în disperare un loc în chirie sau gazdă pentru a pleca de acolo. Recunosc, la el situația nu era atât de neagră precum i se părea, era văruit, aerisit, spațios-pentru o cameră de cinci persoane, nici nu ar fi trebuit să fie altfel. Îmi spunea:”Nu am cum să stau acolo, când începem să ne foim cu toții prin cameră, simți că nu ai aer. Dacă te apropii de geam, simți curent. Nu am un dulap în care să-mi pun lucrurile, e doar o chestie cu uși care ai impresia că pică în curând peste tine. Ca o cireașă de pe tort, am un băiat somnambul, care țipă în somn, mănâncă peste tot pe unde apucă, toate paturile noastre sunt pline de resturi de-ale lui, numai al lui nu, pentru că e prea plin de hainele sale.”
Mi se părea amuzant și râdeam când îmi povestea, dar cu fiecare zi care trecea și-l vedeam mai trist și mai nervos, îmi dădeam seama că nu era de glumit. Într-un final, a plecat din cămin…și de la facultate. Nu-și găsea locul, probabil și primele zile și-au pus amprenta, așa că a decis să renunțe în anul respectiv la facultate. După primul semestru, am renunțat și eu la așa-zisa viață de student din cămin. Mi-am spus că niciodată nu voi mai lua în calcul varianta asta și m-am mutat în chirie, până în anul trei, când am decis să mai dau o șansă căminului. Am tras destul de tare în anul doi pentru punctaj, să fiu sigură că prind loc în campusul „Târgușor-Copou”, în unul dintre cele două cămine care arătau destul de bine-C2/C3. Repartizările s-au făcut și am ajuns în C2, într-o cameră de trei persoane. Din primul moment am știut că e cu totul altceva: baie în cameră, birouri pentru fiecare în parte, dulap la fel, mochetă, jaluzele, termopane, frigider în cameră și bucătărie pe hol, dar spațioasă și curată. Când făceam curățenie, aveam acces la un aspirator, pentru baie primeam lunar saci menajeri și produse de curățat. Ca preț, accesibil- în jur de 250 lei/lună, față de primul cămin, unde prețurile variau, iar eu, studentă în altă universitate, plăteam cu 50 de lei în plus față de restul: 250 lei, 200 lei,150 lei.
Mădălina Daniela, fostă elevă a Liceului Pedagogic „Spiru Haret” din Focșani, a ales să studieze trei ani în Iași, unde a avut parte de două experiențe legate de viața de cămin: „În primul an am stat în C12, deși am avut o medie destul de mare-9.35, pentru că nu am fost informată că ar trebui să completez o fișă separată pentru căminele mai bune din Târgușor-Copou. În C12, igiena e groaznică, când se ia lumina e un infern. Deși eram cinci fete în cameră, ne înțelegeam bine, am legat prietenii și se creează o atmosferă frumoasă dacă toată lumea are bun simț și respectă spațiul celuilalt. În ceilalți doi ani, am stat în Târgușor-Copou, în C3. Condițiile din cameră sunt foarte bune, e un cămin liniștit. Căminele din Iași sunt ieftine și condițiile, în unele, sunt bune și foarte bune, dar ceea ce face din experiența în cămin una frumoasă este buna creștere și respectul reciproc. Dacă vrei să trăiești din plin anii studenției, căminul e locul ideal, asta dacă ești pregătit să te maturizezi și să tolerezi.” La master, Mădălina a ales Bucureștiul și confortul unui cămin privat- West Gate Studios, costisitor, după spusele tinerei, care a plătit pentru 12 luni tariful, dar are baie și bucătărie în camera pe care o împarte doar cu o fată.
Renovezi deși nu ai garanția că vei rămâne acolo
Așadar, să stai la cămin, nu e atât de rău, însă depinde și de orașul ales, de facultatea pe care o urmezi-pentru că fiecare facultate are un anumit număr de locuri, într-un anumit campus. Situația nu e roz pentru toți. Zilele trecute am primit pe adresa redacției niște poze de la un cămin al unei facultăți din București, împreună cu un mesaj în care acuză „condițiile lor de cazare pentru elevii de anul acesta, unii olimpici, alții doar cu medii de peste 9, cu o adevărată indignare și „apreciere” la organizarea învățământului de stat românesc, unde majoritatea locurile mai bune se fac în culise cu poate mai bine de o lună înainte de cazarea propriu-zisă”, ne-a scris Marius A.. Tânărul spune că unii studenți s-au mulțumit cu acele condiții și s-au apucat de renovări, deși nimeni nu are garanția că va mai rămâne și în anul universitar următor acolo.
Există și cazuri fericite de studenți din București, care au nimerit la un cămin bun. Adrian-Cosmin Ștefan, fost elev al Colegiului Național „Al. I. Cuza” este acum student la Facultatea de Automatică și Calculatoare, Universitatea Politehnică. El a prins loc în căminul P16, din Regie și este mulțumit de condiții:„Condițiile sunt destul de ok, chiar când am ajuns eu aici pentru prima dată se schimbau saltelele de la câteva etaje. Suma nu e foarte mare, e chiar rezonabilă, undeva la 250 lei. Baia e pe hol, paturile sunt supraetajate”, mărturisește acesta. Desigur, depinde mult și de așteptările pe care fiecare tânăr le are, cu cât sunt mai mari, cu atât șansele să rămână dezamăgiți cresc.
„Cea mai tare cameră de cămin din campus”, la Galați
La Galați, studenții sunt mulțumiți de condițiile oferite de cămine și de prețul pe care-l plătesc lunar. Aici, se fac precazări din vară, iar studenții își asigură astfel un loc într-o cameră de cămin, fără a se ține cont de note, punctaje, ca în alte cazuri. „Stau în campusul „Al. I. Cuza”, condițiile sunt destul de ok, vopsit proaspăt, paturi ok, ușă metalică, geamuri termopane, net, cablu tv, mai pe scurt e chiar bine. Îmbunătățiri am făcut și noi, spre exemplu ne-am suprapus paturile, ne-am pus rafturi pentru a mai câștiga spațiu. Fiecare e liber să-și aranjeze și să-și organizeze camera așa cum dorește. Spre exemplu, la noi se face un concurs „Cea mai tare cameră de cămin din campus” în fiecare lună, iar cei care câștigă sunt scutiți de la plata regiei de cămin pentru o lună sau primesc vouchere în valoare de 100 lei, valabil pentru studenții care nu plătesc regie de cămin. Am câștigat și noi, în octombrie 2014″, mi-a spus Vali.
„În Brașov, personal nu îmi par exagerat de scumpe prețurile la chirii”
Sunt cazuri și de studenți vrânceni care au preferat siguranța și confortul unei chirii, în detrimentul unei camere de cămin. Marius Vrînceanu, student la Iași la Facultatea de Jurnalism și Științe ale Comunicării, a optat pentru chirie, deși inițial a prins loc în căminul C4.„Prefer să stau în chirie, deoarece condițiile oferite de unele cămine studențești sunt deplorabile, băile la comun în condiții de nedescris, bucătăria la fel, cinci băieți în cameră, simți curentul de la geamuri și nu știu câți reușesc să se adapteze, probabil cei care o fac, o fac de nevoie. E puțin mai scumpă chiria, nimic de zis, dar nu se poate compara cu condițiile oferite față de unele cămine relativ ieftine. Acum depinde și de camera în care nimerești, de cum au păstrat-o cei de dinainte și cât ești dispus să investești”, spune studentul.
Diana Mihai, înscrisă din acest an la un program de master tot în Iași, a locuit atât cu chirie, cât și în cămine. Nu se arată nemulțumită de condiții, mai ales că tariful nu era mare.„Am stat doi ani cu chirie, unul în cămin. Am prins loc în C8, din campusul Titu Maiorescu și am stat câte cinci în cameră. Prețul era convenabil, puțin peste 100 lei. Am făcut renovări anul trecut în cameră, am văruit. Păstram curățenia, făceam ordine mai mereu. Deși aveam baia și bucătăria la capătul holului, m-am obișnuit. Èšine mult și de preferințe, de gusturi și de altele. Acum locuiesc tot cu chirie, dar nu pentru că mi-ar fi displăcut prea tare căminul, ci pentru că de această dată nu am prins loc. Mă ajunge undeva la 90 de euro chiria, plus utilitățile”, zice tânăra.
Marius Daniel Drugescu, student la științe economice, Universitatea Transilvania din Brașov, preferă chiria.„E mult mai ok la chirie. Am o cunoștință și mă costă 300 lei pe lună, cu tot cu utilități. Locurile la cămin depind de mai multe criterii: medie, restanțe, de unde vii și altele. La chirie, nu ai astfel de griji. Oricum, în Brașov, personal nu îmi par exagerat de scumpe prețurile la chirii”, spune Marius.
Așadar, totul depinde de buget, de așteptări, de preferințe, dar și de note, pentru că sunt cămine în care punctajul obținut în anul anterior e criteriul pentru acordarea unui loc în cămin. Desigur, deși este ilegal, unii studenți își cumpără locul din cămin sau fac schimb, pentru a găsi ceva mai aproape de facultate sau condiții mai bune. Alții muncesc part-time pentru a se întreține, chiar dacă este vorba doar de o plată a camerei de cămin sau o chirie, pentru a face față și orelor de la facultate. Joburile pentru studenți se găsesc ușor în marele orașe, iar acest lucru este un aspect pozitiv.
Studenții caută să locuiască aproape de facultate, pentru a nu se trezi devreme și a ajunge cât mai repede la cursuri. Tocmai din aceste motive, cei care nu prind loc la cămin sau nici nu iau în considerare această variantă, plătesc destul de scump pentru o chirie la apartament sau la casă, pentru că proprietarii profită de faptul că au imobile în apropiere de universități. Atât la cămin, cât și la chirie, există motive pro și contra, care se pot observa cu ușurință din părerile de mai sus ale studenților vrânceni.
