Șaisprezece copii cu vârste între 13 și 0 ani, împreună cu părinții și bunicii lor, vor trebui să-și ia lumea-n cap și să plece unde or știi, după ce s-au trezit cu înștiințare că amărâta lor casă din Modruzeni, Mărășești, le-a fost vândută! Mirarea nu e că modesta lor locuință a fost scoasă la vânzare din cauza datoriilor pe care le aveau la bănci soții Costel și Mariana Rînză, ci că a existat cineva care… să vrea să o cumpere! Este vorba despre un cetățean din București, despre care e imposibil de crezut că ar lăsa capitala pentru „confortul” unei case din cartierul de romi din Modruzeni, unde nevoile, bolile și sărăcia lucie sunt la ele acasă. „Eu nu am unde să mă duc”, a spus Costel Rînză. „Aici am trăit toată viața mea, am ridicat cu sacrificii mari casa asta și acum am rămas fără ea… Începusem să plătesc eșalonat datoriile, în plus nu am știut că a fost casa scoasă la licitați, m-am trezit numai cu înștiințare că a fost vândută. I-am scris o scrisoare omului acela de la București care a cumpărat-o, i-am explicat în ce situație suntem, și poate va vrea să ne înțelegem, să răscumpărăm casa. Dacă cineva ar vrea să ne ajute, rugăm din suflet să o facă. Că am rămas sub cerul liber. Nu avem unde să ne ducem…”, a spus Costel Rînză, tatăl, respectiv bunicul celorlalți locatari ai casei. Cine dorește să ajute această familie, le poate trimite bani sau pachete pe adresa: strada Sânzienelor, nr. 7, Mărășești.
Costel și Mariana Rînză, de 51, respectiv 50 de ani, din Modruzeni, Mărășești, copiii și nepoții lor, pentru care cei doi s-au chinuit să ridice, de-a lungul timpului, câte o cameră în continuarea celor două odăi ale lor, au rămas pe drumuri. Pur și simplu toți acești oameni trebuie să elibereze casa în care au locuit neam de neamul lor, până la mijlocul lunii viitoare, altfel vor fi izgoniți de executorul judecătoresc. Oameni simpli, ei nu înțeleg cum de s-a putut întâmpla așa ceva și, cu toate că au în fața ochilor înștiințarea pe care se poate citi negru pe alb că locuința lor a fost vândută la a doua licitație, tot mai speră că acest lucru nu e adevărat! Că într-un fel, vor obține înțelegere de la cei care le-au luat casa, că printr-o minune băncile îi vor ierta și, dacă nu, că bucureșteanul, noul proprietar al casei, va avea omenia să cadă la înțelegere, astfel încât să scape de acest necaz. Necaz, nu glumă, nu primul din sărmanele lor vieți, însă fără îndoială cel mai mare. „Am primit somații, dar trebuia să mă duc la Brăila la executorul judecătoresc, că firma e în Brăila. N-am avut bani să mă duc… Și vinerea trecută mi-a venit înștiințarea că imobilul nostru și terenul s-au vândut pentru 3.500 de lei… Evaluatorul care a venit mai demult a zis că să stau liniștit că nu o să se întâmple nimic. Și eu am crezut că nu se poate să rămân fără casă, că nu vine nimeni să cumpere aici, și am plătit în continuare și la banci cât am putut… Acum, asta este. Am rămas fără casă. Am fost să spun la primărie poate îmi dă un teren altundeva, să-mi ridic cu copiii o altă casă. Și o doamnă de acolo mi-a spus că precis că cei care au cumpărat sunt țigani din Râmnicu Sărat care fac speculă cu casele. Le cumpără ei și după aia vine la tine, care ai rămas fără casă, și îți proprune să ți-o vândă înapoi… Eu nu am de unde să am atâția bani și nu știu ce o să ne facem”, a spus Costel.
15.500 lei împrumutul care i-a lăsat pe drumuri
Costel Rînză a povestit că în urmă cu apropae opt ani a făcut două împrumuturi la două bănci, pentru suma totală de 15.500 lei. Pe acea vreme, omul era salariat la primăria din Mărășești și a crezut că va reuși, din leafă, să achite corect și la timp ratele. „Am făcut împrumut ca să ne mai luăm și noi ceva prin casă și pentru mâncare. Suntem mulți, n-am avut ce face. Timp de patru ani am reușit să plătesc. Apoi am avut accidentul cu piciorul, mi l-am tăiat cu flexul… Am fost la spital, mi s-a făcut operație, am tijă băgată, placă de argint… Toate astea au costat bani și nu am mai avut cum să mai dau la bancă. Nu am mai avut de unde. Am făcut și diabet… Am mai reușit să dau de trei ori câte 50 de lei la firma de recuperare, apoi n-am mai putut. Am primit somații de la bănci, de doi ani vin înștiințări. Am mai plătit anul ăsta în februarie 70 de lei, în martie încă 80 și în iunie 100, am zis să dau mai mult dacă tot s-au mărit alocațiile. Dar degeaba… Cât eram bolnav cu piciorul și stăteam în căruțul rulant, a venit un om care zicea că e de la firma de recuperări și care mi-a zis să nu plătesc că nici băncile nu vor numai câștig, înțeleg când e omul bolnav. L-am crezut, n-am mai plătit, că oricum nu aveam de unde. Și acum am rămas pe drumuri”, a spus, amărât, Costel. Pe drumuri, cu o pensie de boală de doar 400 de lei din care, spune bărbatul, este cu neputință să-și ridice o nouă casă…
Boală gravă, incendiu, accident…
Faptul că i-a fost vândută casa din cauza datoriilor neplătite nu este primul necaz cu care s-au confruntat de-a lungul vieții lor Costel și Mariana Rînză. Oameni săraci, proveniți din familii care la rândul lor s-au confruntat cu sărăcia lucie a Modruzeniului, cei doi au crezut totuși că împreună vor răzbi. Așa că și-au ridicat cu puterile lor o casă. Mai întâi două camere, în care și-au crescut cei 9 copiii – cea mai prețioasă avere a lor. Unul dintre aceștia nu avea încă nouă ani când s-a îmbolnăvit foarte grav de ficat și pentru vindecarea lui, cei doi părinți au cerut pentru prima dată public, prin intermediul „Monitorului de Vrancea”, ajutor. Și l-au primit.
Apoi, Costel a avut accidentul în care și-a tăiat piciorul cu flexul… Alți bani, altă „distracție”. Iar în decembrie anul trecut, două dintre odăile casei i-au luat foc, de-a ajuns bietul om să ceară din nou sprijinul cititorilor noștri, care, impresionați de necazul care dat peste această familie în preajma sărbătorilor, i-a întins din nou o mână de ajutor. A fost vorba de două din camerele pe care Costel și Mariana Rînză le-au construit, în prelungirea celorlalte două ale lor, pentru câțiva dintre copiii lor, ca să-i ajute. „Stau aici Mihaela cu Dănuț, care au 6 copii mici, au între 12 ani și 9 luni. Mai stă Cristinel cu Silvica, au cinci copii, cel mai mare de șapte ani și cel mai mici e nou născut. Tot aici mai stă Costinel cu Marinela cu cinci copii… Acum, că ni s-a vândut casa, nici ei nu mai au un de să stea. Nu știu ce o să ne facem… I-am scris o scrisoare omului ăla din București care a cumpărat-o, i-am scris frumos, i-am explicat în ce situație suntem, poate are milă de noi și ajungem la o înțelegere, că n-avem unde ne duce noi… Am trimis-o cu confirmare de primire, și acum aștept răspuns”, a explicat Costel.
„Vă rog, ajutați-ne!”
Pare de necrezut ca omul care locuiește de când lumea la intrarea în cartierul Modruzeni, Costel Rînză, să plece de acolo! Nici lui nu îi vine să creadă acest lucru însă, spune, devreme ce casa i-a fost vândută, pesemne că va trebui să o facă. „Stați să vedeți, că încă nu știe nimeni din cartier ce s-a întâmplat, numai dumneavoastră și cei de la primărie. Eu nu cred că altcineva va putea să se mute aici, în locul nostru, în mijlocul vecinilor noștri cu care am trăit toată viața… Nu cred că poate veni un țigan din altă parte să stea aici… „, a spus Costel.
Amărât, demoralizat, aruncat în disperare de neagra certitudine că a rămas fără casă, omul s-a dus să ceară primăriei Mărășeștiului un alt teren, însă chiar dacă, printr-o minune, îl va primi, nu va avea banii necesari ridicării altei case. „Vă rog să mă ajutați, că nu știu unde să ne ducem de aici… Poate aude de necazul nostru un om cu bani, poate ne aud cei de la București ce ni s-a întâmplat… Vă rog să ne ajutați, că n-avem altă speranță”, a spus Costel Rînză.
Oricine dorește să-l ajute, poate trimite pachete sau bani pe adresa: strada Sânzienelor, nr. 7, Mărășești. Omul mai poate fi contactat prin intermediul primăriei Mărășești.
