GALERIE FOTO: Comunitățile de romi din Vrancea, vizitate de o delegație a Crucii Roșii suedeze

Timp de două zile, o delegație a Crucii Roșii din Suedia a vizitat comunitățile de romi din județul nostru, împreună cu voluntari și conducerea Filialei de Cruce Roșie Vrancea. Nu este pentru prima dată când reprezentanți ai instituției de caritate suedeze vin să constate cu ochii lor care este modul de viață al persoanelor de etnie romă și să afle care este motivul pentru care foarte mulți dintre aceștia aleg să plece în diverse țări ale Uniunii Europene. Delegația a fost însoțită și de un reprezentant al Societății Naționale de Cruce Roșie din România (SNCRR), și anume Andreea Furtună, manager Programe Voluntari și Tineret din cadrul SNCRR.
    Scopul acestor vizite este acela de a cunoaște nevoile reale ale oamenilor din comunitățile rome, să studieze și să cerceteze care sunt direcțiile pe care să se canalizeze în a veni în întâmpinarea acestor nevoi prin dezvoltarea de proiecte, ca urmare a Memorandumului semnat anul trecut între cele două instituții similare: Crucea Roșie Suedia și Crucea Roșie România.
    În prima zi, membrii delegației, însoțită de Andreea Drusan și directorul Filialei de Cruce Roșie Vrancea Rodica Davidean, s-au deplasat la Slobozia Bradului. Au stat de vorbă cu oamenii, au văzut condițiile lor de trai, au aflat amănunte cu privire la veniturile și posibilitățile lor de supraviețuire, i-au întrebat de ce mulți dintre ei aleg să plece peste hotare, departe de familii. În cea de a doua parte a zilei, delegația de suedezi, formată din Joachim, Ann Wedin și Lisa Ovarfordt, a vizitat și familiile ce locuiesc în blocul G2 din Focșani, zis NATO, precum și familii  de romi de pe strada Fraternității din urbea noastră. Totodată, au mers și la Casa Bavareză de la Vârteșcoiu, dorind să vadă și un proiect de acest gen al instituției vrâncene de caritate.

    „E greu să-ți trimiți copiii la școală din așa sărăcie”

    Prima oprire din cea de-a doua zi a fost la familiile de romi care trăiesc de ani de zile în containerele Crucii Roșii, din cartierul Antonescu, din Adjud. Suedezii, pe care i-am însoțit de această dată, în calitate de președinte al Crucii Roșii Vrancea, împreună cu voluntara Andreea Drusan, au fost primiți cu entuziasm de locatarii containerelor, povestind fiecare cu ce necazuri se confruntă. Una din cele mai mari nemulțumiri ale acestora este legată de locuințele propriu-zise, în care au fost nevoiți să se mute după evacuarea, cu 8-9 ani în urmă, dintr-un bloc din Adjud. Familii cu câte cinci, șase copii, mai mici sau mai mari, adică atât de mari încât au făcut la rândul lor copii, trăiesc înghesuiți în cei câțiva metri pătrați ai locuințelor modulare. 
Cei mai mulți dintre ei nu au ajutoare sociale, supraviețuind doar din alocațiile copiilor și din munca cu ziua. Alții nu se sfiesc să spună că tații au ales să plece prin alte țări, la muncă sau la cerșit, numai ca să poată trimite acasă, la familie, câte 50-100 de euro la o lună, o lună jumate. Mulți dintre copii sunt neșcolarizați, motivul invocat de părinți fiind sărăcia. „N-avem cu ce să-i îmbrăcăm, nici pachet n-avem să le punem. Le trebuie atâtea la școală, caiete, pixuri, alte rechizite, toate costă. Nu-s bani pentru așa ceva”, a spus Alina A., de 30 de ani, mamă a cinci copii, din care fata de 15 ani, gravidă. „Stăm șapte în containerul ăsta, de 9 ani stăm aici, că ne-a păcălit că stăm doar câteva luni și ne-a dat afară din bloc. Condițiile sunt astea care le vedeți… N-avem ce face”, a spus femeia. Ea a povestit suedezilor că bărbatul ei a plecat în Franța, „la adunat bidoane”. „Trimite 40—50 de euro la lună. E a doua oară când pleacă. Înainte a plecat în Stockholm, în Suedia. Cânta pe stradă.. Eu n-am putut pleca fiindcă am cinci copii de care trebuie să am grijă. Ce să facem… Ajutorul social nu mi-l mai dă, cum să trăiești din nimic?”, a explicat femeia.
    Aceeași soartă o împart și celelalte familii din containerele de la marginea Adjudului. Chiar dacă cei mai responsabili își trimit copiii la școală, cu convingerea că doar cartea îi va scăpa de sărăcie, cu toții viețuiesc în aceeași mizerie din care efectiv nu știu cum să iasă. Se învârt de ani și ani în același cerc vicios, fără ca nimeni să vină să le arate ce să facă să iasă din el. „Eu am cinci copii și toți merg la școală, să știți! Eu n-am făcut nicio clasă, bărbatu-meu a făcut 10 clase și știu că le folosește în viață. Tot în apartament am stat și noi, la bloc, până ne-a scos. Stăm așa de 8-9 ani. E greu să trăiești din 420 de lei alocația copiilor. Nici ajutor social nu ne mai dă că zice că s-au mărit alocațiile… Chiar și așa, fac tot ce pot și toți cinci copii ai mei merg la școală”, a spus Gabriela U., de 30 de ani.

   Sărăcia îngrozitoare din Chetriș, Homocea

    Toți membrii delegației suedeze au înmărmurit în fața sărăciei lucii, a mizeriei și deznădejdiii ce „striga” din multe curți de pe strada numită Chetriș, din Homocea. Pur și simplu nu le-a venit să creadă că sunt pe lumea aceasta oameni care să viețuiască precum animalele într-un grajd, fără ca autoritățile locale, primele care ar fi putut să intervină, n-au făcut-o. Grotescul spectacol oferit de casa lui Marian Drăgan, tatăl a 10 copii, a căror mamă a murit în urmă cu un an și jumătate și despre situația cărora cotidianul nostru a relatat pe larg într-o ediție trecută, i-a lăsat pe reprezentanții Crucii Roșii Suedia fără cuvinte și cu sufletele greu apăsate. 
Pur și simplu, membrii familiei locuiesc într-o coșmelie din lut, fără ferestre, fără ușă, cu pereții găuriți în toate părțile și cu un acoperiș ce stă să cadă. În casă nu au nimic altceva decât trei paturi negre de mizerie: două într-o cameră și unul în alta. „Tatăl lor e bolnav de plămâni, are și o mână cu handicap. N-au nici de unele din ce trăi și nu le-a dat nimeni nimic niciodată. Primarul a tot adus oameni aici, i-au pozat și iar i-au pozat și nimeni n-a venit cu vreun ajutor. De atâția ani ar fi putut să îi ajute să le repare casa, dar nu a făcut nimic”, a spus bunica copiilor.
Suedezii au aflat de la cei prezenți că deși sărăcia pe acea stradă este maximă, niciun ajutor din câte au fost trimise de-a lungul timpului către aceștia n-a ajuns la destinație. Și că oamenii de acolo sunt atât de săraci încât nu-și pot permite să plece din țară, la muncă sau la cerșit, cum fac atâția. „Noi mergem cu ziua, facem ce putem, la săpat, la cules, la legat, unde are treabă omul. Așa ne câștigăm banii, n-avem cum pleca. Bine ar fi să vină și la noi Crucea Roșie, să ne ajute să ne ridicăm un pic. Am auzit noi că și primarul a fost șef la Crucea Roșie, da nimic n-a făcut pentru noi. Așa suntem de ani de zile, vai de capul nostru”, a mai spus un bărbat ieșit în drum să vadă ce musafiri le calcă sărăcia.

   „Cu un salariu de 1500 lei n-am mai pleca”

    Ultima oprire de ieri a fost în ograda familiei Spaniei, o țigancă frumoasă de 36 de ani, din Focșani, mamă a patru copii, care a povestit cu sinceritate ce o determină să ia, din când în când, calea străinătății. Mai mult, a recunoscut că banii îi câștigă acolo, în Italia, în locul unde se duce de patru ani, din cerșit. „Dar să știți că acolo oamenii sunt buni. Când le spun că plec acasă îmi aduc pachet, îmi dau bani, îmi dau de toate. Dacă vin cu 100-200 de euro acasă e bine, că ne putem plăti curentul, apa”, a spus Spania. 
A răspuns cu multă franchețe la toate întrebările suedezilor. Astfel, a spus că atunci când vine momentul plecării, al despărțirii de familie, îi vine foarte greu. „Cu microbuzul merg, costă 50 de euro un drum. Acolo stăm într-o casă părăsită, am găsit-o acum vreo trei luni, că până atunci dormeam pe străzi, prin parcuri… Noi nu plecăm de bine, să știți. Cât stau acolo îmi lipsesc copiii, îmi fac griji cu ce probleme or fi acasă, cu toți ai mei rămași aici. Dorul de casă e greu tare…”, a zis ea. Iar când a fost întrebată de ce ar avea nevoie ca să nu mai plece, răspunsul ei a venit fără ezitare: „Dacă aș avea un salariu de 1000-1500 lei lunar, n-aș mai pleca. Să am din ce plăti apa, lumina, ce mai trebuie… Aș putea să lucrez pentru asta la măturat pe stradă, sau să fac curat prin blocuri. Și bărbatu-meu la fel ar putea lucra. Așa am sta acasă, n-am mai pleca să lăsăm copiii… Că v-am zis, nu plecăm de bine”, a mărturisit Spania.

   Nevoie de proiecte de intervenție socială

    La finalul celor două zile de vizită, membrii delegației Crucii Roșii suedeze au concluzionat că în Vrancea este nevoie de foarte multe proiecte de intervenție socială în folosul comunităților de romi. Urmează ca datele culese din teren să fie analizate în perioada următoare, astfel încât să se stabilească care sunt cele mai eficiente direcții pe care să se canalizeze, în parteneriat cu Crucea Roșie Vrancea și Crucea Roșie Română.
Din Vrancea, delegația suedeză împreună cu reprezentantul Societății Naționale de Cruce Roșie din România a plecat către Tulcea, urmând să viziteze comunitățile de romi din acea zonă, din care provin foarte multe persoane care obișnuiesc să cerșească în Suedia.