Teoretic, învățământul de stat în România este gratuit. Practic, foarte mulți părinți se gândesc cu groază la începutul anului școlar, când trebuie să cumpere nu doar uniformă, ghiozdan, costum și pantofi de sport, caiete, creioane, dar și manuale, auxiliare, caiete speciale, trebuie să dea bani la fondul clasei/școlii, cursuri opționale, etc.
E adevărat, situația diferă de la unitate de învățământ la unitate de învățământ. Un manager bun, bătăios, poate și, cu niscaiva cunoștințe în locurile potrivite, reușește, să facă astfel încât părinții să nu mai aibă stresul anumitor cheltuieli. Un manager bun solicită și primește fonduri de la autoritățile locale, cele care oricum trebuie să dea bani școlilor, caută sponsori, accesează diferite proiecte cu finanțări și deschide uși spre care alții nici nu cunosc drumul. Desigur, depinde și de educator/învățător/diriginte, cât și cum cere de la manager, cât și cum cere de la părinți. „Când mi-am înscris fetița la grădiniță, a trebuit să dăm bani ca să pună uși, să schimbe geamurile, să se văruiască. La băiețel, în baie la grădiniță, era o cadă. Am dat bani ca să refacă baia, să pună uși, etc. Am plătit lună de lună câteva zeci de lei pentru ajutor de educatoare, șervețele, săpun, hârtie igienică, diverse cursuri opționale gen engleză, dans, apoi muzică. Opționale, dar de fapt obligatorii, pentru că, vrei nu vrei, lași copilul, pentru că se ve simți exclus dacă vede că e singurul care nu participă. M-am întrebat atunci pe ce se duc totuși banii de la primărie și de ce se spune că învățământul e gratuit în România, când de fapt trebuie să dăm bani. Acum, am plătit 120 de lei la clasa 0 pentru manuale, auxiliare, caiete speciale și ce-or mai fi. Asta pe lângă aproximativ 150 de lei pentru rechizite. Trebuie să mai dăm niște bani pentru caietele de la religie și engleză”, ne-a povestit Iulia B., o focșăneancă ce a ținut să precizeze că, în opinia sa, problema nu este la cadrele didactice, ci la autoritățile care subfinanțează sistemul de învățământ.
Așa cum orice părinte și elev trecut prin anii de școală știu, fondul clasei sau fondul școlii sunt practici vechi. Fie că e nevoie de schimbarea jaluzelelor, fie a parchetului sau pur și simplu, mici retușuri la nivelul clasei, banii provin de multe ori și din buzunarul elevilor (părinților!).
Unii au fost mai norocoși. Carmen Banu, în calitate de soră mai mare a unui elev de clasa a V-a, spune că fondul clasei/școlii nu se practică în cazul fratelui său. „Nu, nu îi cere bani pentru așa ceva, dar îi mai cheamă să ajute la curățenie și lucruri de acest tip”, zice tânăra. „Ne-au cerut doi lei pentru ce le trebuie la clasă: cretă, burete, hârtie. Vom vedea ce va mai fi de acum încolo”, a spus Mihaela, care are un băiat în clasa a II-a. Luci Aura A., mamă a unei fete de clasa a IV-a, mărturisește că fiicei sale nu i s-au cerut bani în interesul școlii. „Nu, din punctul ăsta de vedere, învățătoarea fetei mele este foarte exigentă și nici nu vrea să audă de așa ceva. Am dat acum, la început de an, câțiva lei pentru cretă, burete și coli de hârtie. În rest, nimic.”, spune mămica. Mariana Paca, elevă în clasa a XII-a, susține că în cei patru ani de liceu nu le-a fost cerut niciun ban pentru așa ceva. „Nu ni s-a cerut niciodată fondul clasei sau al școlii. Cretă, burete cumpărăm, pentru că le folosim și sunt necesare”, susține tânăra.
Alții au fost mai puțin norocoși. O mămică a unei fete de clasa I, Simona, susține că banii de cretă și burete nu reprezintă o noutate pentru ea. „Am dat 100 de lei pentru nu știu ce fel de caiete, culegeri speciale. Creta, buretele, astea sunt la ordinea zilei. Mi-a mai zis o cunoștință că s-ar putea să se treacă curând la table speciale, pe care scrii cu marker și alea sunt destul de scumpe”, mărturisește aceasta. Lucian este fratele mai mare al unui băiat de clasa I. Acesta susține că, în cazul fratelui său, s-au cerut fondurile școlii și a clasei.”Da, s-au cerut 10 lei pentru fondul clasei și 30 pentru fondul școlii, mai multe detalii despre asta nu știu.”
Există multe situații în care, ca să aibă acoperire legală, au fost înființate asociații către care părinții virează bani, sumele fiind apoi cheltuite pentru nevoile clasei, de la bureți la imprimantă, de la jaluzele la culegeri de probleme, etc. Unele cadre didactice apelează la sponsori sau accesează diferite programe de finanțare ca să renoveze clasa sau ca să finanțeze anumite proiecte educaționale.
Unitățile de învățământ care solicită sume de bani pentru fondul școlii, dar și cei care oferă acești bani ar putea primi sancțiuni drastice. Consiliul Național al Elevilor și Asociația Elevilor din Constanța au solicitat Parlamentului și Ministerului Educației și Cercetării Științifice modificarea legislației cu privire la aceste aspecte.
Reprezentanții Consiliului Județean al Elevilor Vrancea sunt de părere că fondul școlii nu își are rostul, atâta vreme cât există sume care merg periodic la instituțiile de învățământ din partea autorităților. „Pot spune că atâta timp cât Consiliul Local asigură funcționarea unității de învățământ, nu este justificat fondul școlii în anumite astfel de instituții”, a declarat președinta Consiliului Județean al Elevilor Vrancea, Melisa Lupu-Leica.
Propunerea venită din partea Consiliului Național al Elevilor și a Asociației Elevilor din Constanța este susținută și de Federația Sindicatelor Libere din Învățământ. „Nici un cadru didactic nu are de ce să strângă bani de la elevi sau de la părinți pentru fondul școlii. În România se bate monedă că educația este prioritate națională, estre treaba autorităților ca acest deziderat să devină realitate. Nu este treaba părintelui și a elevului să tot fie storși de diferite sume de bani pentru a se asigura nu știu ce dotări în școală sau grădiniță. Ne-am săturat să tot fim arătați cu degetul din o mie și unul de motive. Dacă vor calitate în educație, autoritățile să finanțeze tot, așa cum este în țările civilizate, nu să lase dascălii să facă tot felul de colecte și de chete. Dacă profesorii mai au de gând să strângă fondul școlii, trebuie să suporte sancțiunile pe care le merită”, a spus Aurel Åželaru, vicepreședintele Sindicatului Liber din Învățământ Vrancea.
Potrivit Ordinului MEN 5115/2014 privind aprobarea Regulamentului de organizare și funcționare a unităților de învățământ preuniversitar , la nivelul clasei, „(1) Comitetul de părinți poate decide să susțină, inclusiv financiar, întreținerea, dezvoltarea și modernizarea bazei materiale a clasei. Hotărârea comitetului de părinți nu este obligatorie. (2) Sponsorizarea unei grupe/clase de către un agent economic/persoane fizice se face cunoscută comitetului de părinți. Sponsorizarea nu atrage după sine drepturi suplimentare pentru copii/elevi/părinți, tutori sau susținători legali. (3) Este interzisă implicarea copiilor/elevilor sau a cadrelor didactice în strângerea fondurilor”. „Mi se pare ok să se respecte legea. Școala este responsabilă de toate activitățile desfășurate în școală. Atâta timp cât ceva este considerat ilegal, e normal să existe și niște sancțiuni pe măsură”, a declarat inspectorul școlar general adjunct Lidia Dumbravă.
