Scriitorul și eseistul Luca Pițu a murit ieri, el urmând să fie înmormântat la Focșani. „Azi, la ora 10 și 15, după o lungă și grea suferință, Luca Pițu a părăsit această lume. Înmormântarea, marți 16 iunie, la Focșani. N-aș putea scrie un necrolog pentru un om atât de viu. Pun câteva poze căutate în grabă, câteva coperte de cărți. Dumnezeu să-l odihnească…”, a scris pe pagina sa de Facebook scriitorul Liviu Antonesei. El a precizat, răspunzând întrebării unui comentator, că după ce s-a căsătorit, la începutul anilor ’90, Luca Pițu s-a mutat la Focșani și că a făcut, până la pensionare, naveta pentru a susține orele la Facultatea de Litere a Universității din Iași.
Luca Pițu s-a născut pe 14 ianuarie 1947 în comuna Cajvana, județul Suceava. Conform www.ziaruldeiasi.ro, ” căsătorit cu o fostă studentă, Luca Pițu s-a retras după pensionare la Focșani. Conform apropiaților, în ultimii ani a suferit de scleroză în plăci, boală care i-a grăbit sfârșitul. „De când se pensionase, puțini îl mai vedeau. De mult timp a și dispărut din viața mea. Acum aflu că a murit. E o pierdere grea pentru literatura noastră”, a comentat poetul Emil Brumaru.”
Potrivit ro.wikipedia.org, ” Luca Pițu este un scriitor, eseist și disident român contemporan. Este absolvent al facultății de Filologie a Universității din Iași. A făcut parte dintr-un grup din jurul revistelor studențești din Iași („Dialog” și „Opinia studențească”), fiind supravegheat discret la început, apoi tot mai drastic și fățiș de Securitate, alături de Tereza Culianu-Petrescu, sora istoricului religiilor Ioan Petru Culianu, Liviu Antonesei, Alexandru Călinescu, Mihai Dinu Gheorghiu, Dan Alexe, Dorin Spineanu, Emil Brumaru și soția acestuia Tamara Brumaru și alții. Este poate cel mai incomod partener de dialog dintre scriitorii contemporani, în afara lui Paul Goma, un redutabil polemist sau pamfletar, un stilist desăvîrșit al limbii române care a transformat jocurile de cuvinte și intertextualitatea postmodernă într-o estetică aparte, capabil să valorifice deraieri ale limbajului și să construiască fraze perfect organizate, și perfect echilibrate, presărate însă cu expresii contondente, cu limbaj grosier de natură sexuală, venit parcă din direcția Poveștii poveștilor lui Ion Creangă. „
